6,312 matches
-
de copaci plantați pe vremea unuia din vechii primari, Gheorghe Negel. Stratul acela, cît și straturile laterale, era semănat cu „trifoi de piatră”, mărunt (mai tîrziu cu gazon) și cu flori și garnisit cu trandafiri înalți și pitici.5 ) De „estetica ornamentală” se îngrijea „grădinarul comunal”, funcție îndeplinită multă vreme de cîte un străin. Acesta era horticultor și, în același timp, administrator. Comanda specii de plante de la firmele reputate în branșă (cel mai adesea din Olanda și Germania), reînnoia prundișul pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Erau fardați, se vede, prea semănau a manechini din vitrinele barbierilor”6). „Giovinii” sînt o altă generație de „juni corupți”, tineri excentrici, efeminați, provocatori. Aversiunea față de oricine ar semăna cu cei de mai sus e, adesea, de natură morală, nu estetică: tipii pudrați ca niște paiațe, eventual și cu buzele înroșite, nu pot fi decît frivoli, dubioși. O scenă din romanul Purgatoriul, de Corneliu Moldovanu, e caracteristică pentru acest fel de a gîndi: arhitectul Mircea Trestian simte un soi de repulsie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care am arătat o vitalitate mereu în creștere”.3) Ea s-a menținut și în aproape întreg deceniul al patrulea, după plecarea definitivă a poetului la București, fapt care a schimbat vechea percepție asupra locului. „Ritmul rapid de modernizare și estetica îmbinată cu utilul ale orașului au devenit lucruri despre care se vorbește astăzi și în cele mai îndepărtate colțuri ale țării, și nu e de mirare că Bacăul a devenit un oraș rîvnit la mutări, detașări, transferări”.4) Evaluarea „modernizării
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a regiunii înconjurătoare: „Plopul este reprezentat [aci] prin patru specii: alba (pluta) pretutindeni prin văi; canescens (plop albicios) prin zăvoaie și pe lunci; nigra pe lunci și pe coastele dealurilor; tremula sau plopul de munte tremurător, aspect piramidal”.16) Ulterior, estetica spațiilor verzi și cea urbană a favorizat ultima specie. La sfîrșitul anilor ’70 ai secolului trecut, însă, plopii au fost înlocuiți, în mare parte, cu thuya. Recent, li s-a dat lovitura de grație și celor care supraviețuiseră „modernizărilor” precedente
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2). Pentru Vlahuță, ea e poezia cu fraze „sunătoare și deșerte”, lipsită de gravitate, comodă 3). Adesea, aceasta e o poezie „romantică”, în care există o mare diferență între realitatea sentimentelor și aspectul lor literar. E „vană” pentru că răspunde unei estetici depășite și se bazează pe dexterități, trouvaille-uri stilistice: un „exercițiu de limbaj”, formal. „Ei!... - avertiza Macedonski - S-a trecut cu moda de lacrimi și suspine/ Și cu acele crunte dureri imaginari/ Rubinele pe buze, mărgăritarii-n gură/ Și crinii de pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scrie și în Jurnal. (1, p. 423) 15. Op. cit., Traducere de C. Fedeleș, Ed. Cultura Națională, f.d., p. 52. Din feerie în infern 1. Opere, p. 31. „Havuzul din dosul palatului mort” 1. Opere, p. 33. 2.Radu D.Rosetti, „Estetica municipală”, în Pagini alese, Ed. Comitetului de Sărbătorire, 1935, p. 231. 3. Ibidem, p. 228. 4. Opere, 2, Ediție îngrijită de Ion Roman, ESPLA, 1956, p. 233. 5. „1 Aprilie”, în Schițe ușoare, Ed. Librăriei „Universala” Alcalay & Co. , BPT, f.d.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
paroxistică, și parcă nesfîrșită agitație, care a deformat iremediabil însăși percepția literaturii. Valoarea literară e ceva mereu variabil. Fluctuațiile ei depind de o mie și unu de factori. Aproape totul o influențează: climatul politic, nivelul de trai, ideologia, pedagogia, religia, estetica etc. în funcție de acestea, un autor crește și descrește de nenumărate ori în proporții diferite. Uneori imaginea sa devine pregnantă, atractivă, alteori se șterge, trece indiferentă. Cine își închipuie că receptarea e un proces bazat exclusiv pe criterii specifice și comprehensiune
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
era că: „De la gîndire vine totul, și imaginația, și simțirea. Un poet care nu gîndește, după mine, nu poate nici să simțească, nici să aibă fantezie”. (p. 273) în aceste fraze, scrise în 1909, vorbește comentatorul exigent, ferm, adept al esteticii clasice, nemulțumit de absența ideilor mari, sociale și a convingerilor puternice din poezia celor mai mulți dintre contemporanii săi. Cu un gest brutal, el îi dă deoparte pe „micii poeți”, între care, la un recensămînt larg, se număra atunci și Bacovia. Gheorghe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și moraliștilor, care trebuie să-și ilustreze cu viața lor observațiile și reflecțiile, să fie constanți în atitudini, căci inconsecvențele, contrazicerile le-ar sabota credibilitatea. La un poet caracterizat ca „sincer”, judecata lumii se concentrează mai tare asupra eticii decît esteticii sale. De aceea scrisul sincer oferă mai puțină libertate decît scrisul fabulatoriu, proteic. în cazul acestuia din urmă contează prea puțin dacă el conține adevăr sau minciună, iar raportările la biografia autorului nu sînt stringente. Valorizarea se face pe baza
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
comentarii, a lui Garland și cel din Scribner's sunt în mod special remarcabile și prin aceea că anticipează pozițiile postmodernismului cu privire la narațiune în general și asupra jurnalismului literar narativ în particular, și asta înainte de ascensiunea literaturii moderniste și a esteticii ei esențializante. Dar apariția aceasta nu trebuie considerată o surpriză dacă luăm în considerație fermentul critic din ultima jumătate a secolului al XIX-lea. Din punctul de vedere al acestui ferment Nietzsche a scris în 1873 eseul său Truth and
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Lincoln Steffens, printre alții, au evitat abstracția platonică și ceea ce devenea idealul jurnalistic în favoarea detaliilor concrete. Hapgood și Stephens au respins formal idealul neoplatonic. Steffens și Hapgood au plecat în Germania pentru a studia platonismul modern sub forma eticii și esteticii hegeliene, Steffens în 1880 și Hapgood în 1890. Însă au descoperit senzualismul unui stil de viață boem. Pericolul pentru viitorii jurnaliști ai stilului narativ literar din acea perioadă, sau viitorii suporteri ai acestei forme în cazul lui Steffens, era cel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
comise de trei adolescenți, care a fost considerată drept o anticipare a romanului Cu sânge rece (In Cold Blood) de Truman Capote (Applegate, 165). Mary McCarthy nu reușea să convingă publicul să îi ia în serios jurnalismul literar din cauza esențializării esteticii. Într-un articol publicat în revista Harper's în 1953, intitulat "Artists in Uniform", ea povestește cum s-a confruntat odată cu antisemitismul unui colonel. Prin intermediul subiectivității sale recunoscute în mod deschis, McCarthy încearcă să transforme cititorii din spectatori pasivi în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de Gerald Stanley Lee, când se spune: Că nimic bun nu rezulta din asta [jurnalismul ca bază a literaturii] este una dintre convingerile stabilite a ceea ce poate fi numită viață literară de gentleman" (231). În mod clar, Lee a urmărit estetica modernă inspirată de clasa socială a lui Hawthorne. Proasta reputație pe care a căpătat-o jurnalismul este oglindită, probabil în cel mai bun mod, în atitudinea lui Pattee față de ceea ce poate fi numit drept căderea lui Julian Hawthorne din grațiile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un ansamblu, treapta lui istorică, originea, starea; Ec = evaluarea constructivă; Ed = evaluarea decorativă; c,d = sunt coeficienți de pondere; cEc, dEd = valoarea nominală tehnică; Cv = coeficientul de vechime; Sx = coeficientul de semnificație; Ss = coeficientul de specificație; Ct = coeficienți calitativi, culturali estetici (coeficientul sau indicile tipologic, coeficienții culturali istorici); NE = coeficienți estetici. Datorită strădaniilor unor oameni cu un ascuțit spirit științific și național, În anul 1985 la nivelul Ministerului Culturii s-a adoptat hotărârea ca pe baza propunerilor prof. Univ. Dr. Adrian
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
casa apelor”, „pădurea este casa la streșina căreia ne odihnim și ne hrănim” etc.; pădurea prezintă o maximă importanță pentru turism, privită nu doar prin tipul de ioni pe care Îi crează, aspect de mare importanță În balneologie, sau prin estetica peisajului, dar și prin aromele plantelor, prin freamătul ușor al frunzelor, prin protecția pe care o crează Împotriva zgomotelor, deci Într-un anumit fel pădurea garantează și oferă liniștea noastră cea de toate zilele. Pădurea este nu numai rezervorul natural
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
să nu fie ceva care să-i repugne pe turiști, să le acorde o satisfacție. În primul rînd, satisfacția lucrătorului În turism, poate veni din modul cum este organizat locul de muncă. E necesar ca atenția lui să meargă spre estetica locului de muncă, care trebuie să ofere o ambianță plăcută. De aceea, acolo unde lucrurile nu sunt bine puse la punct, Înseamnă o lipsă, o neparticipare a lucrătorului În turism. Acest aspect, ridică În prim plan problema educației, privită pe
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
cea pariziana pot fi abordate pe mai mulți versanți, dintre care Revoluția franceză și modernitatea sunt cei mai adecvați, ca punct de referință și eveniment definitoriu al unei societăți noi4 în Franța și în restul Europei, al unei etici și estetici diferite, caracterizată de Hugo în prefață la Cromwell și mai târziu în William Shakespeare: "La Révolution, toute la Révolution, voilà la source de la littérature du XIXe siècle". Este semnificativ faptul că în Franța celebra disputa dintre Antici și Moderni 5
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
șont belles au-dedans, d'une certaine façon par conviction. C'est pourquoi, elles peuvent se permettre leș choses leș plus extravagantes dans la coloration de leurs visages et la coupe de leurs vêtements" [Hasenclever, p.129-130]. Acest personaj găsește în estetică axa să existențiala: "Mais notre amie de Burne est plus savante en coquetterie, plus femme, j'entends femme moderne, c'est-à-dire irrésistible par l'artifice de séduction qui remplace chez elle l'ancien charme naturel. Et ce n'est pas
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Observăm astfel că variantele Parizienelor depistate la diferiți autori trimit vizibil la unul și același etimon, făcut din originalitate, extravaganța, egoism, snobism și pretenții. Accedem prin urmare la descifrarea unui profil social, având o anumita poziție în lume și pregnanta estetică bine conturate. Pariziana este personajul feminin ne-ordinar care ilustrează condiția femeii și revendicarea să de libertate și independentă. Femeia pariziana este o "intersecție" de ambiguități, este locul de predilecție al problemelor secolului. Femeia pariziana face posibil, în plan de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nu sunt ceea ce par: își joacă rolul în spectacolul pe care il organizează (Tartuffe), în spectacolul organizat de alt personaj (Otello) sau de destinul atotputernic (Œdip). În această atmosferă, individul care caută să se exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
consens euforic, ca în piesele lui Molière. Aparențele arată partea frumoasă a lucrurilor, recreând atmosferă hedonista din perioada cercetată. A părea înlocuiește categoriile clasice ale frumosului/uratului 161. Pentru Pariziana, forma e deasupra fondului. Pariziana instituie o poetica și o estetică nouă cea a aparentei. Conform acestui program, ea își construiește viața că opera de artă162. În ipostaza să creatoare, de artist, Pariziana privilegiază partea estetică a căutării propriei identități. Cât privește femeia, teatralitatea ei este inerentă, așa cum afirma academicianul Mihai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
clasice au fost posibile datorită perceperii societății că un teatru global și a deplasării genului românesc către genul dramatic. O puternică dramatizare a acțiunii însoțește personalul românesc de la stadiul inițial la cel final. Tentativele de a transpune în teatru principiile esteticii realiste sau naturaliste sunt numeroase pe parcursul secolului al XX-lea171. Zola vizează extinderea naturalismului asupra teatrului, considerând că ultimul poate deveni cel mai important propagator al curentului. Pentru Zola, literatura este salvarea teatrului. Zola se declară adeptul teatrului care iese dincolo de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
socială, reprezentând elocvent universul mental al timpului. Teatrul de la începutul Republicii a Treia se caracterizează prin căutarea formelor dramaturgice noi, refuzul efectului teatralității, a perfecționismului tehnic și a rupturii dintre literatura și dramaturgie. Doi creatori care au anumite interferente cu estetică naturalista sunt dramaturgul Henry Becques și regizorul André Antoine. În cele mai bune comedii "serioase" ale sale, Henry Becques (Leș Corbeaux, 1882 și La Parisienne, 1885) denunță tarele societăți burgheze, demonstrând că scena poate evocă, la fel de bine ca și românul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Leș Corbeaux, 1882 și La Parisienne, 1885) denunță tarele societăți burgheze, demonstrând că scena poate evocă, la fel de bine ca și românul lui Flaubert sau al lui Zola, legătura cu cotidianul. Teatrul sau este lipsit de efecte de teatru și, conform esteticii naturaliste, este o "felie de viață", realitatea socială nefiind decorul, ci chiar subiectul. În acest context am dori să menționam și comedia lui Henri Becques La Parisienne, pentru că este reprezentativă pentru subiectul cercetat și pentru că piesa este considerată și astăzi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să se pună în valoare: "On s'aperçoit dans toutes ces promenades, que leș femmes ont grand besoin de voir et d'être vues", constată Mercier [1990, p.188, subl.n.]. Teoreticienii secolului al XIX-lea insistă asupra unei veritabile "estetici" a omului monden: Nous voyons que, pour posséder ce qu'on appelle l'air du monde, îl faut joindre, aux agréments du maintient et du geste, d'heureuses dispositions du corps, une expression gracieuse du visage, une éloquence du regard
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]