5,930 matches
-
științifică, constituiau surse de inspirație pentru felul în care să fie studiat comportamentul uman. Cunoașterea științifică trebuie să fie în totalitate obiectivă, să se bazeze pe observații concrete, pe date care pot fi verificate, iar baza cunoașterii trebuie să fie empirică, nu logică, abstractă. Funcția cercetătorului era de a separa faptele obiective și observabile de interpretările confuze și subiective ale oamenilor obișnuiți. Rezultatele științifice erau considerate valide numai în măsura în care corelațiile identificate permiteau predicțiile (Purcell, 1973, 10-22). Între 1913 și 1919, John
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de la Universitatea din Chicago, Charles E. Merriam, susține în mod deschis abordarea behavioristă, luptând contra dominației pe care abordările istorice, filosofice, juridice o exercitau asupra științelor politice. Economiști celebri (Walton Hamilton, Wesley C. Mitchell) își declară atașamentul pentru cercetarea concretă, empirică, atacă preocupările tradiționale drept metafizică aridă, considerând că adevăratul drum către cunoaștere este cel al științei naturale. Simultan, se impune ideea că esența științei nu rezidă atât în conținut, cât în metoda prin care se ajunge la rezultate, metoda prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
credințelor și comportamentelor. Metodele de cercetare predominante pentru a susține această agendă de cercetare erau: interviul, ancheta, experimentul de laborator, cercetarea de teren, sondajele de opinie publică (pe eșantioane reprezentative), toate susținute de utilizarea, prelucrarea și interpretarea datelor statistice. Spiritul empiric - polenul intelectual al comunicării Este știut faptul că, în perioada dintre cele două războaie mondiale, comunicarea a împrumutat teme și tehnici de cercetare din disciplinele învecinate - mai ales din psihologie socială și sociologie. Odată cu acestea, comunicarea a împrumutat, în mod
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ascultători și că, în consecință, publicitatea prin intermediul radioului reprezintă o investiție valoroasă. Toate cele patru domenii/arii de preocupări (studiul propagandei, studiul opiniei publice, psihologia socială, cercetarea de piață) aveau două trăsături comune: - erau prin excelență aplicate, aveau o orientare empirică pronunțată și apelau la metodele statistico-experimentale; - se axau pe problematica mass-media, mai precis pe influența - efectele mass-media asupra indivizilor, grupurilor și societății în ansamblu. În felul acesta, s-a produs o întâlnire fericită între un domeniu în expansiune, exploziv, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
fericită între un domeniu în expansiune, exploziv, am putea spune - mass-media -, și o metodă de cercetare - preponderent cantitativă, statistico-experimentală. Faptul că mass-media au cunoscut o evoluție explozivă mai accentuată în Statele Unite față de Europa, de exemplu, cât și acela că spiritul empiric s-a răspândit cu repeziciune - chiar cu agresivitate - în mediile intelectuale americane explică, în bună măsură, de ce cercetarea comunicării a reprezentat o creație americană. Orientarea către efecte - îmbrățișată de întemeietorii studiului comunicării Observația că mass-media reprezintă surse importante de influență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
bună măsură, de ce cercetarea comunicării a reprezentat o creație americană. Orientarea către efecte - îmbrățișată de întemeietorii studiului comunicării Observația că mass-media reprezintă surse importante de influență în societate a stat la baza primelor studii despre comunicarea de masă. Iar metodele empirice au dat coerență efortului de a descifra respectivul proces de influență. Astfel, cercetarea comunicării de masă și-a delimitat un obiect de studiu - efectele mass-media - și o metodologie adecvată acestuia - metoda statistico-experimentală. Întâlnirea dintre un obiect de studiu relevant și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
respectivul proces de influență. Astfel, cercetarea comunicării de masă și-a delimitat un obiect de studiu - efectele mass-media - și o metodologie adecvată acestuia - metoda statistico-experimentală. Întâlnirea dintre un obiect de studiu relevant și o metodologie aflată în consonanță cu spiritul empiric, „științific” al epocii a făcut ca noul domeniu al cunoașterii să manifeste ambiții de științificitate și de excelență teoretică chiar de la început. Cercetarea de acest fel era nu numai dezirabilă, ci și posibilă: „Existau metodele de măsurare cantitativă și exista
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ca noul domeniu al cunoașterii să manifeste ambiții de științificitate și de excelență teoretică chiar de la început. Cercetarea de acest fel era nu numai dezirabilă, ci și posibilă: „Existau metodele de măsurare cantitativă și exista un volum impresionant de date empirice, puse la dispoziție, uneori, chiar de către industriile mass-media” (Czitrom, 1982, 126). Obiectul de studiu - efectele mass-media - își demonstra relevanța și pentru cei care finanțau cercetarea, fie că era vorba despre finanțatori publici/guvernamentali sau de sponsori privați. Toți erau interesați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
relevante și trebuie studiate a oferit un prestigiu suplimentar, un fel de „aură socială” domeniului nou apărut. După cum exclama chiar Lazarsfeld, „o fascinație nemăsurată înconjoară toate demersurile de a studia efectele comunicării de masă” (1944/1948). Nevoile unei științe behavioriste/empirice, centrată pe probleme de influență, pe evidențierea relațiilor de tip cauză-efect, s-au corelat cu interesele comerciale ale domeniului privat și cu interesul administrației americane de a-și implementa politicile fie în plan intern, fie în plan extern. Iar criza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
politic. Eforturile de persuasiune din timpul războiului au consolidat direcția în care studiul comunicării se îndrepta deja - studiul efectelor, contribuind chiar la realizarea unui consens în legătură cu această opțiune, care va deveni paradigma dominantă în comunicarea de masă. Ascensiunea paradigmei dominante - empirică, statistico-experimentală, axată pe studiul efectelor - nu poate fi explicată doar prin prisma relevanței pe care a căpătat-o în contextul celui de-al doilea război mondial, așa cum au tendința să exagereze unii analiști (Simpson, 1994). Mai curând, „evenimentele prilejuite de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a II-a). Beneficiind de toate aceste atuuri - relevanță socială percepută, obiect de studiu de interes, tehnici de cercetare profesionalizate, susținere din partea mediului privat și a celui guvernamental, „șansa fără precedent” creată de cel de-al doilea război mondial, modelul empiric, behaviorist, axat pe o înțelegere a comunicării ca proces de persuasiune/de influență, a triumfat în competiția cu alte posibile abordări ale comunicării, a obscurizat și a împins într-un plan secund abordări alternative - de exemplu, comunicarea ca ritual, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
studiului comunicării. Iar adevăratul întemeietor este considerat a fi Schramm. Nu vom intra în această dispută, pe care am analizat-o în altă parte (Dobrescu și Bârgăoanu, 2003). Ne propunem să subliniem faptul că cei mai entuziaști promotori ai abordării empirice sunt chiar cei patru autori indicați de către Schramm, indiferent de categoria în care îi încadrăm - predecesori sau întemeietori. Toți patru s-au focalizat pe studiul efectelor comunicării, iar această direcție se va afirma dominator în deceniile următoare, până în punctul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
evoluția lor intelectuală are valoare simbolică pentru mutațiile semnificative pe care le înregistrează, în preajma celui de-al doilea război mondial și apoi, după încheierea sa, știința socială a comunicării. Paradigma efectelor limitate sau paradigma efectelor nuanțate? Figura emblematică pentru abordarea empirică, statistico-experimentală, axată pe identificarea efectelor comunicării, este Paul F. Lazarsfeld. Evreu austriac născut la Viena în 1901, Lazarsfeld susține doctoratul în matematică la Universitatea din Viena. La 24 de ani, predă psihologia și statistica la Universitatea din Viena, iar în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a descifra aceste efecte. Încă de atunci, cercetările sale au suscitat, într-o manieră rămasă unică, interes atât din partea oamenilor de afaceri, cât și a cercetătorilor, a lumii academice în general. Lazarsfeld lansează conceptul cercetare administrativă, prin care înțelegea cercetare empirică, inițiată ca răspuns la o frământare publică, la o solicitare a guvernului sau a organizațiilor mediatice. Direcționează comunicarea de masă către studiul efectelor, jucând rolul de punte între abordarea europeană din științele sociale (dominată în acea vreme de abordări filosofice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
îngrijorarea în legătură cu amploarea acestora - par cel puțin surprinzătoare. Kurt Lewin - o nouă contribuție la dezvoltarea cercetării aplicate Contribuția lui Kurt Lewin la apariția studiului comunicării - apreciată drept întemeietoare - poate fi explicată în cel puțin trei registre: 1. Pledează pentru abordarea empirică, experimentală a fenomenelor psihosociale, subliniind că esența științei - inclusiv a științelor sociale - o reprezintă articularea teoriilor care pot fi testate empiric. 2. Aduce în centrul atenției grupul, plasându-l în inima proceselor de comunicare și a teoriilor despre comunicare. 3
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de a crede în existența entităților sociale. Dacă trece de descrierea fenomenului de conducere și, prin experiment, îi variază forma prin acțiunea diverselor variabile și îl operaționalizează, cercetătorul stabilește realitatea a ceea ce face obiectul conceptului. Preocupat de a injecta spirit empiric, aplicat, în cercetarea socialului, Kurt Lewin respinge opacitatea conceptuală și nu cade în extrema de a minimaliza efortul de conceptualizare și de generalizare, virtuțile teoriei. Se pronunță deschis împotriva ideii potrivit căreia experiența practică poate duce la o cunoaștere clară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Iowa, Schramm organizează primul program doctoral în comunicarea de masă. În Illinois, lansează un program similar în 1947, apoi în Wisconsin - 1950, în Minnesota -1951 și Stanford - 1952 (Rogers, 199.., 26). Doctoranzii săi vor deveni celebri, adevărate staruri ale cercetării empirice în Statele Unite, și vor crea, la rândul lor, școli de comunicare după modelul imaginat de către profesorul lor. În 1950 devine decanul Departamentului de Comunicare de la Universitatea Illinois, având drept responsabilitate „orice activitate la Universitatea Illinois care are chiar și cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
este vorba despre părerile profesioniștilor sau de metodele folosite, cunoașterea practicilor profesionale corespunzătoare (în comunicarea internă sau externă) constituie un obiect de studiu interesant pentru cercetător. Situația merită cu atât mai multă atenție cu cât cercetările științifice, și teoretice, și empirice, sunt la fel de rare. Ca urmare a acestei situații, obiectivul nostru este acela de a determina condițiile actuale de evaluare a relațiilor publice de către comunicatori. Ce comportament adoptă profesioniștii? Care mijloace de informare sunt privilegiate? Care sunt influențele acestora? După ce am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
comunicare internă dispune de diverse suporturi: ziar, video, intranet, CD etc. Or, evaluările acestor suporturi sunt rare și nesistematice: „Există o mare diferență între discursurile care fac apel la un plus de evaluare în mijloacele de comunicare și realitățile cotidiene, empirice pentru cea mai mare parte a serviciilor de comunicare internă” (Defourny, 1999). Acest defect de evaluare poate fi explicat prin următoarele: bugetele modice alocate serviciilor de comunicare internă le-a ferit adesea de orice necesitate de evaluare; timpul și costurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
aparte a schimbării, mai exact acea schimbare ireversibilă, de mare amploare ca întindere în timp și spațiu. Tendințele oferă suport unui diagnostic al schimbărilor, manifestându-se ca un "diagnostic teoretic grație căruia se dă un sens unui ansamblu de evoluții empirice și se descrie, prin indicatori relevanți, acest domeniu societal". Aspectul teleologic al inovației este clar subliniat ca răspuns la argumentele oferite de M. Fullan (1991) care considera că, deși inovațiile se bazează pe scopuri clare, mai pot exista și situații
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
opiniilor care susțin că nu este obligatorie nici formarea, nici monitorizarea permanentă a tuturor pașilor unui proces, acesta impunându-se inevitabil, de la sine, considerăm că implementarea efectivă a măsurilor de reformă educațională nu poate avea succes prin recursul la metode empirice, adoptând principiul "văzând și făcând", ce lasă loc arbitrarului și imprevizibilului, ci printr-un management riguros al tuturor elementelor pe care le presupune aceasta, ceea ce implică asumarea responsabilității tuturor celor angrenați în acest proces. Al doilea argument se referă la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
extern avea o anumită stabilitate, schimbările neexistând sau derulându-se în etape mici, eventual implicând doar anumite sectoare și nu un întreg sistem. Pentru amploarea transformărilor actuale, experiența trecutului ar putea fi considerată un adevărat obstacol în calea schimbării. Abordările empirice sau tatonarea problemelor nu-și mai găsesc locul în condițiile unui mediu turbulent și constrângător. Majoritatea cercetărilor efectuate în diverse sectoare ale vieții sociale, inclusiv la nivelul sistemelor educative, au reliefat faptul că în condițiile în care apar situații ce
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
fiecărui reper în parte. Lista preocupărilor privind delimitarea celor mai eficiente stiluri de conducere poate fi completată cu alte studii (F. Fiedler "modelul contingenței", V. Vroom și P. Yetton "modelul luării deciziilor" etc.), dar toate pot fi amendate, deoarece cercetările empirice au reliefat faptul că aceste stiluri au o constanță relativă, fiind, în general, expresia personalității individului și nu a cerințelor situației. În ceea ce ne privește, apreciem că stilul managerial reprezintă cu adevărat un factor semnificativ ce influențează spectrul relațiilor interpersonale
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
într-un recul periculos. Remediul (?) ... mi se pare a fi de o simplitate ce ne întoarce la dictonul antic "Ceea ce este evident nu mai trebuie justificat". În cazul de față, ar fi revenirea la complementaritatea familie-școală ... desigur, nu pe criterii empirice, subiective, ci actualizate conceptual-pedagogic și adaptate pe cât posibil individual, altfel educația individuală și colectivă a tineretului școlar ne scapă din mână. Sună frumos slogane ca "educație liberă", "independență", "școlarizare mai timpurie" etc... Mental este posibil, dată fiind precocitatea majorității copiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Documentele lui Platon) ceea ce așteptați cu adevărat? PA: Am convingerea că literatura va supraviețui. La sfârșitul veacului trecut au fost nenumărate profeții despre moartea literaturii, dispariția cărții. Cred că se-ntâmplă exact pe dos. Acum se citesc mai multe cărți (empirice majoritatea), sunt mai multe librării ca niciodată în Londra, și mai mulți cititori ca oricând, așa că, în ce privește supraviețuirea literaturii, ea mi se pare neîndoielnică. Student: Ați schimba ceva în literatura contemporană, ca s-o faceți mai valoroasă? PA: Eu unul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]