5,034 matches
-
ale unor clădiri, în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-a ronțăit până la fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în forme mai tragice precum o au acum statuile oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a fi care mai de care principese, toate vreți să fiți regine? Nicio femeie simplă de la țară? Nu, vrem să fim fete de oraș, damele tale de companie, ne cosmetizăm cu alifii care ne mătăsează pielea, încât atunci când suntem citite, emanăm amintiri îmbătătoare care îl tulbură pe cititor și din clipa în care ne gustă, ne dorește și a doua zi, ca pe un drog și nu poate trăi fără noi, viața noastră să fie a lui și el, robul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încă o dată agenda. Era, fără îndoială, o pierdere scurtă de memorie și închise ochii, adâncindu-se în meditație până în Precambrian. Mioara și Autorul percepeau, totuși, existența fiecărei ființe și fiecărui obiect în parte, simțindu-le importanța pe care acestea o emanau. Toate radiau orgoliul. Când Mioara spunea: Simt orgoliul de om, Autorul răspundea: Radiază importanță. Uneori, miroseau și atunci când o pipăiau, nu auzeau zgomot de existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
energetic. Mănânci ca-n vis, slăbești văzând cu ochii, bei totul ca și când ai fi o carafă fără fund, nimic nu te îmbie, totul e degeaba fără EA. Când ești cu EA, ANY PALADE îmbrăcată în închipuire, machiată cu culorile faraonice, emană a personaj de legendă. Totul e pentru că EA există sau EA este lumea. Toamna urâtă e primăvară veselă. Frunzele ude, vântul tăios de Bărăgan e boare de înviere a naturii, morbidul explodează eflorescent. Îmi luam Închipuirea cu mine în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
palmă de om. Maronie, cu dungi negre. Era pe jumătate îngropată în nisip, săpând o groapă în spate, cu aripioarele. — Începe și se oprește, zise Manuel. Și în clipa aceea începu din nou. O strălucire purpurie care părea să fie emanată de anumite plăci ale carapacei. Unele plăci nu aveau acea strălucire și erau întunecate. Altele străluceau doar din când în când. Fiecare sclipire părea să dureze doar o secundă, crescând încet în intensitate și dispărând la fel. — Câte țestoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
uită lung la ea. Nu-și întorsese fața deloc spre el. Vorbea ca la pereți, dar lui îi făcea bine și asta, căci poveștile, ca apa, udă pământul... — Avea o educație rară, făcută de maică-sa, o arhitectă cunoscută, care emana o aroganță plină de rafinament, o femeie care nu se machia deloc, singurul defect al maică-sii erau urechile, avea niște urechi mari, clăpăuge, caraghioase, pe care le acoperea cu părul căzut până la umeri. O iubea pe fata ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
masa lor se apropie o tânără blondă, înaltă, cu gâtul lung, cu ochi albaștri și calzi, are o rochie albă, dreaptă, picioarele care nu se mai termină, niște sandale romane, simple, coapse înguste, nu poartă sutien, se vede, fata plutește, emană o energie caldă, pe care o simt toți, ca o balerină!, își spun studenții de la mese. Se așază pe un scaun la masa celor doi. Ani nu zice nimic, se uită numai lung la bărbat, cu privirea aia care lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bluze albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun sau rău. Are emoții, puțini știu că o premieră e inferioară ultimei repetiții, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
degete spre mine și spune : — Evaluare. Îmi sare inima de trei metri și aproape mă Înec cu ultima Înghițitură de pandișpan de ciocolată. O, Doamne. A venit momentul de care mi-era frică. Nu sunt pregătită. Ba da, sunt. Hai. Emană Încredere prin toți porii. Sunt o femeie care va ajunge undeva. Și, deodată, Îmi aduc aminte de Kerry și de mersul ei „sunt o femeie de afaceri de succes“. Știu că e o vacă nesimțită și Înfumurată, dar adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cruciuliță de argint. E Îmbrăcată cu o pereche de bermude dintr-un flanel subțire, alb, și o bluză de mătase portocalie. În picioare are o pereche de sandale, tot portocalii. Pe umăr, poartă un fel de geantă sport, bleu, Încăpătoare. Emană un miros de flori de câmp, și are unghiile Îngrijit tăiate și date cu lac strălucitor. -De undea-i apărut lebădă sălbatică? Antoniu nu-și poate stăpâni bucuria. -Cred că mă confundați...se scuză zâmbind tânăra reporteriță. Haideți mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
există și într-o perioadă îndepărtată erau pentru oameni fenomene... normale. Evghenia Juvasena Davitașvili s-a născut în anul 1948,în Georgia.Cunoscută sub numele de Djuna a vindecat numeroși oameni,printre care și doi șefi de stat,prin fluxul emanat de mâinile ei.” Când pun mâna deasupra pacientului citesc cu ajutorul semnalelor ce-mi intră în degete totul despre viața acestuia...Mii de cunoscuți și necunoscuți au trecut prin inima mea,durerea lor a devenit durerea mea...” spune ea.Pentru oamenii
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
care șapte sunt și preoți. Viața lor se împarte între rugăciune, meditație și muncă. Observ că au porțiuni mari cu viță de vie. Sunt apoi multe plante din care fabrică licori și le folosesc și pentru săpunuri și ceaiuri. Insula emană un puternic miros de pin și rășină, ceea ce face ca aerul să pară îmbălsămat cu aceste mirosuri plăcute. De la debarcaderul unde aștept vaporașul să mă ducă înapoi la Cannes pentru a-mi relua pelerinajul, privesc atât insula vecină, Margareta, cât
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă încing ca o pâine în cuptor, pusă la copt. Simt că organismul începe să scape de sub control temperatura organismului, aceasta începând să crească peste limitele normale, deși nu am niciun termometru să mi-o iau. Caniculă în atmosferă, asfaltul emană fierbințeală cu miros de gudron, iar eu încep să amețesc și parcă să iau foc. Mă asaltează un sentiment de panică pe care totuși îl țin sub control. A-mi pierde controlul acum, a intra în panică nu ar face
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și încă unul care se va naște. Apoi mă conduce cu mașina la drumul sf. Iacob, ceea ce este o încântare față de atâta drum pe care l-am parcurs pe străzi, cu dificultățile sale: smog, zgomot, pericol și căldura ce- o emană asfaltul. Acum drumul este bine marcat cu obișnuitele culori alb și roșu. Mă simt atât de bine și în sufletul meu coboară liniștea și bucuria. In depărtare, se aude în surdină zgomotul autostrăzii, dar nu mă deranjează deloc. Am timp
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ele au În atitudinea lor orgolioasă, provocatoare sau perfidă, conștiința unei forțe uriașe sau a unei irezistibile puteri de seducție; florile lor puternic Împestrițate și dungate, de-o culoare purpurie, ce seamnă cu sângele Închegat, sau de un alb clorotic, emană parfumuri Înțepătoare, pătrunzătoare, amețitoare. În caliciile lor otrăvite, roua se preschimbă În aqua-tofana și În jurul lor nu mai zboară decât cantaridele, cu cuirasa lor de aur verde, sau muștele albastre ca oțelul, a căror Înțepătură te Îmbolnăvește de cărbune. Arborele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
delicios. ― Nu pot să cred, Geraldine. Ești îndrăgostită! Pauză lungă. ― Știi ce, draga mea Jemima? Să știi că sunt, la naiba! Și știu că n-ar trebui, dar sunt geloasă. Ar trebui să fiu și eu îndrăgostită, așa că de ce nu eman același entuziasm, de ce n-am același ton visător în voce? ― Mă bucur foarte tare pentru tine, spun eu. Sper să ai parte de tot ce-ți dorești. ― Mmm, murmură ea. Un inel de logodnă cu diamant de opt carate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
chiar și-au pierdut orice urmă de speranță, asistenta dă fuga și strânge paharele și carafa. ― Vine, spune ea, și toți se ridică s-o salute. Nimic nu l-ar fi putut pregăti pe Ben pentru atracția pe care o emana Alexia Aldridge. E frumoasă, dar nu în felul clasic. Gura este ușor strâmbă și nasul are o mică umflătură, dar aura din jurul ei e atât de luminoasă, încât nici un bărbat nu-și mai poate lua ochii de la ea. Poartă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
numai pe cei care au un nume mare în literatura română. Eu nu aș fi scris rândurile de mai sus, dacă nu aș fi găsit scris într-un articol, ce se voia de înaltă ținută literară și mai ales morală, emanat de la un astfel de ploșnițoi îndopat cu sinecurile noului regim, un atac virulent împotriva poetului Tudor Arghezi. Nu pot răspunde la un asemenea articol decât cu un cuvânt folosit chiar de marele Arghezi: Siktir. Lansarea programului guvernamental „Ultima colivă” Franța
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
compus numai din răsculații de la 1907. El avea o clasă mijlocie, urbană și rurală, pe care se baza întregul eșafod al statului și care a fost capabilă să mute granițele țării pe vechile ei albii. Fascinația cărții, nebănuită din titlu, emană din evocări. Dincolo de descoperirea unui oraș în plină efervescență politică, economică, dar mai ales literară, cititorul va descoperi biografii pline de interes și surprize, chiar unele amănunte în premieră, despre care nu s-a scris încă prin istoriografiile din ultima
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
însă care-i scopul creației? * În societate totul este diferențiat, pus pe ranguri, pe stări, pe nivele, pe clase și calități, atâta vreme cât nu facem abstracție de suprafața lucrurilor. Secționarea lor divulgă identitatea viscerelor, la ființe, și deschide trapa prin care emană mirosurile "metabolice. * O albie de râu suntem, cu reflecțiile universului în oglinda de la suprafață și cu mirosul mâlului hrănitor de la fund. Viața este o despărțire permanentă de viață. Dragostea? O psihopatie lirică. În fața condiției nemiloase de muritor, omul a ajuns
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
sport puteam fi diferențiați. Pentru că și cei mai înrăiți feminiști tot acceptă că potențialul fizic al femeii față de al bărbatului nu e chiar același. Sau la tehnologie, acest fascinant - acum, când privesc în urmă - obiect de studiu al cărui utilitate emana din gândirea de nepătruns a mai-marilor comuniști... Cot la cot cu băieții, cream tot felul de artefacte ce nu-și puteau avea vreun rost decât în societatea noastră multilateral dezvoltată. Unul dintre obiectele astea era cutia poștală. Cine n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
el. Acesta e marele lui avantaj. O să văd că-i place ce face. Pe drum mi-a vorbit despre el, ca să nu-mi fie teamă. Am urcat până în vârful muntelui cu o mașină neagră. Au construit sanatoriul acolo, pentru că vaporii emanați de pădure erau cel mai bun medicament. Nici nu știu ce să fac, să-ți vorbesc despre el sau să-ți abat mai degrabă atenția? Acum, în toamna asta curată, se poate observa totul clar. Dacă te uiți la dreapta, se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă, peste care coboară o seară pâcloasă. Inclusiv clădirile care au fost cândva frumoase au căpătat un aspect mohorât. Emană, parcă, din ele o disperare stătută, provincială. Și lipsesc reclamele luminoase. Oricât de bine a vrut să se păstreze, "doamna" a sfârșit prin a se învăța cu cenușiul (culoare obsedantă), cu uniformitatea. Bucureștiul s-a înviorat mai repede. În rest
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se pomeni că face o comparație între ceea ce avea în fața ochilor și camera de hotel în care se întreținuse cu Janasen. În acest moment, gândi: "Sunt Ashargin." Era o idee nonverbală, o conștientizare automată a lui însuși, o simplă identificare emanată de organele și glandele corpului său și luată de bună de sistemul lui nervos. Nu chiar. Totuși, Gilbert Gosseyn respingea această identificare cu o stupefacție care genera un frison de alarmă și un sentiment de confuzie. O briză de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dădu seama de mărimea acestuia. Era zdrobitor. În toată puterea cuvântului. Avea doi metri și douăzeci înălțime și lățimea unei gorile. Gosseyn estimă o circumferință a bustului de doi metri. Era năucit. Nu mai văzuse un om atât de mare. Emana din uriaș o impresie de forță fizică anormală. Pentru prima dată în viața lui, Gosseyn se simțea în prezența unui individ neantrenat a cărui forță musculară pură depășea vizibil posibilitățile unui non-A obișnuit. - Ai face bine să te dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]