5,319 matches
-
Dumnezeule, sufletul tău, pământ înțelenit și nicio sămânță de rod! Viața, o vegetare ambalată în staniol. Între o coajă de portocală și un ambalaj de ciocolată, ochiul alege suprafața lucioasă și netedă, vara are gust dulce-amărui, tiparul scuipă culoare peste fâșia de celuloză. Suflete, întinde mâna... exiști atât cât eclipsezi licuricii ziua-n amiaza mare. Vine înserarea, suflete! Primăvara a împletit cămăși de nuntă pentru sâmburi de piersică, tu de pe ce ramură ți-ai ales acest veșmânt pixelat? Pentru cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului de spițe. Schijele de lumină sfâșiau noaptea. O hemoragie galbenă inunda valea până spre culmi. În mijlocul cercului, în mijlocul bisericii, Petru dănțuia Isaia. Biserica destrăma cusuturile nopții, fâșii negre pansau rănile sfinților; din inima horei, limbi de foc până sub tălpile lui Dumnezeu. În câteva minute, nenorocirea s-a extins precum o ciumă în carnea cetății. Clopotnița, parcă după o anestezie în coloană, s-a clătinat de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El trebuie să știe cine a pus focul, el le cunoaște mințile, el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Deasupra Bârgăului s-a stârnit furtună. Însemnele monahale se desprindeau precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea a cules până în ziuă fâșii carbonizate de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin sirena automobilului; moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cer sau poate că Dumnezeu a rămas fără baterii în lanternă. 77. Lumina dimineții ronțăia întunericul dosit printre ruine. Umbrele, precum niște cămăși de noapte îndoliate; umbrele, ambalaje de unică folosință (își ascundea luna nudul după nori, îngerii fetiși împărțeau fâșii de lenjerie intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de prizonierat) se împletea sub grinzile bisericii; soarele, o insectă cu piciorușele încleiate pe cer. O dimineață, o înserare, apoi altă dimineață, apoi altă înserare, apoi... pe valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri și cearceafuri și piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor fi fugăriți și prădați, poate chiar și mușcați. Copacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să fi trecut pe-aici, nu de multă vreme, vreun cârd de oi... ori, poate, niscai capre... Că după miroasa lor se vede bine doar că nu poate fi vorba de vaci. (Intră Ilinca. Trupeșă, sănătoasă. Are pe umăr câteva fâșii de pânză înălbită. Fredonează pentru ea un crâmpei de cântec.) ILINCA: Sărutăm dreapta, părinte! SISOE (cam cu gura altuia): Domnul... (O privește lung, trece și se uită la ea dintr-o parte. Iar se întoarce) ILINCA: Da' ce te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la fel de bun ca oricare altul pentru a începe. — O să avem nevoie de un mandat pentru căutarea persoanelor dispărute. — Mai bine te-ai duce să faci rost de unul, Becker. Becker era înalt, cu ochi albaștri, mici și plictisiți, cu o fâșie subțire de păr blond, nasul ca de câine și un zâmbet batjocoritor aproape ca de maniac. Avea o expresie cinică a feței, care îi reflecta firea. În conversația de zi cu zi a lui Becker era mai multă blasfemie împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bonețică de nou-născut pe cap și un biberon între labe, fotografiată în lumina falsă a flash-urilor și a umbreluțelor de polietilenă ale unui atelier fotografic. Se întoarse imediat. Telefonul este dincolo, în cameră, spuse arătând spre o perdea din fâșii de plastic aflată chiar în spatele meu. — Mulțumesc, am șoptit către perdeaua aceea de bar și din nou m-am temut de un atac. A zâmbit descoperind un șir de dinți mici și neregulați. În spatele perdelei se afla o cameră îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se afla lenjeria, se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în ambianța aceea modestă. Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dedesubt. În spatele pilonilor se vedeau alte locuințe, barăci ruginite, rulote. Caroseria unei mașini arse se ivea lugubră din iarbă, poate căzuse de pe viaduct și n-a avut nimeni grijă s-o mai ia vreodată de acolo. În apropiere, pe o fâșie de argilă crăpată de soare, se târa un șarpe. Pielea lui neagră lucea, în timp ce se ascundea din nou în iarbă. Ea nu era. În timp ce mă în depărtam, umbra locuinței sale se întindea peste peisajul acela dezolat și mă îngropa. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-mi dau seama. Am coborât din mașină, am ocolit gardul, am trecut printre trestii și am ieșit pe plajă. Nu era nimeni, numai marea. Am mers până la mal și m-am așezat la câțiva pași de apă, pe ultima fâșie de nisip uscat. Casa se afla în spatele meu, dacă Elsa ar fi deschis fereastra de la dormitor, ar fi văzut punctișorul spatelui meu pe plajă. Dar dormea. Poate în somnul acela mai ușor căuta un destin diferit și se cufunda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te mișca, spun, fără să știu ce spun. Și poate ea știe că eu sunt acolo. Nu te mișca. Deocamdată am impresia că partea aceea din ea care lipsea a ajuns-o din urmă și îi acoperă spatele ca o fâșie de cârpe înaripate. Las portiera deschisă și alerg pe pietriș. — Ce s-a întâmplat? Poate e mai bine să mănânc. O ajut să se ridice și, în timp ce o îmbrățișez, îmi ridic privirea deasupra capului ei. La primul etaj, în spatele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mereu puțin plictisit, așa îmi e felul. — Mie nu mi se pare că ești așa. — Ba da. Numai că sunt foarte mincinos. Scările școlii. Au trecut treizeci de ani și mai există încă, la fel ca atunci. Mai există și fâșia de curte, înconjurată de gardul negru din fier forjat și până și culoarea tencuielii a rămas aceeași nuanță de galben. Ziua este pe sfârșite, lumina devine tot mai slabă, dar rezistă încă pentru noi doi, care de o bună bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să mângâi o femeie, să-mi mișc mâinile așa cum trebuie. Mâini de ghips, întotdeauna am avut avut mâini de ghips în dragoste. Mașinile trec pe viaduct, zguduie zidurile casei. Zgomotul pătrunde înăuntru prin fereastră. Geamurile vibrează, amenințător, lipite cu o fâșie de bandă adezivă distrusă de soare. — Eram în clasa a cincea, în piață, pe o tarabă, se afla o rochie de voal cu flori roșii. Era sâmbătă, mă plimbam prin piață, dar mă întorceam mereu la masa aceea să privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
seara, să mă iluzionez că dialogam cu ea prin intermediul sunetului aceluia sec. Am ieșit din spital sfârșit și, în drum spre casă, am trecut de mai multe ori prin intersecții fără să aștept culoarea verde a semaforului. Parcurgeam străzile și fâșiile de lumină care mă prideau, cu ochii dilatați și cu o expresie amenințătoare... Nu m-aș fi eliberat niciodată de ea, imaginea ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a mea. Vocea ei îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
locuința aceea pe cale de a fi strânsă. Mă apropii de ușa bucătăriei, care este pustie, se vede doar o cană cu gura în jos pe chiuvetă. — Sunt aici. Italia stă pe pat, își ține coatele sprijinite de pernă și privește fâșiile de plastic ale perdelei de după care apar. Te odihneai, scuză-mă. Nu, eram trează. Mă apropii și mă așez lângă ea pe patul fără cearșaf. Italia e îmbrăcată cu o rochie bleumarin, pe gât, care nici nu pare să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
privirile, făcând să se aplece capetele: îi lăsa în spatele său ca o turmă înspăimântată. Apoi am ajuns la mare, iar eu n-o așteptam. Îmi lipisem fruntea de geam. Marea a intrat pe neașteptate, între ochi și șaua nasului, o fâșie albastră, nemișcată. Trecu un tren atât de aproape am simțit că mă calcă și instinctiv m-am îndepărtat de geam. Strada mergea paralel cu calea ferată și nu-mi dădusem seama că șinele erau foarte aproape. Apoi trenul dispăru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai mare rezistență opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită o mișcare lentă înapoi; atunci, sunetul seamănă cu o sfâșiere sufocată, cu note mai triste. Marginea foilor se destramă, dezvăluind țesutul filamentos; se desprind fâșii subțiri, numite „bucle“, plăcute la vedere, ca spuma unui val pe plajă. A-ți croi drum prin bariera filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide și ascunde în sine: îți deschizi drumul spre lectură, ca printr-un codru des. Romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai fi încă posibilă în pustiul lipsit de viață, lipsit de viața mea și de orice amintire despre mine. Amintesc primele impresii înregistrate, care sunt cele care contează. Astăzi am ajuns până la terasa sub care se zărește, mai jos, o fâșie de plajă pustie și marea cenușie. Scaunele de plastic cu spătarele înalte și curbate, în formă de coș, ca să apere de vânt, erau așezate în semicerc: păreau să sugereze o lume în care specia umană a dispărut, iar lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
însăși își pierduse albastrul ei adânc și, sub cerul de pâclă, căpăta luciri de argint sau de fier, dureroase pentru privire. Căldura umedă a acestei primăveri te făcea să dorești arșițele verii. În orașul clădit în formă de melc pe fâșia lui de podiș, destul de puțin deschis spre mare, domnea o toropeală posomorâtă. Între zidurile sale lungi și tencuite, pe străzile cu vitrine prăfuite, în tramvaiele de un galben murdar, te simțeai oarecum prizonier al cerului. Singur, bătrânul bolnav al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
răspundea invariabil: „Vă sună el“ și-mi închidea telefonul. Asta era o premieră: înainte, Zach accepta să vorbească cu mine de fiecare dată. În New York, cele mai tari vânzări de mostre sunt atât de pline de primejdii încât, pe lângă ele, Fâșia Gaza pare un loc liniștit. Pe cuvânt, am văzut cum o dată K.K. aproape și-a omorât verișoara la o vânzare de mostre TSE, fiindcă amândouă doreau aceeași minunată jachetă de cașmir și nu era decât o singură bucată la vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe vremuri de așezări de proscriși. În curând edificiile orașului vor înainta ca o linie de pușcași umăr la umăr și vor pune stăpânire și pe acest teren, lăsând între cele mai avansate dintre ele și primele barăci doar o fâșie îngustă, un nou pământ al nimănui, care așa va rămâne până în momentul când se va trece la a treia fază. Șoseaua principală, la care reveniseră, era acum mai largă, cu o bandă rezervată exclusiv circulației vehiculelor grele și, deși furgoneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nou, detectorul fu pus la treabă. Ripley îl întinse spre brațul coridorului care pornea, în dreapta. Lumina roșie se stinse ușor. Atunci se întoarse spre cel din stânga. ― Pe acolo! Câteva rare tuburi de neon erau împrăștiate prin această secțiune a navei. Fâșii de întuneric restrângeau vederea în jurul lor, dându-le o senzație de sufocare cu toate că, antrenați pentru călătoria în spațiu, nu prea știau ce era claustrofobia.. Pașii lor răsunau pe puntea de metal, numai atunci când nu călcau în băltoacele de fluid, unsuroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]