4,600 matches
-
coloneilor, Însă era la fel de naționalist și de obtuz ca oricare altul. Mai mult, el era direct responsabil de fraudarea alegerilor din 1961, care au discreditat sistemul postbelic și au permis venirea armatei la putere. Dar fiindcă inspirau Încredere vechiului lor electorat, ei au reușit să demonteze instituțiile autoritariste pe care odinioară le serviseră cu devotament. Lor le-au urmat socialiștii - Soares, González, Papandreu -, care afișau o imagine de radicali fără pată, În timp ce, prin forța Împrejurărilor, trebuiau să implementeze politici economice moderate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europeană al Marii Britanii, țara l-a aprobat cu 17.300.000 de voturi la 8.400.000. Însă nici măcar Heath nu Îi putea face pe britanici - și mai ales pe englezi - să se „simtă” europeni, iar o fracțiune importantă a electoratului, atât de stânga, cât și de dreapta, a continuat să se Îndoiască de beneficiile prezenței „În Europa”. Între timp, norvegienii au conchis că mai avantajos pentru ei ar fi să rămână În afară: Într-un referendum din septembrie 1972, 54
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Caligula și buzele lui Marilyn Monroe”. Putea să intimideze și să constrângă așa cum nu mai făcuse nici un politician britanic de la Churchill Încoace, dar era În același timp seducătoare. Din 1979 până În 1990, Margaret Thatcher a intimidat, constrâns (și sedus) electoratul britanic, impunând o revoluție politică. „Thatcherismul” Însemna multe lucruri: piață liberă, impozite reduse, libertatea inițiativei, privatizarea industriei și serviciilor, „valori victoriene”, patriotism, „individ”. Unele dintre ele - măsurile economice - erau versiuni elaborate ale propunerilor care circulau atât În cercurile conservatoare, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
libertatea inițiativei, privatizarea industriei și serviciilor, „valori victoriene”, patriotism, „individ”. Unele dintre ele - măsurile economice - erau versiuni elaborate ale propunerilor care circulau atât În cercurile conservatoare, cât și În cele laburiste. Altele, Îndeosebi temele „morale”, aveau mai mult succes la electoratul fidel al conservatorilor din zonele rurale decât la populație În ansamblu. Dar, după sufocantul libertarianism din anii ’60, ele aveau ecou la admiratorii doamnei Thatcher din clasa muncitoare și segmentul inferior al clasei de mijloc, oameni care nu se simțiseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Democrate Germane, protestând ferm Împotriva a ceea ce Heym descria drept „gunoiul poleit” al Occidentului. Bärbel Bohley, figura conducătoare În Neues Forum, a mers până la a califica deschiderea Zidului drept „nefericită” pentru că Întârzia „reforma” și precipita alegerile Înainte ca partidele și electoratul să fie „pregătite”. Ca mulți intelectuali „contestatari” din RDG (fără a mai vorbi despre admiratorii lor vest-germani), Bohley și colegii ei nutreau Încă viziunea unui socialism reformat, curățat de poliție secretă și de partidul conducător, dar care să păstreze o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
importantă. Cu toate că era, În multe privințe, cea mai vestică dintre țările comuniste ale Europei, Cehoslovacia era și singura cu o cultură politică net egalitaristă și orientată spre stânga: la urma urmelor, era singura țară din lume unde aproape 40% din electorat alesese vreodată un Partid Comunist În alegeri libere (În 1946). În pofida celor 40 de ani de „socialism real existent” - și a celor 20 de ani de abrutizantă „normalizare” -, ceva din această cultură politică rezista Încă: În primele alegeri postcomuniste, desfășurate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În alegeri libere (În 1946). În pofida celor 40 de ani de „socialism real existent” - și a celor 20 de ani de abrutizantă „normalizare” -, ceva din această cultură politică rezista Încă: În primele alegeri postcomuniste, desfășurate În iunie 1990, 14% din electorat a optat pentru Partidul Comunist. Prezența persistentă a acestui nucleu semnificativ de suporteri comuniști - și de cetățeni apolitici, mult mai numeroși, care nu erau suficient de nemulțumiți pentru a protesta Împotriva situației - Îi făcea pe scriitorii disidenți ca Ludvík Vaculík
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
păstrat În sistemul economic socialist, nu vedea de ce n-ar trece pe loc la capitalism. La cealaltă extremă se aflau figuri precum Mečiar În Slovacia, Iliescu În România sau premierul (și ulterior președintele) Ucrainei, Leonid Kucima. Nedorind să-și irite electoratul, ei au Întârziat introducerea reformelor cât mai mult posibil. Primul „program de reformă economică” al Ucrainei, anunțat În octombrie 1995, se remarca prin reticența față de liberalizarea piețelor interne și reducerea rolului statului În economie. În septembrie 1995, Kucima Își apăra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
liberal. Cum era de așteptat, această problemă era acută În unele regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, unde ruptura și dislocarea erau totale, iar democrația nemaivăzută. Sărac lipit, nesigur și plin de resentimente față de noua prosperitate afișată ostentativ de o minoritate, electoratul vârstnic - și mai puțin vârstnic - din Rusia și Îndeosebi din Ucraina era o pradă ușoară pentru politicienii autoritari. Dacă inventarea constituțiilor-model și a partidelor democratice În țările postcomuniste se dovedise destul de facilă, crearea unui electorat capabil de discernământ era cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
afișată ostentativ de o minoritate, electoratul vârstnic - și mai puțin vârstnic - din Rusia și Îndeosebi din Ucraina era o pradă ușoară pentru politicienii autoritari. Dacă inventarea constituțiilor-model și a partidelor democratice În țările postcomuniste se dovedise destul de facilă, crearea unui electorat capabil de discernământ era cu totul altceva. Primele alegeri au favorizat mai peste tot alianțele liberale sau de centru-dreapta care facilitaseră răsturnarea vechiului regim, Însă reculul provocat de greutățile economice și de inevitabilele dezamăgiri i-a avantajat pe foștii comuniști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lege pe vecie de „Vest” sau doar să prevină pericolul unei recăderi În comunismul național -, toți noii lideri, de la Tallinn până la Tirana, priveau spre Bruxelles. Perspectiva aderării la UE, cu promisiunile ei de afluență și securitate, era fluturată tentant În fața electoratelor eliberate din Europa postcomunistă. „Nu vă Încredeți În cei care vă zic că era mai bine Înainte”, li se spunea. „Chinurile tranziției nu sunt zadarnice: viitorul vostru este Europa.”6 Însă de la Bruxelles lucrurile se vedeau altfel. Proiectul european a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Europa Centrală (Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, România și Bulgaria) ar fi admise În aceiași termeni ca statele vestice, numai costul fondurilor structurale ar fi de peste 30 de miliarde de mărci germane pe an. Acest lucru risca să Înstrăineze electoratul din țările care achitau cea mai mare parte a facturilor europene și care ar fi trebuit, probabil, să scoată și mai mult din buzunar: În special Olanda și Marea Britanie, dar mai ales (și mai Îngrijorător) Germania. În orice caz, țările
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constatat cu surprindere În iulie 2004 că Franța și Germania au revenit la măsurile „protecționiste” din anii ’70 pentru a proteja firmele locale În dificultate. Dar să nu uităm că Berlinul și Parisul, spre deosebire de comisarii nealeși de la Bruxelles, au un electorat care plătește impozite și care nu poate fi ignorat. Aceste paradoxuri ale Uniunii sunt ilustrate elocvent de tribulațiile euro. Inconvenientul monedei comune nu era Înlocuirea tehnică a diferitelor monede naționale cu o singură unitate de referință (acest proces Începuse deja
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
funcție de supraveghere care s-a extins cu timpul (Tratatul de la Roma Îi atribuia o funcție strict consultativă), dar nu avea drept de inițiativă. Deciziile necontroversate erau luate de obicei la Bruxelles de experți și funcționari civili. Politicile care puteau afecta electorate importante sau interese naționale erau dezbătute În Consiliul de Miniștri și se soldau cu compromisuri alambicate sau aranjamente costisitoare. Ce nu putea fi soluționat rămânea pur și simplu În suspans. Statele membre dominante - Marea Britanie, Germania și, mai ales, Franța - nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de după extinderea Uniunii) și ultimele alegeri naționale a fost de 20 de procente În Marea Britanie, 23 În Spania, 24 În Portugalia, 39 În Finlanda, 42 În Austria și 43 În Suedia (la alegerile naționale suedeze s-a prezentat 80% din electorat, la cele europene numai 37%). Tiparul este mult prea coerent ca să poată fi pus pe seama circumstanțelor locale. Pe deasupra - și cu implicații mai grave pentru viitorul Uniunii -, el s-a reprodus și În noile state membre din Est, deși aceasta era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Parlamentul European. În Polonia Învecinată, partidele eurosceptice de extremă dreaptă au avut chiar mai mult succes decât coaliția de centru-stânga aflată la guvernare - ceea ce nu este de mirare: În sondajul făcut cu câteva luni Înainte, doar puțin peste jumătate din electoratul polonez considera că Uniunea Europeană este „un lucru bun”. și totuși, una peste alta, Uniunea Europeană este un lucru bun. Piața unică are avantaje economice reale, cum au fost nevoiți să admită chiar și cei mai zeloși eurosceptici din Marea Britanie, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de doar patru procente de Partidul Popular, care guvernase țara În primii 25 de ani după război și care domina Încă provinciile rurale ale Austriei. Dar și mai de rău augur era faptul că Haider păcălise o mare parte a electoratului de orientare tradițional-socialistă, ce era clasa muncitoare vieneză. Acest lucru nu trebuia să surprindă pe nimeni, având În vedere că (după cum arătau sondajele de opinie din 1995) un austriac din trei nutrea, alături de Haider, covingerea că „muncitorii cu viză temporară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
muncitorii cu viză temporară” și alți străini din Austria aveau prea multe avantaje și privilegii. Influența lui Haider a ajuns la apogeu la sfârșitul secolului XX, În urma alegerilor din octombrie 1999, când partidul său a primit sufragiile a 27% din electoratul austriac, Împingând Partidul Popular pe locul al treilea și ajungând la 290.000 de voturi distanță de socialiști, aflați pe primul loc. În februarie 2000, Partidul Popular a format un guvern de coaliție cu Partidul Libertății (deși nu cu Haider
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Partidului Popular Elvețian, care În 2003 a obținut 28% din votul popular cu o platformă antiimigrație și anti-UE) se datora capacității de a camufla subtextul rasist sub imaginea unui modernist, a unui național-populist cu convingeri liberale. De unde priza neașteptată la electoratul tânăr: Partidul Libertății era la un moment dat preferatul celor sub 30 de ani25. În Austria, ca și În Franța, ura și teama de imigranți (veniți În Franța dinspre sud, iar În Austria dinspre est; În ambele cazuri din regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Jacqueline Russ Biserica și elitele intelectuale interbelice, Constantin Mihai Bucovina. Adevăruri trecute sub tăcere, Cătălin Huțu Contribuții la istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV XIII), Ioan Marian Țiplic Drumul româniei spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Epopeea vinului. De la Noe la anul 2000, Daniel Combes Germania. O istorie de la antici la moderni, Gheorghe Bichiceanu India și Occidentul, Demetrio Marin Intelectualii în Europa secolului al XIX-lea, Christophe Charle
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a înregistrat imediat pe toți comuniștii și simpatizanții cunoscuți, amînînd, însă, înregistrarea persoanelor care nu erau "de încredere". Conform legii, aveau dreptul să voteze bărbații și femeile ce depășeau vîrsta de 19 ani333. Pe 19 noiembrie a votat 89% din electorat, adică aproape 7 milioane de alegători. Comuniștii dominau blocul de stînga, beneficiind de 348 de locuri dintr-un total de 414, național-țărăniștii aveau 32, național-liberalii 3 și Uniunea Populară Maghiară, un partid de stînga al minorității ungare din Transilvania, deținea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
90 2006 5,90 2,25 8,15 2007 2,90 4,30 7,20 Sursa: Barometrele de Opinie Publică, 1994-2007 Excluzând fulgurația electorală a Partidului Noua Generație care poate fi pusă se seama altor factori decât rezonanța doctrinară a electoratului cu platforma de dreapta, cum ar fi pe flerul populistic al liderului său George Becali partidele tradiționale de extrema dreapta, PRM și PUN se află într-un picaj susținut. Ascensiunea fulminantă și decăderea spectaculoasă a extremei dreapta românești în politica
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sa emblematică în 2000, Gheorghe Funar primarul pentru 12 ani al Clujului, PUNR a ajuns un partid cu totul marginal în politica românească. Surescitată temporar de Partidul Noua Generație, extrema dreaptă românească pare a fi pierdut orice atractivitate în ochii electoratului, iar partidele exponente ale ideologiei de extremă drepta au ajuns niște organizații reziduale ale politicii românești. Eclipsa contemporană a ultranaționalismului românesc simbolizează închierea tranziției către condiția postnaționalistă a societății românești, în care identitatea națională și mândria etnică, deși continuă să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Ioan Marian Țiplic Cremațiunea și religia creștină, Calinic I. Popp Șerboianu Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Europa monarhiei stărilor, Gheorghe Bichicean Istoria civilizației britanice (vol. 1-5), Adrian Nicolescu Istoria evreilor din România (1866-1938), Gabriel Asandului Istoria mijloacelor de comunicare, Gabriel Thoveron Istoria națiunilor și a naționalismului în Europa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
participarea numeroasă a țăranilor la viața politică; dispariția Partidului Conservator; s-a pus capăt rotativei guvernamentale; a crescut numărul alegătorilor; a crescut numărul partidelor politice; b) Carențele sistemului electoral în perioada interbelică absenteismul; nivelul scăzut al educației politice; jumătate din electoratul rural era analfabet; Parlamentul era o extensie a guvernului; abuzurile administrației în timpul alegerilor; frauda electorală; legea electorală din anul 1926 (prima electorală); c) Dinamica partidelor politice în perioada interbelică Principalele caracteristici din domeniul partidelor politice în perioada interbelică: dispariția Partidului
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]