4,708 matches
-
înstrăinare, dacismul. V. Pîrvan (1882-1927), emerit istoric al antichității și arheolog, emulând cu Renan, e mai substanțial. Concepția lui istorică, spiritualistă, e justă, în ciuda unui bombasticism stilistic care l-a făcut pe P. Zarifopol să-l deteste ca pe o fantomă supărătoare. Propriu-zis Pîrvan era un individualist, cultivator al Eroilor, un nietzschean, un carlylian, tinerii au văzut în el dimpotrivă un mistic, un preot al iraționalului și deci al colectivului, cu toate că istoricul disprețuia amar spiritul "de duzină", "de sută" și "de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
opune capitalei provincia, recurge la onirism, întoarceri în trecut și mister într-o fascinantă mixtură, echivalentă cu o confesiune de tipul „a trăi pentru a-ți povesti viața” ca la Gabriel García Márquez. Delirul existenței, evadările imposibile, greața, lupta cu fantomele și obsesiile somniei sunt dominate de vocea auctorială, care mută romanul într-un exercițiu stilistic, concomitent joc de idei: se va transforma Herbert într-o carte? Confesiv și ironic, între a percepe și a transfigura decăderea unui tânăr „născut bătrân
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
cele două curente (de suprapunere, includere, identitate, încrucișare etc.) ar trebui foarte mult nuanțată pe fundalul relației mai generale și poate mai complicate dintre modernism și postmodernism. Din alt unghi de vedere, "dacă poststructuralismul poate fi conceput drept le revenant, fantoma modernismului deghizată în teorie, atunci tocmai acest lucru îl face să fie postmodern. Este un postmodernism care se definește pe sine nu ca un refuz al modernismului, ci mai curând ca o lectură retrospectivă care, în anumite cazuri, este pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
etc. Tocmai de aceea ea este o strategie fatală, mai ales datorită faptului că intervine la toate nivelurile: interuman, social, politic, mediatic, discursiv. În viziunea lui Baudrillard, seducția se inserează peste tot în mod ascuns sau vizibil, fiind asemenea unei fantome holiste ori a unei prezențe de neocolit. Ea pare a se integra într-un efort al "reducerii la monade", în sensul operării cu ireductibilități sau al căutării a ceea ce, de exemplu, în obiect este ireductibil la subiect sau a ceea ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
leziunile mici (ulcerate sau nu) sunt slab vizualizate); chiar în condițiile ideale de realizare dă numai informații aproximative despre diametrul arterelor; nu e fiabilă pentru plăcile de aterom aortice voluminoase sau stenozele iliace stânse; imaginile nu sunt de bună calitate “fantoma arterelor”; trebuiesc folosite doze mari de substanțe de contrast (toxice). Calea translombară (1929, Raynaldo Dos Santos) - metodă istorică. Puncția aortică translombară stângă suprarenală (din Monnier JP, Chermet J. Guide pratique de radiologie vasculaire. Masson, Paris 1978)70: a. Pacient în
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
evita artefactele de origine respiratorie 4; artefacte cauzate de peristaltismul intestinal, interpozițiile aerice digestive; rezoluție spațială insuficientă pentru evaluarea fiabilă a circulației colaterale (informații doar despre aortă, a. iliace, a. renale)4; calitate modestă a imaginii (“mai mult decât nimic”, “fantoma aortei”) ; cuantificări dificile (evidențiază doar plăci aortice voluminoase, stenoze iliace strânse. Calea venoasă impune utilizarea unor catetere “de presiune înaltă” (sondă dreaptă sau pigtail multiperforat pentru a permite injectarea cu debit crescut). Există o serie de reacții vehemente îndreptate împotriva
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
și dorul să-mi vădesc. Ele fugea de mine ș-În veci mi-era de față; În veci eu după ele eram neobosit; În goan-ostenitoare ele mi-era povață, Dar să le-ajung vreodată În veci mi-a fost oprit. Fantome de nădejde, ființe-aeriene Și fără de amestic cu cele pămîntene! Cu mintea-mi cea hrăpită semeț mă-ntraripam. Ele zîmbea la rîvna-mi ș-Îmi Împuta-ndrăzneala, Poruncitorul deget Îmi arăta greșala. Nebun d-a mea rușine mai repede zburam”, dar explicația este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pune o distanță Între eu și obiectul liric. O distanță care permite „mărirea”, „Înălțarea”, migăloasa scenografie a grandorii. Meditația, reveria se desfășoară la „ceasul nălucirii”, Într-un regim temporal favorabil „astei scene colosale de mărire”. Este regimul nopții, regimul prielnic fantomelor, tăcerilor pline de groază și al așteptării. Scenariul din puternicul poem Umbra lui Mircea. La Cozia este caracteristic pentru modul lui Grigore Alexandrescu de a figura o idee lirică, de ordin, aici, patriotic și moral. Ideea este anunțată de o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suflare, care trece ca prin vine un fior. Este ceasul nălucirei: un mormînt se dezvelește, O fantomă-ncoronată din el iese... o zăresc... Iese... vine către țărmuri... stă... În preajma ei privește... RÎul Înapoi se trage... munții vîrful Își clătesc. Ascultați... ! marea fantomă face semn... dă o poruncă...” Acest „ascultați” cheamă la ordine imaginația descriptivă. Prologul s-a Încheiat. Urmează un alt fel de Împresurare a temei: pur didactică, oratorică, Întreruptă din loc În loc de judecăți morale: „Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se Întind ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie Întunericul domnește; Tot e groază și tăcere... umbra intră În mormînt. Lumea e În așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc Și-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei În cadență Îl izbesc.” Tema turnului, care apare și În alte poeme (Răsăritul lunei. La Tismana, Trecutul. La mănăstirea Dealului), ar putea sugera
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stejarilor vîrfuri, piramide de verdeață, Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncînd. Lumină adînci prăpăstii, mănăstirea Învechită, Deodală cetățuie, ce de turnuri ocolită. Ca de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc; Și pustiul fără margini, și cărarea rătăcită, Stînca, peștera adîncă, În vechime locuită De al muntelui sfînt pusnic ce sîrmanii Îl iubesc. Erau dulci acele ceasuri de extaz și de gîndire, Șoptele, adînci murmure ce iau
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ușor preferința lui Alexandrescu pentru imaginile de preț, acelea mărite, Înnobilate deja de literatură: luna ca un glob de rubin, vîrfurile stejarilor ca niște „piramide de verdeață”, românii care se avîntă ca leii În bătălie, fără a mai vorbi de fantomele, de stînca, peștera, de tăcerea mormintelor, pustnicul sfînt al munților și de celelalte elemente din scenografia impunătoare a poetului. Lucrurile intră În poem purtate de o caleașca a sublimului: mormintele sînt „monstruoase” (am dovedit deja că monstruosul exprimă un rău
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poezia lui Grigore Alexandrescu. Iancu Văcărescu, CÎrlova, Ion Heliade Rădulescu erau, cu predilecție, poeți ai Înserării. Grigore Alexandrescu este, mai ales, un poet al nocturnului. Căderea Întunericului este la el momentul cel mai prielnic pentru reverie. Atunci: „...negura deasă lumina-ntunecează; Fantome d-altă lume șoptesc, mă Încunjor; În fiecare șoaptă o muncă Înviază În ochii-mi se confundă trecut și viitor...” Începutul nopții este, așadar, Începutul unei fertile confuzii: Între trecut și viitor, Între lumea reală și lumea ce nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
economice mai intră pescuitul și turismul. Se explică astfel numărul destul de mare de locuitori care populează acest areal, circa 1 milion. Ca mărturie a perioadei de extracție intensivă a salpetrului de Chile stau astăzi cele peste 170 de orășele miniere fantomă din Atacama. Două dintre acestea, Humberstone și Santa Laura au fost incluse, din anul 2005, pe lista UNESCO. Pentru turiștii dornici de vacanțe inedite, Deșertul Atacama ar putea fi o alegere bună. Morfologia de suprafață a deșertului este variată, incluzând
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
cuvânt-înainte de Ștefan Afloroaei, Editura Polirom, Iași, 1997. Hurezeanu, Emil, Cutia neagră. Istoria prezentă a României in 1001 de minute la microfonul Europei Libere, Editura Albatros, București, 1997. Iliescu, Ion, Revoluție și reformă, Editura Enciclopedică, București, 1994. lonescu Olbojan, Gheorghe, Fantomele lui Pacepa, Editura Corida, București, 1993. Marcos, Sylvia, Femeile indigene și cosmodiviziunea decolonială, ediție originală 2014, traducere din limbile engleză și spaniolă de Ovidiu Țichindeleanu, Editura Ideea Desing & Print, Cluj-Napoca, 2014. Mcguire, William, "Eranos", în Echinox, nr. 1-2-3, 1996. Nicolaescu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Polirom, lași, 1998, pp. 195-208). 100 Nicu Gavriluță, op. cit., vezi nota 10, p. 199. 101 llie Stoian, Decembrie '89. Arta diversiunii, Editura Colaj, București, 1993; Valentin Raiha, Revoluția română și jocul serviciilor secrete, Editura Ziua, București, 1995; Gheorghe lonescu Olbojan, Fantomele lui Pacepa, Editura Corida, București, 1993 și Șerban Săndulescu, Decembrie '89. Lovitura de stat a confiscat Revoluția Română, Editura Omega Press Investment, București, 1996. 102 Mihai Ungheanu, Un război civil regizat?, Editura Romcarlexim, București, 1997. 103 Ibidem, p. 336. 104
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Decembrie '89. Lovitura de stat a confiscat Revoluția Română, Editura Omega Press Investment, București, 1996. 102 Mihai Ungheanu, Un război civil regizat?, Editura Romcarlexim, București, 1997. 103 Ibidem, p. 336. 104 Ibidem. 105 Ibidem, p. 337. 106 Gheorghe lonescu Olbojan. Fantomele lui Pacepa, Editura Corida, București, 1993, p. 277. 107 Ibidem. 108 Ibidem, p. 279. 109 Ibidem. 110 Șerban Săndulescu, Decembrie'89. Lovitura de stat a confiscat Revoluția Română, Editura Omega Press Investment, București, 1996. 111 Ibidem, p. 61. 112 Valentin
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
personaj central, Marinică, omul care aprinde În satele din câmpia Dunării focul răscoalei, agitatorul care stârnește Într-o vâlvătaie, spuza ce mocnea ascunsă În sufletele țăranilor. Dar Marinică, așa cum a fost construit de autor, nu este un erou ci o fantomă, plutind prin paginile cărții. (Ă). Ce anume a vrut să spună Petru Dumitriu cu acest personaj? Este greu de răspuns, pentru că Marinică, așa cum este construit, fără un conținut de clasă precis, poate suscita multe Întrebări, fără să ofere un răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bună. 2.Bontul amputat prezintă o serie de patologii care sunt rezultate ale unor contacte neadecvate dintre piele și proteză. De asemenea, modificările de presiune produse la amputațiile mici, care nu cer protezare semnificativă, pot determina modificări cutanate (21). Durerea fantomă („phantom pain”) este o durere resimțită ca având originea în aria piciorului care este deja amputată. Un număr de ipoteze au fost elaborate pentru a explica acest fenomen, inclusiv strângerea fibrelor nervoase de către țesutul fibros în cicatrice. De asemenea, există
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92258_a_92753]
-
de zăpadă tocmai atunci rostogolit de pe munți. După ce străluci astfel o clipă, se scufundă încet, apoi se ridică din nou, sclipind în tăcere. Nu părea să fie o balenă, dar Daggoo se întreba totuși: „ Ă N-o fi Moby Dick?“. Fantoma se scufundă iarăși, dar cînd apăru din nou, negrul scoase un strigăt ascuțit ca un stilet, ce-i făcu să tresară pe mateloții toropiți de somn: Ă Uite-o, uite-o acolo! Uite-o, chiar în fața noastră! E Balena Albă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un fel de plescăit surd, Starbuck exclamă, cu ochii încă ațintiți asupra apelor agitate în care se mistuise: Ă Aș fi preferat s-o văd pe Moby Dick și să mă lupt cu ea decît să te văd pe tine, fantomă albă! Ă Ce era, domnule? îl întrebă Flask. Ă Sepia gigantică. Se zice că puține dintre corăbiile care au văzut-o s-au mai întors acasă pentru a povesti despre ea. Fără să scoată o vorbă, Ahab porni înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
măruntaiele, încît acestea păreau că-s înghițite și răsînghițite de aceeași gură, spre a fi scuipate din nou prin rana căscată la celălalt capăt. Și nu numai atît. Ar fi fost periculos să ai de-a face cu cadavrele și fantomele acestor creaturi. Un soi de vitalitate panteistă și generatoare părea să se ascundă în articulațiile și oasele lor, după ce erau părăsite de ceea ce s-ar putea numi viața lor individuală. Ucis și adus pe punte pentru a fi jupuit de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
masivitatea; e la fel de colosal. Lunecă încet, tot mai departe, pe apa spintecată și tulburată de rechinii nesătui din jur, iar văzduhul e sfîșiat de țipetele păsărilor vorace, ale căror ciocuri par tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît această priveliște îngrozitoare. Sub cerul azuriu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înseamnă puterea precedentului, iată utilitatea tradițiilor, iată istoria tenacei supraviețuiri a vechilor credințe, lipsite de rădăcini în pămînt și chiar în văzduh! Astfel, trupul balenei uriașe, care, în viață și-a îngrozit, poate, dușmanii, e înlocuit, după moarte, cu o fantomă, izvor de panică pentru întreaga lume. Crezi în fantome, prietene? Există și alte fantome decît cea din Cock Lane și oameni mai profunzi decît doctorul Johnson, ca să creadă în ele. Capitolul LXIX SFINXUL Am uitat să spun că, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
supraviețuiri a vechilor credințe, lipsite de rădăcini în pămînt și chiar în văzduh! Astfel, trupul balenei uriașe, care, în viață și-a îngrozit, poate, dușmanii, e înlocuit, după moarte, cu o fantomă, izvor de panică pentru întreaga lume. Crezi în fantome, prietene? Există și alte fantome decît cea din Cock Lane și oameni mai profunzi decît doctorul Johnson, ca să creadă în ele. Capitolul LXIX SFINXUL Am uitat să spun că, înainte de a fi hărtănit, cadavrul leviatanului e decapitat. Decapitarea cașalotului e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]