9,472 matches
-
aibă loc intervenția noastră? Cine e „noi” care trebuie să intervină? E legitim războiul preventiv? Spre deosebire de soluțiile belicoase, democrația depinde fundamental de bună-credință și de încredere. Ficțiunea comunității internaționale i-a propulsat și i-a făcut populari pe americani. Această ficțiune a funcționat bine pentru ei. Trebuie să fii Dick Cheney ca să nu vezi asta. Devenim a self-sufficient, gated community (o comunitate autosuficientă și închisă). Autoritățile noastre închid în disperare centre culturale americane și în Balcani, în Ankara și la Islamabad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Așadar, o artă a expresiei, înflorită și prețioasă; uniformă și decorativă; cântătoare, cadențată ca în versetele biblice“. Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său; poate că însăși scriitura sadoveniană, expresivă și misterioasă în sine, nu-i va mai entuziasma decât pe marginalii lecturii, pe rafinații degustători din underground-ul stilului, dar Sadoveanu va rămâne - no matter what - un scriitor cu o gândire artistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o anumită neputință. Și apoi mai e și fața nevăzută a caracterului său. Toate astea au avut un rol în desfășurarea evenimentelor. De ce nu te-a lăsat să ieși pe ușa de la Carraway? Pentru că era prins în plasă. În plasa ficțiunii, a artei. Voia să meargă până la capăt. Toți vrem asta. Actor ratat, își dorea răzbunarea unui actor. Și s-a răzbunat pe viața adevărată. Lucrurile au început să se încingă pe flanc, când pionii și-au început marșul lor triumfal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
î1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun și Marea de Povești î1990), Ultimul suspin al Maurului î1995), Pământul de sub tălpile ei î1999, Commonwealth Prize), Furie î2001) și Shalimar clovnul î2005). Pe lângă operele de ficțiune, i-au mai apărut o culegere de eseuri, interviuri și recenzii intitulată Patrii imaginare î1992), volumul de povestiri Orient, Occident î1994) și o vastă antologie de texte eseistice și memorialistice, purtând titlul Dincolo de limite. La Editura Polirom au fost traduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu viață. Și mai exista și un al treilea fel. Puntea dintre primele două feluri. Cu un pic de imaginație, cum descoperise Virgil Jones, puteai crea lumi, lumi fizice exterioare, care să nu fie nici reflecții ale tale, nici un univers-palimpsest. Ficțiuni în care un om ar putea trăi. La vremea aceea domnul Jones fusese un om cu foarte multă imaginație. Se luptă să-și croiască drum dincolo de amintirea insuportabilă a prăbușirii sale, când puterea a devenit un monstru care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pierdu. Se treziră iar în camera goală. — înțelegi, spuse Grimus. Nu sunt chiar atât de rupt de lume. Nu, se gândi Vultur-în-Zbor. Ai redus toate celelalte vieți la același nivel de irealitate ca și al vieții tale. Acum sunt niște ficțiuni, niște iluzii create de Conceptualizare și de Trandafir... Sub forma asta, pe tine nu te pot afecta. N-au efect asupra ta. Cu voce tare însă spuse: Nu sunt de acord. Grimus se întoarse și ieși din cameră cu mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mult în galeria mea de personaje ale Bulevardului. Voiam, în primii ani de după studenție, să alcătuiesc un album al lor. Îmi dădeam seama, instinctiv, că realitatea devine adevărată, profundă, frumoasă numai dacă o scrii. Intuiam că literatura dă sens vieții. Ficțiunea face lumea coerentă. Că tot talentul unui prozator nu este de a copia realitatea, ci de a-i descoperi contururile ireale, fabuloase. Ireale în sensul de ascunse, nu bazaconiile subconștientului, ale incoerentului. Știam că arta prozatorului este de a ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acelei săli și le-am arătat triumfător prima mea carte. Partea a doua a ceremoniei de lansare a avut loc, cum era și firesc, la „Tic-Tac“. Mi-a fost lene să scriu. Nu voi reuși niciodată să scriu ceea ce vreau. Ficțiunea e mai puternică, atotputernică, mai ales când folosesc vocea unui narator care hălăduiește prin mine... După ce m-am deșertat, am adormit fără nici o remușcare. Totuși, simt nevoia să scriu. Nu din nu știu ce deznădejde creatoare, ci doar pentru că îmi place. Descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Observ cum doar se naște textul scris de demult din astfel de coborâri pe Bulevard fără vreo țintă. Nu vorbesc locurile, cum se spune prin romanțe. Nu dor amintirile. Nu geme viața netrăită. E voluptatea doar de a trece din ficțiune în ficțiune uitând, într-un târziu, unde te mai afli. E jocul imaginilor din oglinzi, înecându-se una în alta, răsfrângându-se una din alta, risipindu-se și adunându-se în cele din urmă într-o depărtare în care cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doar se naște textul scris de demult din astfel de coborâri pe Bulevard fără vreo țintă. Nu vorbesc locurile, cum se spune prin romanțe. Nu dor amintirile. Nu geme viața netrăită. E voluptatea doar de a trece din ficțiune în ficțiune uitând, într-un târziu, unde te mai afli. E jocul imaginilor din oglinzi, înecându-se una în alta, răsfrângându-se una din alta, risipindu-se și adunându-se în cele din urmă într-o depărtare în care cel ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau scrise la dispariția unui om. Durerea - banală constatare - este mai puternică decât orice cuvânt. A o cuprinde într-un chenar de vorbe înseamnă a o ridiculiza, a o falsifica. Marile dureri - ca de altfel toate marile trăiri - sunt pure ficțiuni. Poeții, creatorii în general exprimă, tocmai prin convenția creației, ceea ce altfel, într-o situație dată, oricât s-ar strădui să numească, nu vor reuși decât să dea, cel mult, creații serbede, oarecari. Ficțiunea ordonează viața, exprimă esențele, despoaie realul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de altfel toate marile trăiri - sunt pure ficțiuni. Poeții, creatorii în general exprimă, tocmai prin convenția creației, ceea ce altfel, într-o situație dată, oricât s-ar strădui să numească, nu vor reuși decât să dea, cel mult, creații serbede, oarecari. Ficțiunea ordonează viața, exprimă esențele, despoaie realul de tot convenționalismul cotidianului, de falsitatea oportunismelor de tot felul, de emoțiile momentului, luminând ceea ce-i cu adevărat durere profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali în irealitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mult, creații serbede, oarecari. Ficțiunea ordonează viața, exprimă esențele, despoaie realul de tot convenționalismul cotidianului, de falsitatea oportunismelor de tot felul, de emoțiile momentului, luminând ceea ce-i cu adevărat durere profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali în irealitatea proiecțiilor noastre. Cel puțin eu mă simt mult mai adevărat, mai autentic, improvizând, chiar și în banalul zilelor. Realitatea mea e o continuă ficțiune. Poate, psihanalitic, toate acestea au o explicație. Dar și psihanaliza este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adevărat durere profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali în irealitatea proiecțiilor noastre. Cel puțin eu mă simt mult mai adevărat, mai autentic, improvizând, chiar și în banalul zilelor. Realitatea mea e o continuă ficțiune. Poate, psihanalitic, toate acestea au o explicație. Dar și psihanaliza este o artă a ficțiunii. Căutăm adevărurile profunde din noi imaginând, ficționând. Poate și de-asta nu-mi pasă de amintiri. Trăiesc doar printre cele inventate de mine. Mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în irealitatea proiecțiilor noastre. Cel puțin eu mă simt mult mai adevărat, mai autentic, improvizând, chiar și în banalul zilelor. Realitatea mea e o continuă ficțiune. Poate, psihanalitic, toate acestea au o explicație. Dar și psihanaliza este o artă a ficțiunii. Căutăm adevărurile profunde din noi imaginând, ficționând. Poate și de-asta nu-mi pasă de amintiri. Trăiesc doar printre cele inventate de mine. Mă interesează oamenii închipuiți de mine. Cred în minciuna unei vieți imaginate de mine. Cu cât mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
glaber al generalului Vamake. Totul a pornit de la un pariu între general, dr. Bronstein, decanul Baroului, și tânărul avocat Ianus C. Poate o voi scrie altă dată. Au început să-mi vină teancurile de cărți și de ziare. Trec din ficțiunea dicționarului latin în ficțiunea, mai vie și colcăind de viață, a presei interbelice. Trece să mă vadă (cunoască) învățătorul pensionar D.D. Se întoarce din America, unde are o fată măritată. De loc, este de pe lângă satul nostru. L-a cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Totul a pornit de la un pariu între general, dr. Bronstein, decanul Baroului, și tânărul avocat Ianus C. Poate o voi scrie altă dată. Au început să-mi vină teancurile de cărți și de ziare. Trec din ficțiunea dicționarului latin în ficțiunea, mai vie și colcăind de viață, a presei interbelice. Trece să mă vadă (cunoască) învățătorul pensionar D.D. Se întoarce din America, unde are o fată măritată. De loc, este de pe lângă satul nostru. L-a cunoscut pe tatăl meu. Îmi evocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei. Și mă simt liber doar adânc în timpul din demultul meu sau al altora. Acum aștept să-mi aducă „Registrul cenzurii“ din 1937-1939. Transcriu și încerc să mai fac, poate, o carte. Mai grea decât altele, chiar decât una de ficțiune. Căci încerc să reconstitui imaginea unui timp pe care doar eu îl văd acum, citind aceste pagini. Nu-i timpul din presă, nu-i timpul (subiectiv) al memorialisticii, nu-i nici măcar timpul istoricilor. Este, într-un fel, timpul ascuns al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tine. Te citesc, îți răsfoiesc textul. Te înțeleg. Cea mai tâmpă credință, cea mai nouă satisfacție scriitoricească dintre altele, câte vor fi fiind și dacă vor fi fiind: aceea a ascunsului tău în pagina de carte. A închiderii tale în ficțiunea unui altuia. A mărturisirii printr-un narator închipuit, construit după reguli și jocuri textuale. Scriind, nu faci decât să-ți dovedești neputința insului scris care ești. Neputincios de a ieși din text, închipui alte și alte texte, în speranța chinuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scriu, eu însumi aproape că simt că nu mai sunt nici autorul, nici narator, nici narat, nici cel care, totuși, după ciudate convenții, va semna pe o copertă oarecare. Este și nu este plăcut să simți că te scalzi în ficțiunea altuia. Plăcut este gândul că, astfel ordonată, viața ta devine coerentă, nimicnicia își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cineva se așezase În patul meu și Îmi mîngîia părul. I-am zîmbit, ascunzîndu-mi lacrimile. Izbutise să găsească o oglindă, cu toate că le ascunsesem pe toate. Cu o voce spartă, mi-a spus că se transformase Într-unul dintre monștrii din ficțiunile sale, În Laín Coubert. Am vrut să-l sărut, să-i demonstrez că Înfățișarea lui nu-mi repugna, Însă nu m-a lăsat. În curînd, nu avea să mă mai lase aproape nici să-l ating. Își recupera puterile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
uriași pentru că sunt plămădiți din tradiția populară, dar mai cu seamă pentru că importanța ideilor pe care autorul are să ni le comunice cere personaje pe măsură. Oamenii săi enormi, “monștri blânzi” înzestrați cu bun simț și înțelepciune populară, dezvăluie sub aparența ficțiunii și a basmului aspecte zguduitoare ale realității. Detaliile grotești presărate de-a lungul întregii cărți sunt menite - după Bahtin - să disloce sau chiar să desființeze granițele inițiale dintre corporalitate și restul lumii. De obicei se remarcă faptul că, în opera
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
a fost deja topit și a devenit din nou o bucată informă de plumb. * Dacă În cuprinsul acestui roman veți recunoaște cazuri și situații reale, nu uitați că În observarea și prezetarea lor au fost folosite mijloace ale literaturii de ficțiune. (n.a.). Versurile aparțin Într-adevăr unei tinere poete din Tg. Jiu pe care am cunoscut-o cu ocazia unui cenaclu, dar, din păcate, nu i-am aflat și numele sau nu i l-am reținut dacă el a fost rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Narbonnei ,capitala lor , i-a scos din Franța . Charlesmagne sau Carol cel Mare , a urmat păintelui sau Pepin , la tron in anul 768 . Acest prinț, deși erou a numeroase legende romantice, apare în istorie cu mult mai mare decat în ficțiune ( creație artistică ) oricum l-am privi : ca războinic, legiuitor, ctitor al învătăturii sau civilizator al unei națiuni barbare, el ne inspiră cea mai caldă admirație . Astfel se înfățișează în istotie acest mare erou . Poeții ni-l arată ,însă, adesea slab
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
umăr. Îmi promisesem că voi fi mai atentă la fotografi, dar n-am văzut nimic să-mi sară În ochi, doar mulțimea obișnuită, frumoasă și agitată. —Bună, am spus, observând că (a) semăna chiar și mai mult cu eroul de ficțiune Dominick așa cum stătea În fața mea și (b) Courtney avusese dreptate: Philip arăta mai bine. Îți convine să ne Întâlnim acolo Într-un minut? Trebuie s-o găsesc pe Kelly și să văd dacă totul e În regulă. Sigur, iubire. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]