5,981 matches
-
tematizate, transmise de către mass-media sau se desfășoară între grupuri mari de oameni. Astfel, comunicarea publică înseamnă răspândirea informațiilor „publicate”. Primul studiu, „Despre comunicarea publică” („A közéleti kommunikációról”), îi aparține lui Horányi Özséb, profesor la Catedra de Comunicare la Facultatea de Filologie din cadrul Universității Pécs. Sunt prezentate conceptele de bază ale comunicării (comunicare, comunicativ, agentul comunicării, tematizare), este explicată semnificația conceptului de viață publică și sunt caracterizate domeniile comunicării din perspectiva comunicării publice. H. Özséb caracterizează domeniile comunicării în funcție de mai multe criterii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
unde l-a avut profesor și îndrumător apropiat pe poetul Lucian Valea - le-a urmat în orașul natal, luând bacalaureatul în 1964. După un an în care își câștigă existența ca profesor suplinitor la țară, devine student al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Obține licența în 1970, cu lucrarea, de o surprinzătoare maturitate, G. Ibrăileanu - critic total. Deși Senatul Universității recomandă cooptarea lui în învățământul superior sau în cercetare, tânărul absolvent primește doar un post în
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
o surprinzătoare maturitate, G. Ibrăileanu - critic total. Deși Senatul Universității recomandă cooptarea lui în învățământul superior sau în cercetare, tânărul absolvent primește doar un post în învățământul gimnazial. După zece ani de profesorat (1970-1980), intră prin concurs la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași, unde a lucrat până în 1995, când s-a stins în urma unei boli necruțătoare. A debutat încă din facultate, publicând doar din când în când, din pricina unei exigențe împinse la extrem. În „Viața studențească”, „Cronica”, „Alma Mater
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
Dimitrie Cantemir, H. își reia activitatea publicistică după zece ani de tăcere. Traduceri de poezie îi apar în „Scrisul bănățean” și „Luceafărul de ziuă” (1956-1957). Din 1959 se transferă la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, unde, la Facultatea de Filologie, mai bine de un sfert de secol predă - după G. Călinescu și Al. Dima - estetica. Își susține doctoratul în filosofie la București, în 1972. În 1975 și 1976, ca profesor asociat, va preda la Universitatea „San Marcos” din Lima (Perú
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
1921 urmează primele clase de liceu la Fălticeni, apoi la Focșani, iar ultimele două la Liceul „Matei Basarab” din București. După absolvire se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București, unde în 1925 obține licența în filologie modernă. Pentru redactarea tezei de doctorat despre Barbey d’Aurevilly, studiază la Sorbona din 1926 până în 1928. Fără a reuși să-și realizeze proiectul, revine în țară și intră în sistemul de învățământ preuniversitar, ca profesor de limba franceză la
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
IANCU, Victor (26.III.1936, Agârbiciu, j. Cluj), prozator și dramaturg. După cursurile primare și gimnaziale urmate la Agârbiciu, Căpușu Mic și Sărmașu, se înscrie la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Predeal. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, specialitatea limba și literatura română, obține titlul de doctor în filologie cu teza Palatalizarea dentalelor în limba română. Predă la câteva licee din Baia Mare și devine asistent la Institutul Pedagogic din același oraș, parcurgând treptele
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
După cursurile primare și gimnaziale urmate la Agârbiciu, Căpușu Mic și Sărmașu, se înscrie la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Predeal. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, specialitatea limba și literatura română, obține titlul de doctor în filologie cu teza Palatalizarea dentalelor în limba română. Predă la câteva licee din Baia Mare și devine asistent la Institutul Pedagogic din același oraș, parcurgând treptele universitare până la gradul de profesor. Pentru câțiva ani, este lector de limba română la universitățile din
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
, Ioana (pseudonim al Ioanei Moroiu; 9.I.1947, Râșnov), poetă și traducătoare. Este fiica Mariei (n. Bărbulescu) și a lui Mihai Moroiu, medic. A absolvit Liceul Central din București și în 1970 Facultatea de Filologie, secția limba și literatura engleză, a Universității bucureștene. Lucrează o perioadă la Uniunea Scriitorilor, este redactor la Editura Științifică și Enciclopedică, la revista „Secolul 20”, iar din 1992 până în 1996 funcționează ca atașat cultural la Ambasada României din SUA. Este
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
, Dan (pseudonim al lui Damaschin Hărdăuț; 10.I.1951, Prunișor, j. Arad), poet. Fiu al Veturiei-Lucreția (n. Bătrâna) și al lui Florian Hărdăuț, țărani, D. urmează liceul (1966-1970) la Sebiș, județul Arad, după care se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-latină, luându-și licența în 1974. Refuză să ocupe vreun post în învățământ și rămâne fără serviciu până în 1977, când se angajează ca muncitor necalificat la Centrul de librării din Cluj, apoi ca vânzător
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
DAN, Ilie (11.IX.1938, Pârteștii de Jos, j. Suceava), poet și istoric literar. A absolvit Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava (1955), apoi Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1961), la a cărei Catedră de limba română funcționează ca profesor. În 1976 a obținut titlul de doctor în filologie, cu o teză despre toponimia românească. În 1975 și 1976 a predat cursuri
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
literar. A absolvit Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava (1955), apoi Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1961), la a cărei Catedră de limba română funcționează ca profesor. În 1976 a obținut titlul de doctor în filologie, cu o teză despre toponimia românească. În 1975 și 1976 a predat cursuri de limba și civilizația română la Universitatea din Aix-en-Provence (Franța). Debutează în „Iașul literar” (1963). Publică articole și studii de istorie literară, adunate în 1978 în volumul
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
București, 1981; I. I. Mironescu, Iași, 1982; Semnul zăpezii, București, 1984; Furtuna unui anotimp, Iași, 1989; Anton Pann, București, 1989; Orga inimii, București, 2000; Pașii memoriei, București, 2001; Altfel de martori, Iași, 2002; Draperia de ceață, Iași, 2003; Probleme de filologie română. Orientări și repere, Iași, 2003. Antologii: Al. O. Teodoreanu, Versuri, pref. D.I. Suchianu, București, 1972, Pahare și săgeți, pref. edit., Iași, 2003; Studii despre opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1977; Studii despre Ion Creangă, I-II, București, 1973; Destinul
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
DAN, Vasile (8.V.1948, Chețani, j. Mureș), poet. Este fiul Mariei (n. Maier) și al lui Vasile Dan, țărani. A urmat școala elementară în comuna natală (1955-1961), apoi Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj (1961-1968). A absolvit Facultatea de Filologie din Oradea (1972) și Facultatea de Ziaristică din București (1985). A fost profesor în Milășel, județul Mureș (1972-1973), metodist la Casa de Cultură Lipova (1974-1980), corector la ziarul „Flacăra roșie” din Arad (1977-1981), redactor la „Vatra” (1981-1982), bibliotecar la Biblioteca
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
Ioanei Danciu și al lui Nicolae Radu, muncitori. Urmează, între 1951 și 1955, Școala Medie Siderurgică din Reșița, iar între 1957 și 1958, Școala de Ofițeri a Ministerului de Interne din București. Între 1961 și 1966 a urmat Facultatea de Filologie din București, secția limba și literatura română. Lucrează la început (1955-1956) ca ajutor de meșter la secția de laminoare a Combinatului Siderurgic din Reșița, iar după absolvirea Școlii de Ofițeri, ca specialist în materie de vize, pașapoarte și control puncte
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
eseist. Este fiul Pessiei (n. Abraham) și lui Carol Druckmann, funcționari. Frecventează o școală primară din București (1937-1941), apoi liceele „Cultura” (1941-1948) și „Sf. Sava” (1948-1949). Din 1950 până în 1955, urmează cursurile Școlii de Literatură „M. Eminescu” și Facultatea de Filologie a Universității din București, susținând însă examenul de stat în 1972. În calitate de redactor la „Contemporanul” (1951-1954), „Gazeta literară” (1954-1968), „România literară” (1968-1973) sau de redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1973-1974), încurajează afirmarea pe scena literară a lui Ștefan Bănulescu, Nicolae
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
DAMIAN, Ștefan (24.II.1949, Hodoș-Bodrog, j. Arad), prozator și traducător. Este fiul Melaniei (n. Rachiei) și al lui Nicolae Damian, țărani. A absolvit în 1972 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-italiană. Este redactor la ziarul „Făclia” din Cluj-Napoca, instructor la Casa de Cultură Cluj-Napoca, inspector la Comitetul de Cultură al județului Cluj, după care trece în aparatul de propagandă al Comitetului Județean al CC
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
DĂNCIULESCU, Șină (Eufrosina) (28.IX.1934, Ciupercenii Vechi, j. Dolj), poeta. Este fiica Elenei (n. Boiangiu), profesoara de menaj, si a lui Virgil Dănciulescu, inginer silvic. Își ia licență la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română (1957). Funcționează că profesoară și metodista (1957-1960), apoi preda istoria literaturii române la Institutul Pedagogic și la Universitatea din Craiova (1960- 1987). Obține titlul de doctor în filologie cu o teza publicată sub titlul
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
Își ia licență la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română (1957). Funcționează că profesoară și metodista (1957-1960), apoi preda istoria literaturii române la Institutul Pedagogic și la Universitatea din Craiova (1960- 1987). Obține titlul de doctor în filologie cu o teza publicată sub titlul Poetica minulesciană (1986). Debutează în 1957 în revistă „Steaua”, colaborând apoi la „Ramuri”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Viața românească” ș.a. Participa la volumele colective Sub semnul revoluției (1959), Caiet de poezie (1964), Patos contemporan (1965
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
DECUSARĂ-BOCȘAN, Crina (27.IX.1941, București), istoric literar și editor. Este fiica Anei Rodica (n. Patriciu), profesoară, și a lui Constantin Decusară, ofițer. A absolvit Liceul „Iulia Hasdeu” (1948-1959) și Facultatea de Filologie (1959-1964) a Universității din București, devenind preparator la Institutul de Construcții și profesor la Academia de Tehnică Militară. A fost după aceea conferențiar (1990) și profesor (din 1998) la Universitatea Biblică din București. Și-a susținut, în 1974, teza de
DECUSARA-BOCSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286712_a_288041]
-
DAȘCHIEVICI, Englantina (6.XI.1903, București - 1980, Chicago, SUA), poetă. Coborâtoare dintr-o familie boierească bucovineană, D. face școala primară la Tereblecea, în Bucovina, unde învață limba germană, urmând apoi cursurile Liceului „Carmen Sylva”. După studii de filologie la Iași, paralel cu Conservatorul se specializează la Sorbona, ca studentă a romanistului Mario Roques (1929-1931). Funcționează, între 1931 și 1948, ca profesoară la liceele „Regina Maria” și „Doamna Stanca” din București. În 1948 părăsește țara și se stabilește temporar
DASCHIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
VI.1936, Blaj), critic și istoric literar, eseist, traducător. Este fiul Georginei (n. Giurgiu), bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca, și al scriitorului Pavel Dan. Frecventează liceul în Cluj, iar din toamna anului 1953 este student la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”. După licență (1958) este profesor secundar în Cluj, la liceele „G. Coșbuc”, „Emil Racoviță” și la Liceul nr. 14, până în 1964, când obține, prin concurs, postul de asistent universitar la Catedra de literatură română a Facultății de
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
a Universității „Babeș-Bolyai”. După licență (1958) este profesor secundar în Cluj, la liceele „G. Coșbuc”, „Emil Racoviță” și la Liceul nr. 14, până în 1964, când obține, prin concurs, postul de asistent universitar la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din Cluj, unde în prezent este profesor. În 1972 devine doctor în filologie (cu o teză despre proza fantastică românească). Debutează în revista „Tribuna”, în 1964, cu studiul Istoricul literar G. Bogdan-Duică, iar editorial, cu lucrarea Proza fantastică românească (1975
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
G. Coșbuc”, „Emil Racoviță” și la Liceul nr. 14, până în 1964, când obține, prin concurs, postul de asistent universitar la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din Cluj, unde în prezent este profesor. În 1972 devine doctor în filologie (cu o teză despre proza fantastică românească). Debutează în revista „Tribuna”, în 1964, cu studiul Istoricul literar G. Bogdan-Duică, iar editorial, cu lucrarea Proza fantastică românească (1975; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). A colaborat cu articole, eseuri și studii la
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
, Matilda (20.VII.1927, Hrupișta, azi Argos Orestikon, Grecia), poetă. Este fiică a Athenei (n. Papastere) și a lui Nico (Nicolae) Caragiu, români macedoneni, și soră cu Toma Caragiu. C. M. obține licența în filologie la București, în anul 1951. Funcționează mai întâi ca preparatoare, devenind ulterior profesor de istoria limbii române la Facultatea de Litere a Universității din București. Și-a luat doctoratul în 1967. Între 1970 și 1973, lucrează ca profesor de limba
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
Buzău), poet și traducător. Este al patrulea dintre cei șapte copii ai Dochiei-Stanca (n. Clinciu) și ai lui Nicolae Cârneci, țărani. Urmează clasele elementare la Mărgăritești (Buzău), apoi Liceul „Regele Ferdinand” la Râmnicu Sărat (1942-1948). Începe, la București, Facultatea de Filologie, dar o va absolvi pe cea de Silvicultură (Câmpulung Moldovenesc și Brașov, 1949-1954), după care funcționează ca inginer silvic la Hemeiuș și Fântânele (Bacău). Din 1958 până în 1964 lucrează la Bacău ca director al Casei Regionale a Creației Populare și
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]