7,943 matches
-
n-am simțit cele câteva ore cât a durat drumul... La Câmpulung urma să tragem la casa în care locuia Dinu Noica, marele prieten și mentor al lui Mihai, supus pe atunci, pentru păcatele sale, la un regim de domiciliu forțat. Pentru un om ca domnul Noica, cel mai important filozof român în viață (pe vremea aceea eu nu știam de existența lui Cioran), având cercuri atât de largi de cunoștințe în capitală, modestul târgușor de la poalele munților era fără îndoială
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zăream sclipind bijuterii și roșul unghiilor lăcuite. După trecerea trenului, rochia care-mi fluturase mi se lipea iarăși de trup, capul mi-era încețoșat de curentul de aer brusc întrerupt și-mi simțeam dureros ochii în cap, ca după aterizarea forțată a unui carusel zburător. Globii oculari, parcă un pic ieșiți în afara frunții și răciți de curentul de aer, erau prea mari pentru găvanele lor. Respirația mi-era lâncedă, pielea de pe brațe și picioare jegoasă, plină de julituri, unghiile verzui și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în sine, iar țara întreagă, și ea, un spațiu etanș în afară, supravegheat în interior. Exista așadar, pe marea insulă imobilă care era țara, micuța insulă rătăcitoare care erai tu însuți. Așezate una peste alta prin constrângere, două realități suprapuse forțat. Deși oricare dintre ele te-ar fi putut zdrobi ea singură. și în familia mea fiecare era o insulă. Erau anii ’50, o copilărie în stalinism, un sat izolat, fără stradă asfaltată care să ducă spre oraș - dar nu și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în zăpadă? De tot, de tot?? Chiar și acoperișul și hornul?? Ne miram, însă eram departe de a realiza dramatismul situației în care ne aflam. Drept care s-a înfiripat un dialog instantaneu, pe muchie de cuțit, având drept consecință maturizarea forțată și prematură a unor copii, trecându-i direct și brutal în zona deplinei maturități cerebrale. Mama, ce-i trebuie unui om ca să poată trăi? Mai întâi are nevoie de aer, de apă, de pâine și de căldură. Desigur că îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
traiul zilnic. Tata era chinuit pe nedrept! în monstruoasele închisori comuniste. Credeți că dispunea de telefon mobil și televizor cu plasmă? Nu! Iată cele patru chinuri la care erau supuși bieții oameni în cadrul infernalului regim comunist de exterminare rapidă: munca forțată, până la epuizarea fizică, frigul, foamea și bătaia sălbatică. Vai de ei! Și atunci cine să lucreze? Cine să procure permanent hrana? Prin urmare, una dintre cauzele sărăciei din familia noastră, a constituit-o cel puțin la început lipsa forței de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
util pentru a fi prezent la ceremonia de înmormântare, dar în același timp sufăr din cauza prezenței aproape fizice a morții. "Mamaia de la Sătuc", așa cum aveam obiceiul să-i spun, este indisolubil legată în memoria mea de povestirile sale despre colectivizarea forțată a satului ei, de cărțile în limba rusă aparținând copiilor plecați pe la școli la oraș găsite în podul casei, de reproducerea ieftină a tabloului lui Ilia Repin, "Edecarilor de pe Volga" din salon, alături de portretul unei boieroaice din zonă, rătăcit pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dată unui drac de copil te duce aici direct în închisoare, fără nici o discuție, fiind percepută ca brutalitate contra unei ființe lipsite de apărare. Elevilor li s-au acordat infinit de multe drepturi. Dar ei sunt niște copii iresponsabili, maturizați forțat, înainte de vreme, ca roșiile crescute sub becul de 200 de wați din solariile olandeze. Înaltele minți pedagogice helvete încercă să reacționeze în fața acestei crize a autorității, dar tot cu metode "postmoderne", soft, cu eficacitate zero: mediatori, psihologi, cercuri "democratice" de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
alt sens al exilului iudaic: salvarea celorlalte națiuni, prin scântei ale Divinității răspândite peste tot în lumea largă. Responsabilitate morală, teologică și metafizică pentru salvarea întregii lumi. 3. Sfârșitul exilului nu este doar o acțiune umană. Sfârșitul exilului nu trebuie forțat, pentru a nu nega salvarea. Căința desăvârșită este cea care va atrage ca un magnet timpul mesianic, căci Mesia este căința desăvârșită. Un paradox aparent, care protejează iudaismul împotriva idolatriei. Exilul este deci oportun pentru celălalt, deci salvator. Iar în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în toată perioada până la începerea războiului, cât eu am stat la Roman, el a lucrat la București ca dirijor de ansambluri corale, dirijor la teatre de revistă sau compozitor. În timpul războiului, după ce-a ieșit dintr-un lagăr de muncă forțată, a fost profesorul nostru de muzică la liceul improvizat. Abia după ce m-am stabilit și eu la București s-au cimentat relațiile dintre noi. Singurul lucru pe care-l țin minte din copilărie este că veneau mereu la noi colegii
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
multe gări de pe raza de activitate a Regionalei Iași. Având în vedere rezultatele obținute am fost admis și am urmat cursurile școlii de șefi de gară. Într-o perioadă foarte grea, pentru transportul feroviar, care trebuia să facă față industrializării forțate, volumul mărfurilor de transportat fiind foarte mare, între anii 1974 și 1994 am fost șeful Gării Rădăuți. În această calitate, am modernizat gară din municipiul Rădăuți, am reorganizat și dezvoltat triajul și am efectuat multe alte lucrări de specialitate care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93327]
-
impuse de sistem, împreună cu toți colegii mei. La 7 august 1949, am asistat oripilat, la scenă în care căpitanul Hudescu, șeful Securității raionului Rădăuți a dat ordin plutonului de trupe de securitate să tragă în țăranii care se opuneau colectivizării forțate. Au fost împușcați 5 tineri iar cadavrele lor au fost înmormântate pe ascuns în cimitirul din Rădăuți într-un loc secret, descoperit abia după Revoluție. Familiile lor au fost deportate în Dobrogea pentru mulți ani. La câteva zile după asasinarea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
ore de program TV și atunci doar întru proslăvirea perechii dictatoriale, imposibilitatea de a călători în străinătate, interzicerea legăturilor cu „străinii“, punerea sub urmărire a „suspecților“, delațiunile, persecutarea celor cu „rude în Occident“ șantajele, interzicerea întreruperilor de sarcină, controalele ginecologice forțate, absența anticoncepționalelor, lipsa medicamentelor, plasarea bolnavilor câte doi în pat la spitale sau pe coridoare, „sistematizarea satelor și orașelor“, demolarea unor cartiere istorice, înscenările, falsificarea istoriei, violarea corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, spălările de creier... Chiar așa? Întrebarea era rostită cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ei era inginer minier și aveau deja un băiețel... La scurtă vreme după aceea, într-un cerc de prieteni, „subiectul“ se afla în discuție. M-a cuprins un acces de „imprudentă“ furie verbală; am început să critic sistemul, controalele ginecologice forțate, faptul că doar anumite „doamne“ și „tovarășe“ din clasa celor „privilegiați“ puteau avorta, sub diverse pretexte - cel mai adesea fictive, fără risc -, sub supraveghere medicală sau puteau recurge, ceva mai eroic, la două cezariene, pentru ca apoi să poată curma venirea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
bună. Dar ceilalți ?! Iar pentru ce s-ar fi putut întâmpla ,,în caz de ...”, nimeni din celelalte domenii de activitate nu primește ajutor medical înainte de a-i cădea cărămida în cap în timpul serviciului. Pentru mine armata a reprezentat o activitate forțată la care nu m-am putut adapta. Soldații primeau de acasă pachete cu tot felul de bunătăți, iar pentru mine, primul pachet primit de la mama a fost cu niște mere pricăjite. Degeaba am căutat, nu mai era nimic altceva. La
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
să merg cu ei. Eu protestez, încerc să le explic că vreau să plec, dar până la urmă m-au luat pur și simplu cu forța ,,să-mi facă doar niște analize”. M-au dus în salon în regim de detenție forțată, m-au pus să mă dezbrac, mi-au luat tot, m-au jefuit de bani (hai că o să-ți facem niște injecții mai speciale care costă). Scena pe care am relatat-o pare a fi desprinsă dintr-un film horror
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ale lor proprii, decât ale tuturor în aceeași măsură. De aceea, deși oamenii satului nu mai erau supușii grofului încă din 1849, nu reușesc să închege un sediu al administrației mai ca lumea decât în 1873, ocupând pentru aceasta, oarecum forțat, una din sălile școlii confesionale ce tocmai se construise, pentru care va plăti chirie parohiei. După destul de multă vreme, abia în 1936, urmare unor alte reorganizări, primăria își mută sediul tot în mod provizoriu, în casa săteanului Ion Tr. Budac
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pe piața Sibiului, unde se bucurau de mare căutare. Au mai existat în sat meșteșuguri care s-au pierdut odată cu trecerea vremii ca urmare a unor schimbări structurale a populației, determinată și ea de tendințele de accentuată, ba chiar de forțată, am putea spune, urbanizare, între care s-au aflat olăritul, vărăritul, industria textilă casnică, mai fiecare gospodar însămânțând în fiecare an un lot de cânepă din care după o prelucrare destul de complexă, topire, uscare, melițare, scărmănare, toarcere, urzire, obținea pânza
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care a spus că cel mai nefericit a fost în momentul în care, cînd avea vreo 15 ani, i-a murit tatăl. Toți am început să-l compătimim. Bazil ne-a povestit cum a tre buit el să se maturizeze forțat încă din ado les cență, să devină responsabil, să-și ia în serios rolul de bărbat al familiei. După mărturi sirea lui, am început să-l privim cu respect. / Apropo de „cu respect“ : pe vremea aceea ne dedam la tot
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și actori pe măsură. Nu este, însă, deloc așa. Ca telenovelă, Numai iubirea e absolut OK. Respectă toate regulile și clișeele genului, acțiunea și personajele sunt exact ca în producțiile sud-americane, iar adaptarea acestora la clima românească nu pare deloc forțată. Pepe - latin loverul dâmbovițean - interpretează melodia de generic ca la carte, Oana Zăvoranu, deși nu e actriță, se descur că bine în rolul ei de mala mujer (este perfectă în replici de genul „Jur că o să mă răzbun pe Victor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
festivitate: comemorarea Junimii la Iași. În anul 1941 a plecat la București, unde a activat în cercul „Prietenii Iașului“, format din ieșenii statorniciți în capitală. După 1944 a început calvarul vieții lui. Persecutat politic, arestat, dus la Canal, cu domiciliul forțat timp de șase ani la Iacobeni-Suceava, a lucrat ca muncitor necalificat la cooperativa „Cartonașul“ din București. A decedat la 10 aprilie 1974, la București și, conform dorinței sale testamentare, a fost înmormântat în cimitirul „Eternitatea“ din Iași. Chipul său, realizat
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
specialitate. În 2007 a publicat ultima carte, Psihopatologia schizofreniei, la Editura „Timpul“ din Iași. Preocupările pentru studiul Personalitățile patologice privind alcoolismul și epilepsia, începute din anul 1967, au fost subiecte principale de cercetare. În perioada 1957-1966, în condițiile unei natalități forțate, prof. dr. Mihai Șelaru a studiat dezvoltarea tardivă a copilului născut prematur, în municipiul Iași, cercetare unică la acea vreme în România. A desfășurat o intensă activitate socială privind persoanele handicapate, alcoolismul, problematica copilului și adolescentului. A deținut funcția de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
oarecare rezistență. I-ar fi plăcut foarte tare să-l hrănească cu picătura. - Te rog, nu-i corect așa ! - Nu contează, șopti el zâmbind. Și-n momentul următor, mâinile sale îndrăznețe îi confirmară spusele. O luase în brațe mai mult forțat ca pe o jucărie acoperând-o cu sărutări. Ea avusese o reacție și se retrase din jocul lui făcând câțiva pași în direcția paharelor de pe masă. Fiecare băuse câte puțin din pahare. El observă o mică șovăială la ea. - Ce-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era să plece în afara țării, să poată ajuta familia, s-o îndestuleze cu cele necesare. După revoluția din ’89, toate se schimbaseră. Lumea își pierdea locul de muncă, alții se privatizau, alții plecau afară, iar unii rămâneau să se pensioneze forțat, să primească ajutor de șomaj, iar alții luau puterea țării în mâini. Tranziția era de durată și foarte grea. La un moment dat, Carlina ridică un capac de pe o oală și zise: - Cred că-i gata tocănița asta. Hai să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pot băga în ele, iar în final, după vreo jumătate de oră în care nu s-a auzit decît un murmur continuu, stabilim raportul optim de amestec. Dumnezeu cu tine, Mihai! exclamă Brăduț. Eu n-aș lucra în varianta asta forțată. Am familie, copii... Du-te, mă! sare Graur, nu vezi cîte sisteme de siguranță are?! arată el spre documentație. Cred că a cheltuit cîteva sute de mii numai pe sistemele electronice de siguranță... Domnul Luchian, care încă nu a terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spus și tovarășului director general că e bine să se lucreze în paralel la repararea turnurilor. Aici ar putea să dureze... Cît?! se miră inginerul-șef al Zonei Doi. E greu de spus. Pornirea asta trebuia făcută în timp, nu forțat. Lăsați, tovarășe Vlad, aud vocea Brîndușei, care a intrat între timp în încăpere, și dumneavoastră ați forțat lucrurile la Sinteză, și ați reușit într-un timp record. Acolo era altceva! exclamă Vlad, aruncîndu-i o privire scurtă. Și-aici?! întreabă Brîndușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]