6,786 matches
-
să iasă, dar se opri după doar câțiva pași. Se întoarse și văzu că Shirley încă se ocrotea cu cămașa de noapte, nesigură de intențiile lui. Mama se mișcă neliniștită pe scaun. — Domnișoară, spuse Kenneth, nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tristețe și spuse: Nu, îmi pare rău. — A! spuse Kenneth. Tăcu. Apoi zise: Iertați-mă. Am plecat. Shirley ezită în timp ce se decidea: Nu! Stați! Făcu un gest imperios cu mâna. Întoarceți-vă o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cel care se rătăcise pe coridor și, da, eu eram acolo pe ecran în aceeași cameră cu cea mai frumoasă femeie din lume, captiv în casa aceea veche și întunecată, pe furtuna aceea cumplită, în acel mic cinematograf prăpădit, în dormitorul meu în noaptea aceea și în visurile mele veșnic după aceea. Eu eram acolo. Shirley ieși din spatele meu, cu trupul înfășurat în cămașa până la genunchi și spuse: — Acum poți să te-ntorci. Mama se ridică și femeia din spatele ei spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
despre Iuri, l-am dat uitării și îmi amintesc cu greu filmul care mă emoționase atât de mult cu două ore în urmă. Nu mă mai pot gândi decât la atmosfera înfricoșătoare de la Blackshaw Towers și la inexplicabila scenă din dormitor, unde acea femeie atât de frumoasă îl invita pe Kenneth să-și petrecă noaptea cu ea, iar el fugea când ea nu băga de seamă. Dar de ce a fugit? De teamă? Mă uit la mama și vreau s-o întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că dorm, cu capul în poala ei și cu pleoapele pe jumătate închise ca să văd luminile de chihlimbar de pe marginea drumului trecând peste fața ei. Lumină, întuneric. Lumină, întuneric. Partea I Londra August 1990 — Domnișoară, nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tristețe și spuse: Nu, îmi pare rău. — A! spuse Kenneth. Tăcu. Apoi zise: Iertați-mă. Am plecat. Shirley ezită în timp ce se decidea: Nu! Stați! Făcu un gest imperios cu mâna. Întoarce-ți-vă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
da camerei un stil și o personalitate anume; faptul că etajerele cu cărți, pe care le aranjasem personal, cu mulți ani în urmă, fuseseră în mare parte golite de cărți (înghesuite acum într-un turn de cutii de carton, în dormitorul de rezervă) și pe ele erau în schimb împrăștiate alte casete video, așezate atât orizontal, cât și vertical, unele cumpărate gate înregistrate, altele umplute cu fragmente de filme și emisiuni de la televizor. M-am gândit că era o cameră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am găsit ce căutam, am zâmbit în sinea mea și am început să citesc: la început fără prea mult interes, dar apoi, după câteva rânduri, m-am încruntat și în memoria mea a vibrat parcă ceva.M-am dus în dormitorul de rezervă, cel pe care-l foloseam ca birou (cel în care nu intram niciodată) și m-am întors cu o cutie mare plină cu tăieturi din ziare. Mă uitam prin ele când s-a întors Fiona. A dus pungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a unchiului Godfrey. Se pare că e în permisie și stă la Winshaw Towers și a venit tocmai de acolo numai ca să-l vadă pe subsemnatul! Era îmbrăcat cu tot echipamentul Forțelor Aeriene Britanice și arăta uluitor. A urcat în dormitorul meu să-mi vadă machetele de Spitfire și ne-am cufundat într-o discuție foarte serioasă, despre El Alamein și cum a fost acesta exact scânteia de care era nevoie pentru a ridica moralul tuturor și cum vor merge lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
invariabil înainte de a suna. Câznindu-mă să revin la realitate, primul zgomot pe care-l recunoșteam nu era uruitul traficului sau al avioanelor care treceau pe deasupra, ci cântecul unui măcăleandru care întâmpina lumina firavă a dimineții din vârfurile copacilor de sub fereastra dormitorului meu. ...L’oiseau chante avec ses doigts. Une fois... Apoi zăceam în pat, pe jumătate adormit, pe jumătate treaz, pândind pașii poștașului pe scară. Dintr-un motiv oarecare, nu mi-am pierdut niciodată credința, încă de când eram mic, în puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care chiar s-a dovedit a fi, în câteva rânduri, nici mai mult nici mai puțin decât pragul spre o lume nouă. Și azi-dimineață, în timp ce mă uitam cu ochi grei și plini de speranțe pe hol prin ușa întredeschisă a dormitorului, tocmai un asemenea plic s-a strecurat pe tăcute în apartamentul meu, aducând cu el probabilitatea de a mă transporta nu doar înainte într-un viitor nebănuit, ci în același timp înapoi, înapoi spre un moment din copilăria mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca niște șerpi. Parcă fiecare bucățică a trupului meu era atinsă de fiecare bucățică a trupului ei, parcă din acea clipă întreaga lume nu mai putea fi percepută decât prin atingere, astfel încât în căldura umedă a patului meu, în întunericul dormitorului meu cu perdelele trase, nu mai existam decât noi, care începeam să ne zvârcolim încet și fiecare mișcare, fiecare schimbare de poziție provoca noi valuri de plăcere, până când în cele din urmă ne legănam încoace și-ncolo ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un scăunel de lemn și că becul atârnat cu o sârmă de grinzile acoperișului era ocrotit de un abajur verde decolorat. Și acela a fost doar începutul. Pe parcursul verii, mi-am dus toate cărțile și obiectele de decor preferate din dormitorul meu în acest paradis întunecat; doamna Nuttall mi-a dăruit două vaze și îmi aducea în mod regulat crini și crizanteme cu care să le umplu; iar Harrry a reușit chiar să instaleze un hamac improvizat, atașat de perete într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Bertie ( Cocoșul ogrăzii) Următorul vis pe care mi-l amintesc este cel mai scurt dintre cele trei, dar atât de real și de înfricoșător, încât m-a făcut să zbier din toți rărunchii până când tata a venit în fugă din dormitorul lui să mă liniștească. Când m-a întrebat ce se întâmplase, tot ce-am putut să spun era că avusesem un coșmar, în care un bărbat se aplecase peste patul meu și mă mă privea atât de fix în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a dat fiecăruia câte una. Joan mi-a spus că timp de mulți ani a ținut fotografia într-un sertar secret, unde ocupa un loc special printre obiectele ei cele mai de preț. Eu am preferat s-o expun în dormitorul meul și n-a trecut mult, cum se întâmplă de obicei cu aceste comori din copilărie, s-a pierdut. Barkers Bank Ltd, The Counting House, Lucre Lane, Shillingham. 23 iulie 1960 Stimate domnule Owen, Ne-a interesat în mod deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
delicata albăstreală a cerului și această trecere de la albastru la negru este foarte lentă și frumoasă. Apoi mă trezesc și nu tremur, nu transpir, nu-l strig pe tata, în schimb regăsesc, aproape dezamăgit, chiar cu părere de rău, realitatea dormitorului meu întunecat și noaptea neparticipativă de afară. Mă întorc și stau treaz câteva minute, apoi mă prăbușesc din nou, de data asta într-un somn limpede, fără vise. Două zile mai târziu, la micul dejun de vineri-dimineața, tata mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sfârșit o persoană importantă de partea ei, spuse Kim, servindu-se cu trei lingurițe de zahăr. Este exact șansa de care avea nevoie. — Da, desigur, intenționez să... fac tot ce pot, spuse Roddy, prins pe picior greșit. Phoebe reapăru din dormitor, cu o mapă mare sub braț. — Are loc în mașină? Roddy respiră adânc. — Cam greu. — Dar... Phoebe părea să se îndoiască. Ai spus că vrei să le vezi. De aceea ai venit, nu? Credeam că sunt toate pe diapozitive. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
știi. Nu cred că s-ar cuveni, îngăimă majordomul. — Păcat. Porni iute pe coridor, se opri în fața camerei din care se auzeau gemetele, apoi bătu și intră direct. Mortimer Winshaw - a cărui față palidă și schimonosită o zărise la fereastra dormitorului lui când sosise în ziua precedentă - ședea în capul oaselor în pat, ținând strâns cu mâinile păturile, cu dinții încleștai de durere. Deschise ochii când intră Phoebe și își trase așternutul până la bărbie, ca și cum decența îl îndemna să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care mintea ei asaltată de gânduri o percepea ca pe un zgomot fără sens, ca păcăniturile unui radio. Nu scoase o vorbă cu pasagerii din tren și nici în autobuzul care o duse înapoi acasă. Abia când intră în dormitor și descoperi că pe lângă că în el era încă îngrămădit echipamentul de bodybuilding al lui Darren, se mai produsese și un accident cu una din ganterele lui, care spărsese sticla neprețuitei sale reproduceri după Kandinsky, se prăbuși pe pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
arate mai interesantă decât bănuiam. Poate că trebuie să ne mai gândim. — Și nu uitați că mai e un mister. Findlay așteptă să mă explic. — Nu vă amintiți? Tabithei i s-a părut că aude voci vorbind în germană în dormitorul lui Lawrence și l-a încuiat acolo, dar s-a dovedit că el fusese tot timpul în sala de biliard. — A, dar pentru asta există desigur o explicație absolut plauzibilă. Dar trebuie să vizităm casa ca s-o probăm. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fotoliu și se așeză lângă mine. — Sugerez, spuse el punându-mi o mână ca o gheară pe coapsă, că misterul ești tu, de fapt. Și am de gând să investighez asta până la capăt. Kenneth spuse: — Domnișoară, știți cumva unde este dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu părere de rău și spuse: Nu, mă tem că nu. Kenneth spuse: — A! Și tăcu. Apoi continuă: Iertați-mă. Plec. M-am gândit la portretul pe care mi-l făcuse Findlay: „un personaj care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
foarte prietenos. Nu se poate să nu-l iubești, tocmai din acest motiv. Mă simțeam deja un străin într-o țară străină. Joan locuia într-o casă mică din cărămidă întunecată, construită în pantă, nu departe de universitate. Avea trei dormitoare, dintre care două le închiria studenților ca să poată plăti ratele ipotecii. Asta m-a surprins: mă așteptasem să fim împreună numai noi doi pe toată durata șederii mele acolo, dar ea s-a oferit să doarmă la parter, iar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
le închiria studenților ca să poată plăti ratele ipotecii. Asta m-a surprins: mă așteptasem să fim împreună numai noi doi pe toată durata șederii mele acolo, dar ea s-a oferit să doarmă la parter, iar mie mi-a cedat dormitorul ei. Bineînțeles că nu puteam accepta, așa că m-am pomenit în fața perspectivei de a petrece cinci nopți pe o canapea în living, de a fi trezit brutal în fiecare dimineață când Joan și chiriașii ei treceau prin cameră spre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dat Joan lui Graham. S-ar putea să aibă de făcut comentarii interesante. — Mi-ar face plăcere, am spus. Graham îmi spuse să mă așez pe patul lui și aprinse televizorul mare, greu de manevrat, care domina un colț al dormitorului. A durat aproape un minut până s-a încălzit. — Fabricat în anii ’70, explică el. Abia-și mai trage sufletul. Ceața din ziua precedentă se risipise și se arăta a fi o dimineață însorită, dar înăbușitoare. Nu că ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
schimbase total caracterul - căpătase o înfățișare magică, era ca un templu interzis în care reușisem cumva să pătrund și mă simțeam îmboldit să-l explorez. Am urcat pe scară, am luat-o la dreapta pe palier și am intrat în dormitorul lui Joan. Era o cameră luminoasă și veselă, care dădea spre strada principală. Avea un pat dublu, aranjat frumos pe deasupra cu o cuvertură roz și mai multe perne bleu peste pernele de dormit. În mijloc era un obiect pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am pus-o deci la loc pe raft, m-am dus tiptil pe palier și, reluându-mi programul anterior (și cu siguranță deloc mai elegant) de explorare, am deschis ușa camerei lui Phoebe. Era cel mai mare dintre cele trei dormitoare; și de asemenea cel mai dezordonat, pentru că era clar că servea și drept cameră de locuit, și drept atelier. Diverse cutii cu vopsele, pensule înmuiate în lichid de curățat, ziare vechi împrăștiate pe pardoseală și cârpe mânjite cu uleiuri multicolore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe nimeni nu l-ar deranja câteva minute... Dar de data asta, se păru că în sfârșit avea ghinion. Când se duse până la platou câteva minute mai târziu, află că în scena în care se filma, Kenneth Connor intra în dormitorul lui Shirley Eaton tocmai când se dezbrăca. Spectatorii, sublinie regizorul secund, nu vor fi bineveniți. Fiebând pe dinăuntru, Thomas se retrase dincolo de lumina reflectoarelor și se gândi la următoarea mișcare. Îl auzi pe regizor și pe cei doi repetântu-și replicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]