6,437 matches
-
cu blazonul casei pictat pe portieră. Deși un obiect butaforic, menit să stârnească apetitul turiștilor - asemenea unei lănci medievale atârnate de perete -, toată lumea este decisă să valorifice la maximum detaliile pitorești ale locului și se înghesuie să facă poze pe fundalul onorabilului vehicul. De partea cealaltă a porților, vizităm o pivniță uriașă, cu butoaie rânduite ca la paradă, lucind palid în lumina torțelor. Aici, o angajată a cramei ne ține o „prelegere” despre tehnologia preparării vinurilor de Château Smith Haut Lafitte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fragilă, insignifiantă. Impresia puternică, fascinația pe care ți-o lasă vizitarea muzeului se datorează în mare parte și arhitecturii lui interioare. Sala unde este expusă Mona Lisa lui Leonardo da Vinci. Lume multă, care se fotografiază și se filmează pe fundalul tabloului, deși este interzis oficial. Unii încremenesc minute în șir în fața picturii și sunt rugați să se ferească de către cei care așteaptă. Exclamații și comentarii în mai multe limbi: franceză, spaniolă, germană, japoneză, rusă... Apoi, clipe de tăcere, o tăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unor cai, ce nu lasă nici o îndoială asupra efectelor utilizării gazului devastator. În fața unei atât de fidele reconstituiri, imaginația șomează. O altă sală a fost transformată în cinematograf. Un film documentar alb-negru, proiectat pe pânza unui cort de campanie, compune fundalul unor povestitori angajați în evenimentele relatate: militari, reporteri, locuitori din Ypres, medici și infirmiere. Realitatea războiului văzută din unghiuri și de persoane diferite, aparținând ambelor tabere; istorisirea se face, succesiv, în franceză, germană, engleză și flamandă. Drama războiului arată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui afiș cu trenul, însă scenografia ce ne cuprinde e mult mai amplă: o cupolă mare deasupra noastră, scări din marmură albă, încăperi și lustre de toate mărimile, răspândind o lumină egală, liniștitoare. VASILE GÂRNEȚ: Meciul România-Anglia, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
apă. O imagine în oglindă a măreței reședințe a cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu toate enigmele sale nepătrunse. Prindem ocazia pentru a face fotografii cu Felicitas Hoppe, cu VITALIE CIOBANU și cu Andrei Bodiu pe punte, având drept fundal turnurile medievale. Admirăm malurile verzi ale râului, cu sălcii pletoase și stuf - o vegetație foarte bogată, un verde pe care ploaia parcă îl face și mai intens, mai puternic. VITALIE CIOBANU: Corrine are mult umor și un fel de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Berna. Îl ironizează pe Adrian Popescu, a cărui cucernicie romano-catolică devenise proverbială în grupul nostru. „Ar trebui să accepți să ți se spună «monsenior», zice Corinne, e o particulă de noblețe și un nume prin care te-ai individualiza pe fundalul celorlalți.” Bate la o poartă deschisă. Minunate clipe. Corinne vorbește cumva afectat, își modelează vocea șoptită, de parcă ar pune la cale o conspirație. Tot ce spune ea îi provoacă lui Vasile hohote de râs în cascadă, un râs contagios. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lucru, Costică ne recomanda să ne lăsăm pe speteaza largă a fotoliilor noastre, punea în surdină muzica unui casetofon și începea să citească, rar, răspicat, neuitând să onoreze accentele fonetice de rigoare, același text cu care oarecum ne familiarizaserăm. Pe fundalul acesta relaxant, decomplexat - ne asigura el - creierul nostru ingurgitează mult mai ușor sintagmele englezești, asemenea unei benzi de magnetofon care imprimă cu fidelitate sunetele din spațiu. Ședința finală a fost un fel de party amical, în care a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o permanentă intimitate cu „puterea politică” și cu simbolurile naționale: steagurile de pe catarge - culorile Lituaniei sunt galben-verde-roșu, dispuse pe orizontală - și stema țării, fixată pe frontonul Palatului Prezidențial. Stema reprezintă un vechi blazon medieval, cu un călăreț în armură, pe fundal roșu. Spre apusul ocupației sovietice, cavalerul lituanian și-a curățat platoșa, și-a primenit bidiviul și și-a reluat locul în stema din care fusese izgonit acum cinci decenii. VASILE GÂRNEȚ: În căutarea acelorași rădăcini istorice ale națiunii-gazdă, vizităm faimosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îl citesc pe Saroyan, mă simt armean”. Butada lui Vangheli l-a măgulit... 30 iunie, vineri Tallin VITALIE CIOBANU: Despărțire emoționantă, la gară, de prietenii noștri letoni. Facem o poză cu Andrei Bodiu și cu fetele din stafful local, pe fundalul roș-galben al trenului nostru, pe care scrie în spaniolă „Literaturos Ekspresas Europa 2000”. După dansul nebun de pe navă, fetele mă înghesuie cu întrebări. La insistențele lor, le promit să mai vin și anu’ următor la Riga, când vom dansa fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orele serii pentru un tur al împrejurimilor, pentru că recepția intrase într-o fază a previzibilului. Tăiem calea prin parcul din apropiere, fără să fim deranjați de vreo patrulă a poliției. Discutăm vrute și nevrute. Facem poze în fața Palatului Prezidențial, apoi găsim un fundal mai șic: marea, cocoțați pe pietroaiele zgrunțuroase de pe țărm. Departe, dinspre nord, se vede un feribot transportând pasageri din Finlanda. Pare neclintit, înfipt pe muchia orizontului, ca un țăruș pe o pășune albastră. După câteva minute, atât cât stătuserăm răsuciți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și astăzi. Alegem câteva săli: impresioniștii francezi, Matisse, Degas, Manet, Picasso, Gauguin, Rodin, pictură italiană din secolele timpurii... Celebrul tablou Madonna Litta al lui Leonardo da Vinci - o Marie cu pruncul Iisus în brațe și două ferestre ogivale tăiate în fundal, prin care se întrevăd depărtările albastre ale cerului. Femeia în grădină de Claude Monet, care îmi amintește de ritmul prozei lui Proust. O „violență armonizată” a culorilor în Camera roșie de Matisse... Din păcate pentru mine, „observ” și ramele coșcovite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ar trebui să-i demonizăm de-a valma pe ruși. Numai că nu atitudinile noastre exagerate sunt problema, ci excepția pe care o reprezintă acești tineri sau fațadele occidentalizate ale birourilor și ale magazinelor de lux din capitala rusă pe fundalul... restului copleșitor, scufundat în primitivism, pauperitate, supușenie oarbă și imperialism revanșard. VASILE GÂRNEȚ: Mă întâlnesc cu elvețianca Corinne Desarzens și cu portughezul Paulo Teixeira. Corinne mă salută în rusă, pare mai optimistă decât la Sankt-Petersburg. Are și de ce. Camera de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
chelnerițe, cu o încruntare tipică de munteni ce nu admit compromisul, iar fetele nu au decât un răspuns standard: acesta este meniul, nu ele răspund de calitate, reclamați la recepție. Hotelul Rossia nu este privatizat și arată destul de ponosit pe fundalul celorlalte hoteluri noi, moderne - al nostru e o hardughie brejnevistă, monstruos de deșirată (seamănă izbitor cu Octyabriskaia, în care am stat la Petersburg, chiar dacă are camere mai bine întreținute) -, așa încât micul dejun e pe potriva ținutei. Mai ales că e și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la Minsk. Apoi, știe că îmi poate vorbi fără teamă. Discutăm despre avatarurile identității belaruse, care păruse să se învioreze imediat după destrămarea URSS-ului, iar stema națională se confunda, practic, cu simbolul național al Lituaniei: un cavaler cruciat pe fundal roșu. Odată cu venirea la putere a „șefului de colhoz”, limba localnicilor a început să piardă din nou teren, laolaltă cu libertățile cetățenești. „Și oamenii acceptă acest lucru, nu țin la naționalitatea lor?”... Femeia clipește cu un fel de oboseală: „Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se va aproba printr-un vot majoritar, nu avem nici o șansă să schimbăm ceva din conținutul antiglobalist al textului și nici să ne facem auzite rezervele... Constat că majoritatea scriitorilor din Occident nu se implică deloc în discuție. Pe acest fundal apatic, portugheza Ana Luisa Amaral, grecul Anastassis Vistonitis și Inga Lindqvist - rusoaica suedeză, trei dintre autorii textului, își apără cu vehemență „creația”. Ne reproșează că avem o imagine idilică despre capitalism și despre americani. Noi le replicăm că au idei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
n-ar fi și fără el destui soldați și polițiști în jur), își smulgeau unul altuia un tee-shirt imprimat I am a Superjew. După care toți s-au dus să se fotografieze cu el pe Kotel, cu muntele Templului ca fundal. Așa ceva promite. 5. Nu mai există cuib pentru pui Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Latura pragmatică a guvernanților israelieni îi convinge, fără îndoială, că n-au niciun interes să rămână singuri în fața islamului. Numai că persistă atâtea amintiri urâte... O datorie de sânge bimilenară. Datorie imemorială, reparații interminabile. Oricât de îndepărtat ar fi, acest fundal evidențiază suferințele provocate vechilor creștini din Ierusalim. Fiscul israelian reclamă unei comunități catolice foarte prestigioase niște arierate uriașe, din care aceasta nu are niciun bănuț. Altele ar fi expuse acelorași somații: Ministerul Finanțelor nu vrea să recunoască scutirile în materie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unde are o femeie tăcută, chinuită, nenorocită pe care o tiranizează. Bănuiește că femeia a trăit cu boierul, stăpânul moșiei de 1400 de fălci? Bănuiește, se încredințează și ucide pe boier? Nu știu. Dar boierul a fost găsit ucis..." Pe fundal analog alt proiect narativ; apa Siretului umflat de ploi aduce o moară "ș-o morăriță frumoasă, tânără și văduvă, cu tatăl ei", morarul; dragoste între morăriță și pândarul Halmului; imixtiunea boierului. Început în 1915, romanul Venea o moară pe Siret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
conștienți de pierderea unui domn cum n-a mai fost altul și nici nu avea cum să mai fie: domnul care instaurase ordinea, care apărase țara în timpul celor mai mari încercări prin care a trecut Moldova. Natura însăși constituise un fundal sumbru și grandios pentru această pierdere care amplifica și mai mult teama pe care o simțeau și vecinii Moldovei. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se menționa: „Și a fost în același an, înainte de moartea lui, iarnă grea și foarte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Eliade consideră că structura lor nu se limitează la „manifestarea pură și simplă a unor fenomene solare (auroră, raze, lumină, asfințit etc.). Un erou solar prezintă întotdeauna, în plus, și o zonă «obscură»”. Nașterea miraculoasă a eroului oferă un asemenea fundal magic și-i justifică întregul parcurs viitor. În basmul cules de Pamfil Bilțiu în Cupșeni, Maramureș, eroul este zămislit prin ingerarea unor flori nedenumite, dar solare cromatic: „O fost odată doi moși bătrîni și n-o avut copii. Când o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Sculuri de mătasă,/ Să facă lui Soare cămașă” (OrleaRomanați). Mătasea devine astfel un echivalent textil al aurului asociat frecvent inițiaților. Atât metalul, cât și firul fin au puteri apotropaice, dar dacă aurul dezvoltă mai ales conotații pasive, de creare a fundalului solar, mătase devine un factor activ în domolirea stihiilor. O ipostază a mrejei ce capturează monștrii o constituie, într-un basm din Vălcău de Jos, Sălaj, straița primită ca ajutor năzdrăvan: ea leagă diavolii și moartea însăși. Scenariul inițiatic conține
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lume a tinerilor. Tărâmul de dincolo provoacă o întâlnire cu un bestiar cu rol pedagogic, diferite animale, impuse ca îndrumători, le modelează traseul către inițiere. Lupul este o asemenea ipostază a inițiatorului, revelat în cadrul misterelor silvestre ce acționează ca un fundal pentru întruparea sacră, înfiorătoare: „Mai călătorind ei o bucată bună, ajunse la o pădure deasă și stufoasă. Prin bungetul acesta de pădure mergând ei pe dibuitele, căci altfel era peste poate, zăriră în depărtare un lup groaznic de mare și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
exterior cu o viziune unitar-organică? Dar în cazul acesta ajungem repede la soluțiile unui autor de dicționare, chiar dacă evenimentele ar mai putea fi ordonate pe grupări, pe coordonate geografice sau altcum. Dar o istorie a literaturii presupune explorarea, totuși, a fundalului, a ideologiilor, a formelor exterioare literaturii propriu-zise, dificultate cu atât mai mare cu cât deși te interesează, la nivelul limbajului, o ordonare pe genuri, scriitorul este un complex unitar, care poate să scrie și poezie, și proză, și teatru, ba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
angoasă, totuși. Nu am un portret robot al cititorului meu. Pentru că mi-l imaginez cu o identitate infinit proteică. E vreo relație între vârstă și poezie? Ce ai pierdut/ câștigat maturizându-te? E poezia un atribut al tinereții? E tinerețea fundalul pe care zburdă dulcea inconștiență (pasăre!) a tinereții? Experiența mea îmi și îți spune că da. Există o relație între vârsta biologică și poezie. Dar fiecare experiență a fiecărui poet e ireductibilă la oricare alta. Momentul decisiv e cel al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu ceilalți numai prin... neasemănare. Modul în care "ai procedat cu ei" demonstrează că tu folosești cuvintele ca să spui adevărul, nu să-l ascunzi, nu-i așa dom' profesor? Așa-i, Dom' Doctorand. Numai că nu aș dori să escamotăm fundalul ideocratic al hârâielilor mele cu universitarii iașioți, adicătelea cu o părticică dintre ei, cu universecuritarii, pe care Organele Subventrale ale Putorii Veterocomuniste îi asmuțeau asupra mea abia după 1985, când se convinseseră că perchezițiile domiciliare și anchetele din 1979 plus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]