6,379 matches
-
dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărâtându-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi apoi un ordin scurt: „Ucide-l!”. Câinele țâșni, ajunse din câteva salturi la oglinzile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am Încercat să Înțeleg dacă era o ființă vie sau mai degrabă o capodoperă a propriei lui arte. Ca să-l privesc mai bine, am făcut un pas Înapoi și m-am simțit atins pe ceafă. M-am Întors cu un fior și am văzut că pusesem În mișcare un pendul. O pasăre mare spintecată oscila urmând mișcarea lăncii care o străpungea. Aceasta Îi intra prin cap, și din pieptul deschis se vedea că-i pătrundea acolo unde altădată se aflau inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știu bine că tu nu-i iubești, tu mi-ai spus-o, vom rămâne tu și eu, și curenții subterani. Acum iată, intri, semeață ca o vestală, plăpândă și zgribulită ca muma pădurii - o, vedenie de iad care-mi dai fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sâmburele iese aproape singur, curat ca după un tratament chimic, afară numai de vreun viermișor gros și alb al fructului care rămâne lipit de el printr-un atom. Le poți mânca aproape fără să simți coaja catifelată, care Îți dă fiori fugari de la limbă până la Încheietura picioarelor. Odinioară pe-acolo pășteau dinozaurii. Apoi o altă suprafață a acoperit-o pe-a lor. Și totuși, ca și Belbo În momentul când cânta la trompetă, când mușcam dintr-o piersică pricepeam Regatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dori-o intens, apoi este obligat de Don Tico să cânte la alt instrument. Totuși, Într-o ocazie solemnă, la Înmormântarea unor partizani, În lipsa titularului, i se Îngăduie să o facă pe trompetistul. }n acel cimitir sobru, pătruns de un fior mistic spontan, Belbo prelungește Îndelung nota finală Într-un fel de expirație expiatorie. Ar vrea să rămână agățat pentru totdeauna de acea notă muzicală, să expieze odată cu aceasta, intuind că s-a identificat, poate pentru o clipă, fie chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
această înțelegere disonantă, concilierea între Natură și Om în necompletarea sa întreagă. Refugiul pare să existe în subtilitatea culorilor. În liniștea nopții, pe fundalul sonor relaxant, la răstimpuri, sunetele stridente îmi dădeau senzații stranii de-a lungul coloanei vertebrale, niște fiori inexplicabili ce îmi făceau trupul să trepideze și mintea să-mi vadă flashuri de culori țipătoare. Pe acest suport melodic-metalic, ce mi-a produs impresii puternice, am realizat lucrarea ”Mons” ce redă lupta continuă dintre om și forța acalmică a
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Încă și mai gras. Cărnurile lor se revarsă peste cotiere. Conform standardelor americane, nu sînt chiar atît de grași, dar Wakefield Își face un titlu de onoare din a rămîne suplu și Îi detestă pe cei lacomi. Îl ia cu fiori cînd carnea lor tentaculară i se lipește de pulover, trimițind prin Împletitură o căldură deloc binevenită. După decolare, bărbatul Își pornește laptopul și pe ecran apare un grafic circular. Wakefield Își Încrucișează brațele, dar cotul bărbatului trece dincolo de cotiere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cursul unei călătorii ceva mai lungi, hotărîrea lui Wakefield de a nu se mai ascunde s-a năruit și a revenit la năravul lui din copilărie. A Început să-și petreacă nopțile ascuns În mari magazine sau În muzee, savurînd fiorul profund al momentului În care se Închideau ușile și toți angajații plecau acasă. Învățase mișcările paznicilor de noapte și se tîra În liniște de la un ascunziș la altul. Dimineața se strecura afară și se Întorcea În camera sa de hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este plin, cel puțin o mie cinci sute de oameni. Își vede prietenele În primul rînd. Milena și-a Întins frumoasele ei picioare În față. Fustița scurtă și ceea ce el știe că nu se află sub ea Îi dau un fior de moment, dar acesta este urmat de un mai puternic sentiment de frică. În calitatea ei de curator principal, Doris iese prima pe scenă pentru a prezenta expoziția. Își alege cuvintele cu grijă, subliniind cît de greu a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
domestic morfolind un trabuc de bani și nerăbdare și care nu este satisfăcut pînă cînd fiecare se suie Într-o mașină conducînd dinspre Niciundeville către Niciundeville În căutare de terapie și dorință! O voce de femeie, puternică și dătătoare de fiori se ridică din Întuneric: „Wakefield, terapia ta de abia acum Începe!“ Capetele se Întorc, În căutarea sursei acestei provocări și o femeie micuță și Îmbrăcată cum se cade se ridică. — Tu mi-ai ruinat dorințele! Wakefield Își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
directoare ale iubirii din 1968 pare foarte fezabil chiar și decenii mai tîrziu. Și astfel, ca dintr-un lac nepăsător el Însuși un soi de dovadă firească chiar dacă chiriile cresc pînă la cer o Nessie Își poate Înălța capul dînd fiori unei perechi de Îndrăgostiți. Asta s-a Întîmplat cînd viziunea unei lumi magice ne vizita tot atît de ușor ca rîsul nu ura și istoria și vechile gîlceve. Wakefield părăsește scena Înainte ca publicul să-și dea seama că Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Încearcă să cîrmească discuția spre alte subiecte. — Cred că și Compania este implicată În chestia asta. Este o versiune a Casei Viitorului! Tema pavilionului american este „Virtualul preia comanda“ și, Într-adevăr, Compania este menționată printre principalii sponsori. Simte un fior de nostalgie pentru Typical, ca și cum vizita lui acolo s-ar fi Întîmplat cu mulți ani În urmă. Se gîndește la Maggie și simte o nevoie imediată de a se depărta de Mariana. Mariana este ferm hotărîtă să meargă mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
femeile din trecutul lui au aceeași calitate repetitivă, Își dă seama, și Îl Întristează faptul că timpul le-a șters culoarea și dimensiunile. Chipul acesta seamănă cu un gigantic ou pe Paște, Înainte de a fi pictat, spune Tiffany. Îți dă fiori. Susan e și ea de acord. — Poate că ea Îi reprezintă pe cei uciși la Hiroshima, riscă ea o explicație. Dar chipul nu e tragic, e doar suprafață pură. Oricum ar fi, Orașul Femeilor Îi deprimă. Mica gașcă veselă cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
capul cuiva este o artă pe care au ridicat-o la nivelul extazului poetic. Finlandezii Înfrîng iarna cu un ritual cu aburi, zăpadă și izvoare fierbinți. Părăsind aceste medii uterine, se desfată apoi cu biciuri de mlădițe verzi de mesteacăn. Fiorul apei fierbinți urmate de durerea proaspătă și Înțepătoare este și un deliciu al rușilor, care consideră biciuirea cu crengi de mesteacăn drept un ritual purificator. Este și o poză a unui bărbat rozaliu și dolofan ieșind după baie și biciuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
după baie și biciuire, strălucind de sănătate fizică și sufletească. În Ungaria, băile sînt precum cafenelele; bărbații Își trec timpul Înfășurați În prosoape, citind ziare și jucînd șah. Multe dintre culturile serioase ale Îmbăierii folosesc ierburi aromate pentru a accentua fiorul experienței. Băile de femei din țările islamice, hammam-ul din Maroc, de exemplu, sînt adevărate herbariumuri care oferă clientelor plăcute halucinații printr-un amestec subtil de arome și transpirații. „Nici nu vă puteți imagina“, exclamă autorul Artei Lăutului, „interioarele pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o pînză de păianjen plutind liberă se așează pe puști, Învăluindu-l În căldură asudată și parfum. E pierdut. Fetele o să-l halească la micul dejun. Melodiile de la tonomat devin din ce În ce mai triste, iar melancolia mătură Încăperea, mai Întîi ca un fior pe ape, apoi ca un val. E aurie ca whiskeyul, e existențială. Wakefield nu poate vedea țărmul; e din nou fericit. Palmer se oferă să-l conducă pînă la hotel, iar Wakefield Îi spune de petrecerea la care este plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Și, observă Henrietta, când vorbea, chiar și colegii săi mai în vârstă îl ascultau cu un respect aproape mistic. Henrietta era atât de entuziasmată de descoperirea pe care o făcuse încât nici nu simți sărutul de gheață al dilatatorului sau fiorul înghețat dat de contactul dintre gel și metal la scoaterea acestuia. Asistenta îi întinse un șervețel și îi spuse că se putea îmbrăca. Nici nu-și trăsese bine chiloțeii de mătase că o și încolți pe asistenta uluită. — Doctorul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Purta ochelari micuți, cu ramă de aur, și Fran se trezi întrebându-se dacă erau adevărați sau dacă îi purta doar spre a da impresia de seriozitate pe care restul imaginii sale o contrazicea. În sfârșit, observă Fran cu un fior de încântare, era mai înalt decât ea. — Doamnă Norton, zise luând paharul pe care i-l oferea Henrietta, nu am cuvinte să mă scuz îndeajuns. De parcă i-ar fi citit gândurile lui Fran, își scoase ochelarii și își masă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în mâini. Laurence Westcott ridică privirea spre ea, de parcă ar fi observat momentul exact în care ieșise din cameră și momentul în care revenea. Ochii lui verzi îi întâlniră pe ai ei o fracțiune de secundă și Fran simți un fior neliniștitor pe șira spinării. Se agăță de cafetieră de parcă ar fi fost o pernă de salvare și se îndreptă spre colțul opus al camerei. Mai târziu în aceeași noapte, după ce spălase vasele și întorsese seara pe toate părțile, Henrietta tăbărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la coate de care făcea atâta paradă, când probabil că și le cosea special, în timpurile astea, o înveseli așa tare, încât își dădu seama deodată că uitase să ia curba. Făcu imediat cale întoarsă, simțindu-se purtată de un fior agreabil de nerăbdare înspre aleea casei părinților ei. Oare ar trebui să-i povestească tatălui ei despre întâlnirea cu Laurence? Știa că se simțea oarecum vinovat pentru că nu se așezase la casa ei și că ar fi foarte încântat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
despre secție în ziar? Poate am putea organiza un fel de campanie pentru strângere de fonduri sau de sponsori. — Mi-ar face mare plăcere. Durerea dispăruse. Ochii lui de un verde-deschis îi întâlniră pe-ai ei și simți din nou fiorul acela electrizant care își amintea că-i străbătuse tot trupul seara trecută. — Mai ales, adăugă el încet, ținând-o încă de mână, dacă asta înseamnă c-o să am ocazia să te revăd. Fran nu se simți în stare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi priveau de obicei pe puștii pe role ca pe niște huligani și abia aștepta ocazia să demonstreze că patinatul pe role e o artă. Porni în trombă, apoi sări în aer, se roti într-o parabolă ce-ți dădea fiori și ateriză grațios pe o singură patină, aproape ca un balerin. Paznicul parcului îl privea posac de la postul lui de observație din spatele popicăriei. Din păcate, patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după părerea lui, ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebui s-o ia de la capăt. Nu-și amintea să se mai fi simțit atât de caraghios de fericită de ani de zile. Sentimentul nu o părăsi nici măcar când ajunse la aleea din fața casei părinților ei și învinse chiar și fiorul de teamă pe care-l simțea gândindu-se ce aveau să creadă tatăl ei și Laurence unul despre celălalt. — Francesca, ce surpriză! Maică-sa observă silueta înaltă a lui Laurence lângă ea și se îmblânzi puțin. — Intrați, intrați. — Mamă, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
programul zilnic, o săgeată conducea la alta și tot așa. Iar acolo, uitate, se aflau două pastile rămase în locașurile lor, cele două zile când avusese guturai, când ea și Laurence fuseseră plecați împreună. Se simți străbătută iarăși de un fior, care se transformă în curând în panică, trei zile mai târziu avusese loc întâlnirea cu Jack și dăduse tot afară. Era foarte posibil ca în tot acest interval să nu fi fost protejată. Fran își petrecu restul după-amiezii de parcă întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
facă pe vecini să tragă perdelele pe toată strada. Ușa de la intrare era deschisă, lucru surprinzător, dat fiind că maică-sa era mai preocupată de siguranță decât un șeic saudit. Nu se zărea nici urmă de părinții ei. Simți un fior de panică în timp ce intra în casă. Camera de zi și biroul tatălui ei erau pustii. Își făcu curaj să intre în bucătărie. Maică-sa era așezată la imaculatul blat de gătit, cu telefonul în mână. — Francesca, slavă Domnului că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]