5,270 matches
-
curățate în 1986. În jurul bisericii a existat un cimitir, păstrat în prezent doar în partea de est a curții. Cu prilejul săpăturilor arheologice efectuate în 1958 pe locul vechii curți domnești din preajma Bisericii "Sf. Ioan" s-a descoperit o lespede funerară din anul 1515 cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""[...] Vornicul care a fost ucis la Vaslui mai în jos de iaz și a fost îngropat aici în anul 7023, luna ianuarie [...]"". Micul cimitir aflat în partea de est a curții
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""[...] Vornicul care a fost ucis la Vaslui mai în jos de iaz și a fost îngropat aici în anul 7023, luna ianuarie [...]"". Micul cimitir aflat în partea de est a curții conține câteva pietre funerare din secolele al XIX-lea și al XX-lea, aparținând foștilor proprietari și moștenitori ai domeniului Ghica de la Vaslui. Dintre acestea, monumentul funerar din fontă al lui Pavel și Elena Șubin, datând din 1854-1889, este înscris în Lista monumentelor istorice
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
în anul 7023, luna ianuarie [...]"". Micul cimitir aflat în partea de est a curții conține câteva pietre funerare din secolele al XIX-lea și al XX-lea, aparținând foștilor proprietari și moștenitori ai domeniului Ghica de la Vaslui. Dintre acestea, monumentul funerar din fontă al lui Pavel și Elena Șubin, datând din 1854-1889, este înscris în Lista monumentelor istorice din anul 2015 din județul Vaslui la numărul 427, având codul de clasificare VS-IV-m-B-06901. Pe monument se află următoarea inscripție în limba română
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
condamnat la moarte, ci la 20 de ani de închisoare la Theresienstadt (astăzi Terezin, Cehia), unde a murit peste patru ani de tuberculoză. A doua zi după atentat, sicriele cu trupurile neînsuflețite au fost duse la gară din Sarajevo, cortegiul funerar fiind condus de mai multe batalioane de infanterie și de cavalerie. Tunurile din cetate au tras o salva de doliu, după care trenul s-a pus în mișcare. Înmormântarea a avut loc la Viena, într-un cadru restrâns. Atentatul a
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
Pahomie Vrânceanul. Episcopul Pahomie nu a mai apucat să-și vadă realizate planurile, fiind bolnav deja de un cancer incurabil. PS Pahomie a trecut la cele veșnice la data de 11/24 mai 2006, după o lungă suferință. Ceremonia sa funerară a fost celebrată la Mănăstirea "Sf. Treime" din Cucova (jud. Bacău) la 15/28 mai 2006, de către toți ierarhii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România în frunte cu mitropolitul Vlasie Mogârzan, asistat de 50 de preoți și diaconi. Au
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
vestigilor arheologice. Civilizația miceniană a avut începuturi modeste, în 2150 î.en., grupuri de păstori și războinici indo-europeni coborând din nordul peninsulei în Grecia. Procesul de cristalizare a dinastiilor aheene este atestat la Micene, unde a fost descoperită o arie funerara circulară (ca cercurile de morminte A și B), unde erau îngropați războinici bogați. Stelele funerare reprezentau scene simbolice de victorie și de vânătoare regală. Inventarul bogat al acestor morminte consta în câteva mii de obiecte de preț-arme de paradă, vase
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
și războinici indo-europeni coborând din nordul peninsulei în Grecia. Procesul de cristalizare a dinastiilor aheene este atestat la Micene, unde a fost descoperită o arie funerara circulară (ca cercurile de morminte A și B), unde erau îngropați războinici bogați. Stelele funerare reprezentau scene simbolice de victorie și de vânătoare regală. Inventarul bogat al acestor morminte consta în câteva mii de obiecte de preț-arme de paradă, vase, bijuterii de aur și argint și măști de aur, ceea ce indică opulență și un statut
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
negustorilor englezi stabilirea unui punct comercial la Surat, pe coasta de vest, iar Shah Jahan îngreunează și mai mult situația economică a imperiului cu proiectele sale elaborate pentru construcții impunătoare. O bijuterie din timpul domniei sale este Taj Mahalul, un monument funerar de o frumusețe neegalată clădit în cinstea iubitei sale soții, Mumatz. În timpul lui Shah Jahan se reaprind controversele religioase care ajung la fanatism și conflicte deschise în timpul lui Aurangzeb. Aceasta este și una din cauzele care au dus la declinul
Imperiul Mogul () [Corola-website/Science/311031_a_312360]
-
în orașul în care locuia Columbus, Ohio, acasă în 2007 la vârsta de 92 de ani. Era bolnav cu inima și în ultimii ani din viață a stat mult în spital.. Tibbets a cerut ca să nu i se facă servicii funerare după ce va muri și de a nu i se pune piatră pe mormânt pentru că protestatarii antinucleari să nu facă din mormântul sau un loc de pelerinaj. Tibbets a cerut să fie incinerat după care cenușă să-i fie aruncată în
Paul Tibbets () [Corola-website/Science/311043_a_312372]
-
Ciocârlia. Vocaliștii contractați pentru Queens & Kings au fost Esma Redzepova (Macedonia), Saban Bajramovic (Serbia), Kaloome (Franța), Ljiljana Butler (Bosnia), Jony Iliev (Bulgaria), Florentina Sandu (România), Dan Armeanca (România), Mitsou (Ungaria). Albumul se încheia cu Farewell March (Adio martie), o baladă funerară cântată de Ioan Ivancea ce fusese înregistrată de Ernst fără a fi însă lansată, și Born To Be Wild, varianta Fanfarei Ciocârlia a cântecului lui Steppenwolf pe care formația îl înregistrase pentru soundtrack-ul filmului Borat: Învățături din America pentru ca toată
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
Dayan și de soția sa, Ruth Dayan ș.a., generalul Marcus a fost înmormântat în Statele Unite, în ci-mi-ti-rul Academiei Militare de la West Point, singurul ofițer american înmormântat în acest cimitir care a murit luptând sub steagul altei țări . Pe piatra sa funerară scrie: "“Colonel Da-vid Marcus - un soldat pentru întreaga u-manitate”". La 10 mai 1951 Ben-Gurion, primul prim-ministru al Israelului, însoțit de Emma Marcus, a depus o coroană pe mormântul eroului. Anual, la mormântul său au loc manifestări comemorative, iar
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
al Spartei, care îi va ajuta să-și recapete moștenirea. În 1879, Heinrich Schliemann a descoperit un mormânt-galerie (tholos) de piatră sub Agora miceniană. Acest mormânt a fost numit, prin convenție, Comoara lui Atreu sau Mormântul lui Agamemnon. Aparținând Cercului Funerar A, mormântul conține trupul unui conducător (probabil Atreu) și diferite obiecte, precum arme sau vase de bronz. Construit în prima jumătate a secolului al XIII-lea din piatră, mormântul este frumos decorat cu diferite imagini și culori, evidențiind luxul conducătorilor
Atreu () [Corola-website/Science/311863_a_313192]
-
Monica Lovinescu a decedat la 20 aprilie 2008, la Paris, trupul său fiind incinerat la 24 aprilie. În anul 2008, urnele cu cenușa soților Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au fost aduse la Fălticeni și depuse în cavoul Lovineștilor. Urnele funerare ale Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca au fost aduse de la Paris, la 25 aprilie 2008, cu o aeronavă specială, fiind însoțite de către Gabriel Liiceanu și Mihnea Berindei. Ele au fost aduse la Ateneul Român și apoi trimise la
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
baza crucii se află următoarea inscripție: "În acest loc sunt înhumate osemintele rezultate în urma săpăturilor arheologice executate în biserică, împrejurul bisericii și la fundațiile blocurilor din fața bisericii, în timpul pr. paroh Nechifor Dumitru. Anul 2011". Lângă cruce se află trei pietre funerare vechi cu inscripții cu caractere chirilice, greu lizibile. Pe una din lespezi se află următoarea inscripție: "Supt aciastă piatră odihnește robul lui Dumnezău Pandeli (...) ce sau săvărșit din viață la 1850 mart. fiind în vrăstă de 100 ani (...) lăngă soție
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
mormintelor. La 8 februarie 2006, „Consiliul suprem al antichităților” a anunțat că o echipă americană, de la Universitatea Memphis, a descoperit un mormânt faraonic (KV63) aparținând dinastiei a 18-a. Se pare însă că este mai degrabă o cameră cu materiale funerare, decât un mormânt. Nu au fost găsite mumii. La 31 iulie 2006, Nicholas Reeves, egiptolog englez, a anunțat că a descoperit o anomalie subterană, folosind un radar specializat. El a denumit această anomalie KV64, ceea ce a generat o controversă, deoarece
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
West Valley), și urmează același sistem de numărare. Mormintele din XVIII-a Dinastie Egipteană variază în decorații, stil și localizare. Din această perioadă avem mormintele lui Hatshepsut (KV20, care are și o formă unică, culoarul de acces având 200m, camera funerară fiind la 97m sub pământ), ale lui Tutmes III (KV34) și Tutmes IV (KV43), cel mai impunător fiind al lui Amenhotep III (WV22), aflat în Valea de vest. În această perioadă nobilii importanți încep să fie îngropați cu familia regală
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
că în timpul celei de a XX-a dinastii, preoții lui Ammon deschid majoritatea mormintelor și mută mumiile în trei dintre ele, cu scopul de a le proteja. Mai târziu, multe din acestea au fost din nou mutate, într-o cameră funerară (TT320) lângă Deir el-Bahri . Mumiile au fost descoperite într-o mare dezordine, multe puse în cosciugele altora, altele fiind încă neidentificate. Alte mumii au fost mutate în mormântul lui Amenhotep II. La sfârșitul celei de-a treia perioade intermediare și
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
în Egipt sau chiar în patria sa natală, Siria, unde ar fi rămas până la moarte a cărei data exactă și ale cărei circumstanțe nu sunt cunoscute. Ultimele cercetări indică Harran (în estul Anatoliei) drept loc al ultimei reședințe . O inscripție funerară, găsită în 1925 în Emes (Siria), nu departe de Damas (orașul natal al lui Damascius), poartă dată de 538 e.n. și ar putea fi considerată drept un indiciu. Atribuit lui Damascius, epitaful era dedicat unei sclave: ""Zozime, care mai înainte
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
mod tradițional sinuciderea drept o ofensă adusă lui Dumnezeu ca urmare a credinței în sanctitatea vieții. În timpul erei samurailor în Japonia, seppuku era considerat drept o modalitate de ispășire în caz de eșec sau o formă de protest. Sati, practica funerară hindusă, ilegală în prezent, presupunea ca văduva să se auto-incendieze pe rugul funerar al soțului său, de bună voie sau sub presiunea familiei și societății. Deși în trecut sinuciderea și tentativa de suicid erau pasibile de pedeapsă din punct de
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
în sanctitatea vieții. În timpul erei samurailor în Japonia, seppuku era considerat drept o modalitate de ispășire în caz de eșec sau o formă de protest. Sati, practica funerară hindusă, ilegală în prezent, presupunea ca văduva să se auto-incendieze pe rugul funerar al soțului său, de bună voie sau sub presiunea familiei și societății. Deși în trecut sinuciderea și tentativa de suicid erau pasibile de pedeapsă din punct de vedere legal, acest lucru nu mai este valabil în majoritatea statelor occidentale. Rămân
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
femeile tinere decât la cele în vârstă. În Atena antică, o persoană care se sinucidea fără acordul statului nu avea parte de o înmormântare normală. Persoana respectivă era înmormântată izolat, la periferia orașului, fără niciun fel de piatră sau monument funerar. În Grecia antică și Roma, suicidul era considerat o soluție acceptabilă după o înfrângere militară. În Roma antică, deși inițial a fost permis, suicidul a ajuns ulterior să fie considerat crimă împotriva statului, din cauza costurilor economice pe care le implica
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
vremea aceea, iar Prințul de Wales a așteptat până a doua zi dimineața să le spună că a murit mama lor. La înmormântarea mamei sale, William l-a însoțit pe tatăl, fratele, bunicul patern și unchiul matern, mergând în urma cortegiului funerar de la Palatul Buckingham până la Westminster Abbey. Continuând exemplul tatălui său, William a fost educat la o școala independentă, începând la grădința Jane Mynors și la Școala ante-pregătitoare Wetherby, ambele în Londra. După aceea, el a urmat școala Ludgrove, iar apoi
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
din viață la 14 decembrie 1931, în vârstă de 90 ani. Fiindu-i teamă să nu fie îngropat de viu el o rugase pe Marie Bonaparte și pe câțiva alți prieteni să îi facă după moarte o injecție letală. Serviciul funerar a fost celebrat la biserica La Madeleine din Paris în prezența unei asistențe numeroase din care făceau parte principele George al Greciei (viitorul rege George al II-lea) cu soția sa, principesa Elisabeta de România, principele Sixt de Bourbon-Parma (unchiul
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
Ninetjer de la Saqqara, și anume nefer-senedj-Re, ar avea vreo legătură cu Sened din timpul dinastiei a II-a și acesta numai fiindcă ar conține elementul -senedj-(!). În schimb, certă pare o mențiune a numelui pe un bol refolosit în templul funerar al lui Khafra de la Gizeh, care poartă inscripția „regele dual Sened“. Desenatorul italian L. Vassali (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) a reușit să redea și prin urmare să pastreze posterității imaginea și inscripția unui sarcofag(astăzi
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
Beckerath o consideră o greșeală a celui care a compilat ulterior documentul, astfel că în loc de 50, ar fi scris 20. Oricum, documentele vremii sunt în concordanță cu această ipoteză. Într-un decret al lui Pepi I emis în beneficiul complexului funerar al lui Snofru este menționat „anul celei de-a 21-a întâmplări...“, iar o inscripție de la Hatnub precizează „anul celei de-a 25-a întâmplări...“. Dacă avem în vedere faptul că sistemul bienal al recensământului vitelor constituia modalitatea de datare
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]