5,224 matches
-
săptămâni și fiind influențat de natura tropicală, care îi va fi inspirație pentru poezii. La întoarcere, după mai bine de opt luni, ajungând la majorat (1842) va cere partea de moștenire după tată, o avere considerabilă (cca. 75.000 de franci) care-i va permite să ducă o viață de dandy parizian. Începe să iubească hainele și își petrece zilele în galeriile de artă și cafenelele din "Orașul luminilor". Începe să folosească drogurile, în special hașiș și opium. Se îndrăgostește de
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
din vremurile romane de la "bona me(n)sa". Așezarea romană Nida (pe teritoriul cartierului actual "Heddernheim") era capitala unei civitas romane, situate pe râulețul "Nidda". Numele Frankfurt pe Main derivă de la "Franconofurt", denumire compusă din numele vechiului trib germanic al francilor și substantivul comun "furt", în trad. "vad", adică o porțiune cu ape puțin adânci în cursul unui râu (atestat în numeroase alte denumiri din spațiul de limbă germană: Erfurt, Klagenfurt, Ochsenfurt, Schweinfurt etc.). "Franconofurd" (și -furt, -vurd) este menționat pentru
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
etc.). "Franconofurd" (și -furt, -vurd) este menționat pentru prima dată în 794, la un ansamblu imperial și sinod ecumenic condus de Carol cel Mare. "Frank" înseamnă în germana veche și „liber”, motiv pentru care Frankfurt poate însemna nu numai "vadul francilor", ci și "vadul liber", o oportunitate de a traversa râul Main, fără să se fi construit vreun pod. În Sfântul Imperiu Roman, Frankfurt a fost unul dintre cele mai importante orașe. Din 855 regii și împărații romano-germani sunt aleși în
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
din vremurile romane de la "bona me(n)sa". Așezarea romană Nida (pe teritoriul cartierului actual "Heddernheim") era capitala unei civitas romane, situate pe râulețul "Nidda". Numele Frankfurt pe Main derivă de la "Franconofurt", denumire compusă din numele vechiului trib germanic al francilor și substantivul comun "furt", în trad. "vad", adică o porțiune cu ape puțin adânci în cursul unui râu (atestat în numeroase alte denumiri din spațiul de limbă germană: Erfurt, Klagenfurt, Ochsenfurt, Schweinfurt etc.). "Franconofurd" (și -furt, -vurd) este menționat pentru
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
etc.). "Franconofurd" (și -furt, -vurd) este menționat pentru prima dată în 794, la un ansamblu imperial și sinod ecumenic condus de Carol cel Mare. "Frank" înseamnă în germana veche și „liber”, motiv pentru care Frankfurt poate însemna nu numai "vadul francilor", ci și "vadul liber", o oportunitate de a traversa râul Main, fără să se fi construit vreun pod. În Sfântul Imperiu Roman, Frankfurt a fost unul dintre cele mai importante orașe. Din 855 regii și împărații romano-germani sunt aleși în
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
1970. În scurt timp Mobutu a început o campanie pentru africanizarea numelor din regiune și pentru eliminarea influențelor europene. Țara a fost redenumită Zair. Orașele Léopoldville, Stanleyville, Élisabethville, Jadotville și Albertville au fost redenumite Kinshasa, Kisangani, Lumumbashi, Likasi și Kalemie. Francul a fost înlocuit de o nouă monedă, zaïrul (subdiviziune 100 makuta). Provincia Katanga a fost denumită Shaba (ceea ce înseamnă "cupru" în Swahili) și așa mai departe. În 1972 și-a schimbat numele în Kuku Ngbendu Wa Za Banga (""Atotputernicul luptător
Mobutu Sese Seko () [Corola-website/Science/297680_a_299009]
-
UE. (Au folosit înainte monede proprii care însă au fost înlocuite prin euro.) Dintre acestea, Monaco, San Marino și Vatican și-au creat propriile monede, cu propriile simboluri statale pe revers. Andorra folosește monede franceze și spaniole, de vreme ce au folosit francul francez și peseta spaniolă drept monede ale sale. Aceste țări folosesc euroul datorită unor înțelegeri cu statele membre UE (Italia în cazul principatului San Marino și al orașului Vatican, precum și Franța în cazul principatului Monaco), aprobate de către Consiliul Uniunii Europene
Euro () [Corola-website/Science/296613_a_297942]
-
participantă la Zona euro. La reuniunea Consiliului European de la Madrid din luna decembrie 1995, șefii statelor europene au stabilit denumirea noii monede: euro. Alte propuneri au fost respinse din cauza conotațiilor naționale. Printre aceste propuneri s-au numărat „ducat”, „ecu”, „florin”, „franc” sau cea de utilizare a euro ca prefix la valute existente (de exemplu „euromarca”). S-a căzut de acord ca denumirea monedei să fie aceeași în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene (UE), ținând seama de alfabetele diferite, și să
Euro () [Corola-website/Science/296613_a_297942]
-
de ani mai târziu orașul s-a extins și pe malul stâng al Senei, în actualul "cartier latin", și a fost numit "Paris". Ocupația romană s-a încheiat în 508, când Clovis I a făcut orașul capitala dinastiei Meroviengienilor a francilor. Invaziile vikingilor din secolul IX au obligat parizienii să construiască o fortăreață pe Île de la Cité. În cursul uneia dintre invazii, Parisul a fost cucerit de către vikingi, probabil sub Ragnar Lodbrok, care a primit o recompensă uriașă pentru a pleca
Paris () [Corola-website/Science/296639_a_297968]
-
100 d.Hr., pe când Tacitus scria lucrarea sa "Germania", triburi germanice s-au stabilit de-a lungul Rinului și Dunării ("Limes Germanicus"), ocupând mare parte din aria Germaniei moderne. În secolul III s-au afirmat mai multe triburi vest-germanice: alamanii, francii, chatii, saxonii, frizonii, sicambrii și turingii. În jurul anului 260 d.Hr., multe triburi germanice au trecut de limes și de frontiera de pe Dunăre, ajungând în teritorii controlate, pe atunci, de romani. La 25 decembrie 800, Carol cel Mare a fondat
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
și să favorizeze procesul fuziunii lor. Evanghelizarea anglo-saxonilor și a germanilor - promovată și coordonată de episcopul Romei - a accentuat și mai mult aceste trăsături, desprinzând în plus papalitatea și Occidentul, în general, de imperiul Bizantin. Intrarea papilor în orbita dominației francilor, care a dus Biserica Romei la dobândirea însemnatelor posesiuni teritoriale a comportat totodată și divergențe pe planul orizonturilor spirituale și formulărilor dogmatice (de ex. controversa "Filioque"; criza "iconoclastă") determinând astfel un antagonism tot mai mare cu Bisericile Orientului, care și
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
altor popoare latine, cu diferența că peste un element autohton (de exemplu galii in Franța, celtiberii în Spania) venirea romanilor a fost urmată și de un al treilea "ingredient" care în cazul popoarelor latine occidentale a fost de origine germanică (francii în Franța, vizigoții in Spania), pe când la poporul român, acest al treilea element asimilat l-au constituit slavii, dar abia după secolul al VI-lea (d.Hr). Etnogeneza românilor transilvăneni este (înainte de Regatul lui Burebista) însă substanțial diferită, în aceste
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
Attila, Buda, a rebotezat Aquincumul, numit pe vremea respectivă și Sicambria, după numele său. Potrivit altor surse, numele ar veni de la cuvântul slav "voda", "apă". După destrămarea Imperiului Hunic, orașul a fost dominat de goți (493-560), de avari (560-800), de franci (800-880). Din anii 880-889 a devenit teritoriu maghiar. Prima atestare scrisă a Pestei datează din 1148, orașul fiind construit pe ruinele Contraaquincum-ului. Din secolul al XIII-lea orașele încep să înflorească, dar acest lucru este oprit de invazia mongolă din
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
era Biserica Catolică, ce avea o influență temporară din ce în ce mai mare și un rol de continuitate privind cultura latină. O primă reunificare se face prin Sfântul Imperiu Romande Neam German, care apare în jurul anului 800, când Carol cel Mare, rege al francilor își extinde domnia din Franța în partea occidentală a Germaniei și în partea nordică a Italiei. În partea centrală a Italiei prinde viață un stat ecleziastic sub conducere papală. Papa își va arăta puterea sa politică impresionantă, prin declanșarea cruciadelor
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
i-a dat maestrului în folosință o vioară „Stradivarius”, fabricată în 1702, care a aparținut lui Joseph Joachim. Vioara Stradivarius a fost achiziționată de statul român, în 29 august 1956, de la firma "Henry Werro", la prețul de 80.000 de franci elvețieni. La 7 septembrie 1956, "Ministerul Culturii" și maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosință a viorii. Contractul de comodat a încetat în 1986, când Ion Voicu a restituit instrumentul "Filarmonicii
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
care ar fi fost interesați de lucrările pentru pian sau orgă. Se spune că ar fi distrus cea mai amare parte a corespondenței sale, dar și lucrări muzicale și literare. Prin testament a lăsat și o rentă de 400 de franci pentru Asociația Muzicienilor, din 11 rue Bergère, Paris, sub forma unei proprietăți, al cărei uzufruct trebuia să îi revină lui Elie Miriam Delaborde (fiul său natural). Dar, printr-un codicile revocă acest legat și cere ca uzufructul să fie acordat
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
revocă acest legat și cere ca uzufructul să fie acordat Societății de patronaj a muncitorilor și ucenicilor izraeliți (4 bis rue des Rosiers), instituție recunoscută din 1878 ca fiind de utilitate publică. Mai lasă o rentă anuală de 800 de franci Secțiunii de muzică de la Institut, pentru înființarea unui concurs anual de pian, ce trebuia să înceapă la 4 ani de la moartea sa. Mai lasă o altă rentă anuală, de 1800 de franci, primului șef al Secțiunii de muzică de la Institut
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
Mai lasă o rentă anuală de 800 de franci Secțiunii de muzică de la Institut, pentru înființarea unui concurs anual de pian, ce trebuia să înceapă la 4 ani de la moartea sa. Mai lasă o altă rentă anuală, de 1800 de franci, primului șef al Secțiunii de muzică de la Institut, pentru finanțarea unui concurs internațional de cantate pentru cor și orchestră, pe o temă din Vechiul Testament. Concursul trebuia să fie deschis atât francezilor cât și străinilor, dar nu și femeilor. Fiul său
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
imperiale și ale unor demnitari erau împodobite cu piese de artă concepute și ele după moda antică-"ad iustar antiquorum operum", spre a relua expresia cronicarului vremii Eginhard,-sau înrâurite de modele ale Răsăritului bizantin și islamic cu care imperiul francilor se afla în contacte permanente, de o potrivă în arta fildeșului și în cea a metalelor prețioase. În același timp, în arta picturii murale, a mozaicului, a manuscrisului, era vie tradiția modelelor paleocreștine. De asemenea erau prezente elemente ale realismului
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții de canto. “Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit" scria Darclée familiei. Debutează într-un recital de
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
asiatică veniți peste Carpați pe calea Nistru - Pasul Verețki - Tisa, iar longobarzii, triburi germanice venite din nord (regiunea slovacă). Avarii vor avea aici, centrată pe regiunea „Dunărea de Mijloc - Tisa”, o formație statală până la sfârșitul sec. VIII (anul 796), când francii vor distruge taberele principale avare dintre Dunăre și Tisa. După dezintegrarea "Imperiulul Roman de Apus" la 476 (data căderii ultimului împărat, Romulus Augustus), triburile germanice au stăpânit doar temporar Câmpia Panonică. În această perioadă au continuat prin zonă migrațiile și
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
a Europei, frecvent având tangență și cu istoria Panoniei. În jurul anului 560 avarii cuceresc mare parte din teritoriul Panoniei și păstrează controlul lui timp de două secole, până la sfârșitul secolului al VIII-lea. Urmează o perioadă de dominare (sub controlul francilor) la vest de Dunărea de Mijloc (sub controlul francilor) a regatului slav Moravia Mare și a cnezatului vest-dunărean slav al Balatonului până la sfârșitul secolului al IX, când "maghiarii" au intrat prin Carpații Nordici pe traseul Nistru - Tisa în Panonia și
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
În jurul anului 560 avarii cuceresc mare parte din teritoriul Panoniei și păstrează controlul lui timp de două secole, până la sfârșitul secolului al VIII-lea. Urmează o perioadă de dominare (sub controlul francilor) la vest de Dunărea de Mijloc (sub controlul francilor) a regatului slav Moravia Mare și a cnezatului vest-dunărean slav al Balatonului până la sfârșitul secolului al IX, când "maghiarii" au intrat prin Carpații Nordici pe traseul Nistru - Tisa în Panonia și au pus bazele statului lor ungar. "Maghiarii" stabiliți în
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
secolul al V-lea, Cusum a fost devastată de invazia hunilor. Până la sfârșitul secolului al V-lea, bizantinii au reconstruit orașul și l-au numit prin numele Petrikon și Cusum. Orașul a fost cucerit, mai tarziu, de ostrogoți, gepizi, avari, franci, bulgari și, din nou, de către bizantini. Regiunea a fost cucerita de Regatul Ungariei între secolul al X-lea și al XII-lea, iar orașul a fost menționat, sub numele Bélakút sau Peturwarad (Pétervárad, sârbă: Petrovaradin), în documentele din 1237. În
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
10 jucători este femeie. În fotbal se învârt mulți bani, deoarece este un sport mediatizat. FIFA, echipele de fotbal și jucătorii primesc mulți bani din sponsorizări. Conform estimărilor FIFA, în perioada 2003-2006 forul a avut venituri de 3238 milioane de franci elvețieni (CHF) și cheltuieli de 2,422 de milioane CHF, profitul fiind de 816 milioane CHF. 92% (2986 milioane de franci elvețieni) din venit provine din vânzarea drepturilor de televizare ale competițiilor internaționale, în special cele ale CM 2006, care
Fotbal () [Corola-website/Science/297165_a_298494]