5,416 matches
-
din Moscova, dar a fost exclus după ce în 1979 s-a înscris pentru plecare în Israel. Cererile sale de emigrare au fost, însă, respinse în anul 1980 de către autoritățile sovietice. În aceste împrejurari, a participat la cursuri clandestine de limba ebraică și de predare a acestei limbi, inclusiv la cele ținute la Moscova de către Lev Ulanovski. Dupa emigrarea lui Ulanovski în Israel în 1979, Edelstein a participat el însuși la organizarea de cursuri ilegale de ebraică între altele, la Moscova, Harkov
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
la cursuri clandestine de limba ebraică și de predare a acestei limbi, inclusiv la cele ținute la Moscova de către Lev Ulanovski. Dupa emigrarea lui Ulanovski în Israel în 1979, Edelstein a participat el însuși la organizarea de cursuri ilegale de ebraică între altele, la Moscova, Harkov și Minsk. Fiind considerat rebel și sionist, nu a fost angajat niciunde și s-a întreținut o vreme pozând ca model nud (de la brâu in sus) la un institut de artă cunoscut. În septembrie 1984
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
Tel Afek (în ebraică תל אפק, în arabă: Tel Ras al Ayin, în greacă:Ἀντιπατρίς) este o colină de tip "tel" din Israel, în care se află ruinele orașului biblic Afek sau Afek lesharon, precum și ale orașului Antipatris, care a existat în timpul epocii romane
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
confruntări militare decisive descrise de Biblie dntre vechii evrei sau israeliți și filisteni. Apoi locul a fost deținut un timp de filisteni, apoi de evrei. Un oraș cu numele Afek este amintit de mai multe ori în Vechiul Testament sau Biblia ebraică: în Samuel I 4,1 („În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
Afek din nord). Afek este menționat și pe o tabliță asiriană din Ninive din vremea regelui Assarhaddon din secolul al VII-lea î.H. ca oraș de frontieră cu regiunea Samaria. Denumirea Afek vine, pe câte se pare, de la cuvântul ebraic „afik” („אפיק”) care înseamnă „albie”, „pârîu”, „vad”. În epoca elenistică localitatea se numea „Pegai”, adică „Izvoare”, denumire grecească care s-a conservat în numele satului arab palestinian din apropiere, Fadja. Localitatea Pegai este pomenită în Papirusurile lui Zenon din vremea lui
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
(în ebraică: שלמה ארצי) născut la 26 noiembrie 1949 la Aloney Abba) este un cântăreț autor israelian în domeniul muzicii ușoare. A debutat că solist în formația muzicală a Flotei militare și a ajuns vedeta în urmă câștigării în anul 1970 a
Shlomo Artzi () [Corola-website/Science/328959_a_330288]
-
ten rak leito..) de Shmuel Imberman pe text de Avi Koren, și „Hâim odekh yaffa?” (Mai ești frumoasă?) pe muzica și versuri de Dafna Eilat. Cântecul „Pitom ahshkhav , Pitom Hayom” a câștigat titlul de cântec al anului la parada șlagărelor ebraice al radioteleviziuii israeliene, iar Artzi - cântăreț al anului.
Shlomo Artzi () [Corola-website/Science/328959_a_330288]
-
în Basarabia locuia o comunitate evreiască constantă ca număr, care număra în jurul a 20.000 de oameni. Erau 16 școli evreiești în număr de 2.100 de elevi și 70 de sinagogi. Regiunea a devenit un oarecare centru al literaturii ebraice și idiș. Către anul 1836, populația evreiască a crescut până la 94.045 de oameni, iar în anul 1897, comunitatea număra deja 228.620 de evrei (11.8% din populația guberniei). Către sfârșitul secolului XIX, evreii constituiau circa jumătate din populația
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
(în ebraică: מכון בוצריוס לחקר החברה וההיסטוריה הגרמנית בת זמננו Makhon Bucerius l'heker hahevra v'hahistoria hagermanit bat zmanenu - în engleză: Bucerius Institute for Research of Contemporary German History and Society), de pe lângă Universitatea din Haifa, se ocupă cu cercetarea istoriei și
Institutul Bucerius () [Corola-website/Science/325391_a_326720]
-
de către fundația ZEIT-Stiftung Ebelin und Gerd Bucerius iar președintele institutului este Prof. Manfred Lahnstein. este axat pe cercetarea problematicii istorice și sociale în Germania actuala. Întemeietorul și primul său director a fost prof. Yfaat Weiss, în prezent profesoară la Universitatea Ebraica din Ierusalim. Începând cu anul 2008, poziția de director al Institutului Bucerius a fost deținută de către dr. Amos Morris Reich, conferențiar la catedră de istoria evreilor de la Universitatea din Haifa. Institutul promovează cercetarea istoriei contemporane și a realității social- politice
Institutul Bucerius () [Corola-website/Science/325391_a_326720]
-
fundații și alte institute academice din Germania și Israel. În martie 2005, Institutul Bucerius a publicat lucrarea “Memorie și amnezie: Holocaustul în Germania” , o serie de articole sub redacția lui Gilad Margalit și Yfaat Weiss,de la Universitatea din Haifa(în ebraică). Volumul reprezintă rezultatul unor serii de întâlniri avute între anii 2001-2002, ale unor cercetători ai Holocaustului din Israel, Germania , alte țări ale Europei și Statele Unite. Atelierele de studii prin intermediul cărora au avut loc discuțiile au utilizat istoriografia, literatura și cinematografia
Institutul Bucerius () [Corola-website/Science/325391_a_326720]
-
Aravá (în ebraică: ערבה, articulat Ha'aravá, în arabă: وادي عربه Wadi 'Araba, în engleză:Arabah ) este o vale lungă și strâmtă de tip graben în sud-estul Palestinei sau al Țării Israel, care se întinde din sudul Mării Moarte și până la Golful Eilat
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
205 m deasupra nivelului mării, la sud de Nahal Hayun. Din acest punct spre sud și până la Eilat nu există un bazin hidrografic central unic, în Arava de sud aflându-se patru zone de Sebkha (în arabă) sau Malha (în ebraică) (depresiuni sau mlaștini de salinitate crescută) care reprezintă bazine hidrografice fără ieșire: Ka a-Saidiyin (la nord de așezarea Yahel, și aflată în ce mai mare parte a sa în Iordania), Malhat Yotvata, Malhat Evrona și Malhat Eilat (care în zilele
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
de savană sunt crângurile de acacia, însoțite de planta semiparazită Loranthus acaciae, și de fauna lor specifică, care include variate specii de la molia acaciilor și până la antilopa de Neghev. Acacia colonizează până și wadi-urile cele mai mici.. După Vechiul Testament Biblia ebraică), în epoca Judecătorilor au stăpânit în aceste meleaguri edomiții până ce ele au fost cucerite de regele David. Biblia mai relatează ca regele Solomon (Shlomó) a înființat un port la Eilat si a exploatat arama în Aravá. După dezmembrarea regatului ebraic
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
ebraică), în epoca Judecătorilor au stăpânit în aceste meleaguri edomiții până ce ele au fost cucerite de regele David. Biblia mai relatează ca regele Solomon (Shlomó) a înființat un port la Eilat si a exploatat arama în Aravá. După dezmembrarea regatului ebraic antic, Arava a fost din nou sub dominația edomiților, care au fost ulterior alungați de către arabii nabateeni. Nabateenii au venit în zonă în secolul al II-lea și au întemeiat aici o fortăreață și stațiuni de pază pentru protejarea drumurilor
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
700-1500m -3 E.C.) , la care se adaugă dobânzi ridicate din cauza riscului financiar și lipsa de lucrători. O stație de cercetare și dezvoltare agricolă din ferma Yair din Hatzevá se află în legatură cu Facultatea de agronomie din Rehovot a Universității Ebraice și cu alte instituții academice de profil. O parte din locuitorii regiunii se ocupă și cu ramura turismului care include excursii cu jeep-ul, pe cămile, și organizarea a numeroase alte activități de agrement, terapie sau meditative-spirituale. În Aravá se
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
în special săptămânalul "IKUF-Bleter" (1946-1953), și "Revista Cultului Mozaic" din R.P.R. (Jurnalul Culturii Evreiești din Republica Populară România, de asemenea, cunoscut sub numele de "Tsaytshrift"). "Jurnalul" a fost lansat în 1956 și a avut secțiuni în limba română, idiș și ebraică. Bercovici a editat secțiunea idiș din 1970 pina in 1972. Ca student la literatură, după război, la un liceu laic, în București, Bercovici a publicat prima sa poezie în limba idiș, în "IKUF-Bleter".
Israil Bercovici () [Corola-website/Science/325501_a_326830]
-
sensul de "Pietre îndrumătoare din Georgia" sau "Ghidul de piatră din Georgia") este un mare monument din granit din Comitatul Elbert, Georgia, Statele Unite. Un mesaj cu 10 porunci este inscripționat pe monument în opt limbi moderne (arabă, engleză, chineză, hindi, ebraică, rusă, spaniolă și swahili) și în patru limbi antice: babiloniana, greaca clasică, sanscrita și hieroglife egiptene. În iunie 1979, o persoană necunoscută, bine îmbrăcată, care s-a recomandat „R. C. Christian”, a angajat "Compania de Prelucrare a Granitului din Elberton
Georgia Guidestones () [Corola-website/Science/325504_a_326833]
-
principii este gravat pe monumentul în opt limbi diferite, câte o limbă pe fiecare față a celor patru pietre mai mari aflate în picioare. În ordinea acelor de ceasornic, mișcându-ne de la nord, aceste limbi sunt: engleza, spaniola, swahili, hindi, ebraică, arabă, chineză și rusă. La câțiva metri spre vest față de monument, se află o nouă bucată de granit care a fost așezată la nivelul solului. Aceasta conține o tăbliță cu explicații privind structura monumentului și limbile folosite, enumerând diverse liste
Georgia Guidestones () [Corola-website/Science/325504_a_326833]
-
Cele zece porunci (1956) (denumire originală "The Ten Commandments") este un film epic american care prezintă povestea biblică a Exodului, în care Moise, un prinț egiptean de origine ebraică, devine conducătorul sclavilor evrei prin deșert. Filmul, produs de Paramount Pictures în VistaVision la 5 octombrie 1956, a fost regizat de Cecil B. DeMille și în rolul principal interpretează Charlton Heston. În alte roluri interpretează actorii Yul Brynner (ca fratele
Cele zece porunci (film din 1956) () [Corola-website/Science/325508_a_326837]
-
este o carte din Biblia ebraică, cu denumirea de „Fapte ale zilelor", ceea ce s-ar traduce prin „întâmplări din vremile de altădată" sau, mai pe scurt, „Cronici". Data scrierii este estimată între 538 î.H., anul edictului lui Cyrus al II-lea cel Mare, și 330
Paralipomena () [Corola-website/Science/325513_a_326842]
-
a fost un cotidian ebraic, redactat de rabinul iluminist Matityahu Simcha Rabener, care a apărut în România în anii 1872 și 1877. Revista a avut o influență importantă asupra evoluției mișcării de Haskala evreiești în România, deși a apărut numai în două numere, cu un
Zimrath Haaretz () [Corola-website/Science/325521_a_326850]
-
între ele, respectiv în anii 1872 și 1877. Într-un articol introductiv, publicat în primul număr al acestei reviste, Rabener a expus motivele care l-au determinat să editeze și să publice revista. Rabener urmărea „să mărească interesul asupra limbii ebraice [...] în sufletele celor care trăiesc în această țară [...] așa cum acest fapt se petrece în alte țări iluminate din Europa". Zimrath haaretz trebuia „să ofere ceva din ceea ce este cel mai bun în țară, un pic de știință, o seamă de
Zimrath Haaretz () [Corola-website/Science/325521_a_326850]
-
mierea, primele roade ale scrisului câtorva oameni de bine, învățații generației cărora le place apropierea între credință și știință". Rabener a început în anul 1871 să pregătească publicarea revistei Zimrath Haaretz. El a publicat un fel de manifest în jurnalul ebraic Yivry anokhy, care apărea la Brody, în Galiția. În acest manifest invita colaboratori la viitoarea revistă. A trimis și scrisori unor maskili din Galiția și din România, cerându-le colaborarea la jurnalul care urma să apară. Mulți maskili i-au
Zimrath Haaretz () [Corola-website/Science/325521_a_326850]
-
la viitoarea revistă. A trimis și scrisori unor maskili din Galiția și din România, cerându-le colaborarea la jurnalul care urma să apară. Mulți maskili i-au răspuns în mod pozitiv și i-au trimis scrisori, articole, comentarii la Biblia Ebraică, poezii. Rabener planificase să publice revista trimestrial, dar a apărut numai în două numere, la un interval de timp de patru ani între ele. Problema era cea a difuzării și sponsorizării acestei reviste. În primul număr (64 de pagini), tipărit
Zimrath Haaretz () [Corola-website/Science/325521_a_326850]