4,643 matches
-
medicală“ primară: vrăjitorii, descântece, preziceri, oracole, dar și plante medicinale etc. Medicina germanică se va decanta și forma prin călugării enciclopediști ai mânăstirilor creștine prin care și limba germană veche va evolua în germana medie și din secolul XIV, în germana modernă. Creștinismul, prin mânăstiri și biserici a alinat, vindecat și i-a învățat pe oameni forme superioare de cultivare a pământului ca și deprinderea meseriilor, artelor, scrisului și cititului. Astfel cultura occidentală începe să dobândească o structurare creștină. Călugării benedictini
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
el introduce și principiul predispoziției individuale în apariția bolilor. La jumătatea sec. XIX apar catedre de anatomie patologică la Wurzburg și Berlin. Chiar Cl. Bernard publică în 1859 Cours de pathologie expérimentale și L. Traube publică un tratat similar în germană (1871 - 1878). Dintre discipolii lui Cl. Bernard, anglo americanul Charles-Eduard Brown-Séquard îi continuă opera, căreia îi adaugă descoperirile sale. Debutul și-l face la Paris ajungând apoi profesor de fiziologie în New York, predă și la Dublin și Glasgow până în 1861
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
el introduce și principiul predispoziției individuale în apariția bolilor. La jumătatea sec. XIX apar catedre de anatomie patologică la Wuzburg și Berlin. Chiar Cl. Bernard publică în 1859 Cours de pathologie expérimentale și L. Traube publică un tratat similar în germană (18711878). Tratatul Die Cellularpathologie (1858) îi aduce un strălucit renume. Aprofundând studiul celulei el afirmă diversitatea lor care este de fapt diversitatea țesuturilor. Dezechilibrul celular este dezordinea tisulară, organică. Omne ovum ab ovo (Harvey) devine omne cellula ab cellula. Virchow
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
editorul ce tipărise pe poetul renascentist Petrarca, a avut răsunet. Au fost apreciate sonetele ei în stil Petrarca, elegiile, alegoria Debat de Folie d'Amour a fost comparată cu Elogiul prostiei al lui Erasmus. Lucrările ei au fost traduse în germană de poetul Rainer Maria Rilke, în engleză, de Robert Greene. În limba română, prin traducerile Veronicăi Porumbacu și ale Paulei Romanescu, sonetele ei au intrat în conștiința artistică a românilor prin sinceritatea cu care autoarea își transmite variatele trăiri ale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se desprind câteva figuri. Manka zurbagioaica este o pătimașă jucătoare de cărți; este blajină, bună și împăciuitoare și sare mereu să aplaneze conflictele dintre femei. Tamara este frumușică, agreabilă, blândă; fusese călugăriță, de aceea păstrase ceva din sfiala pustnicelor. Vorbește germana și franceza, de aceea patroana îi purta respect. Ca să-și alunge urâtul, brodează și din banii câștigați cumpără parfumuri, materiale pentru brodat și își întreține amantul. Katka este placidă, este cea mai dolofană. Sonka zisă cobilița era o evreică oacheșă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Heeresma, Hugo Raes, Hugo Claus, Oek De Jong sau Jan Mens), autori cu stiluri foarte diferite, într-un efort de recreare, cu sensibilitate și profesionalism, a originalului în veșmânt românesc, cu grija pentru păstrarea specificului fiecărui autor. A tradus din germană studii dificile de teorie literară și estetică din Wolfgang Kayser, Karl Vossler ori Georg Lukács (capitolele XIV-XVI transpuse din Estetica reprezentând cam o treime din tratat), precum și proză artistică, bunăoară masivul roman Toamna de Adalbert Stifter, ce constituie o încercare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
veche și modernă Diderot, Convorbiri despre Fiul nelegitim Rousseau, Scrisoare către d'Alembert despre spectacole Diderot, Discurs asupra poeziei dramatice Diderot, Elogiul lui Terențiu Voltaire, Comentariu asupra lui Corneille Beaumarchais, Eseu asupra genului dramatic serios Lessing, Dramaturgia de la Hamburg (în germană) Diderot, Paradoxul despre actor (publicat în 1830) Mercier, Despre Teatru sau Noul Eseu despre arta dramatică Mercier, Despre literatură și despre literatori, urmat de o nouă examinare a tragediei franceze Traducerea franceză a Dramaturgiei de la Hamburg Marmontel, Elemente de literatură
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceea, numele geto-dac, păstrat în regiunea de munte, a coborât din nou pe tot cursul rîului 50. Pentru denumirile medievale ale Jiului este de observat de la început dificultatea de a reproduce în italiană litera "j", ca și în greacă și germană. Nu este deci de mirare că în hărțile și documentele medievale ia numirea de Zi (genetiv Zi-cho), sau Si (genetiv Si-ona); mai târziu Zi-l sau Zu-l (articulat) sau Zios (în scrierea greacă a Stolnicului Cantacuzino), Syill la Schwantz, iar
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
unele influențe germane și ungurești, în zonele de colonizare habsburgică, menționate și mai înainte. Ele au trecut în numele unor mici cursuri de apă, de obicei pornindu-se de la cuvinte legate de ape din aceste limbi, precum Pârâul Căltăbăului, venind din germana sașilor de la kalt = rece, Bach = pârâu, sau Rior de la Rohr = trestie, sau Mărghile, de la Mergel = turbărie (și acesta de la latinul vorax, - iginis = prăpastie) și, în fine, din ungară - sebeș = iute. *** Este interesant de văzut mai de aproape mecanismul unor astfel
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
m) și era Încredințată preotului „descântător”, numit (w)³șipu(m). b) Descântecele (incantații, exorcisme) Riturile magice presupuneau acțiuni descrise și prescrise cu exactitate. Existau Însă și formule de rugăciune, numite „descântece” sau „incantație” (În franceză, incantantion, În engleză, incantation, În germană Beschwörung); În sumeriană é n, În akkadiană șpitu(m). Aceste rugăciuni erau Întrerupte de descrierea acțiunii care trebuia Îndeplinită În cadrul ritualului. c) Amuletele Din cadrul magiei mesopotamiene face parte și folosirea amuletelor, de altfel destul de răspândite. Se cunosc multe tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
particulare, venerarea unor zeități specifice, ba chiar și până și calendare speciale. Cetățenii romani din cetățile italice au „două patrii” (duae patriae), una de naștere, deci naturală, cealaltă de drept, Întrucât au cetățenie romană (civitas). Așadar, Arpinum este „patria autentică” (germana patria) a familiei Tulii Cicerones. Această localitate e marcată de sacralitate, Întrucât la Arpinum ei se află nu numai obârșia și stirpea, alături de multe „urme” ale strămoșilor lor, dar și sacra, adică mormintele, altarele și edificiile familiei (Cicero, De legibus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este un argument În favoarea consistenței obiective a identificării, ci este doar o dovadă a răspândirii sale În mediile germanice mai expuse contactului cu lumea romană precreștină. Martexe "Marte", zeul războiului, Îl acoperă aici pe *Teiwaz (nordicul antic, Tyrxe "Tyr"; În germană nordică veche, Zio etc.), ajuns astfel la capătul unui proces evolutiv despre care vom vorbi mai târziu. Legitimitatea identificării este dovedită, și În acest caz, de numele „ziua lui Marte” (marți) care este redat În germanică cu „ziua lui Teiwaz
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nordică veche, Zio etc.), ajuns astfel la capătul unui proces evolutiv despre care vom vorbi mai târziu. Legitimitatea identificării este dovedită, și În acest caz, de numele „ziua lui Marte” (marți) care este redat În germanică cu „ziua lui Teiwaz” (germană nordică veche, Ziestag; În frisonă veche, Tiesdei etc.). În sfârșit, Herculexe "Hercule" Îl acoperă pe *Thunaraz (nordicul antic, Thór; În saxona veche, Thunar etc.), iar această identificare se bazează pe faptul că, la fel ca Hercule, care este reprezentat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este prea extrinsecă pentru a fi acceptată, astfel Încât prevalează cea cu Jupiter care nu posedă o măciucă, ci, Întocmai ca Thunaraz, un fulger; mai mult, „ziua lui Jupiter” (joi) devine În lumea germanică „ziua lui Thunaraz” (În engleză, Thursday; În germană, Donnerstag etc.). Tacitus le atribuie divinităților studiate până acum nume roman, dar intenționează În mod clar să se refere la cele indigene. În schimb, cazul lui Isisxe "Isis" este diferit, pentru că, după părerea sa, aici este vorba Într-adevăr despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și bar, „loc sacru, altar”, indică tocmai pădurea sacră. În rest, puținele temple care existau deja Într-o epocă mai veche trebuie să fi fost extrem de elementare, de cele mai multe ori ceva mai mult decât o Împrejmuire de pietre: haruh din germana nordică veche; hearg, din engleza antică și horgr din limba antică nordică, care desemnează templul păgân (chiar și derivat harugari din germana nordica veche este preotul), sunt legate etimologic cu irlandezul vechi carn, „grămadă de pietre”, termen care spune multe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fi fost extrem de elementare, de cele mai multe ori ceva mai mult decât o Împrejmuire de pietre: haruh din germana nordică veche; hearg, din engleza antică și horgr din limba antică nordică, care desemnează templul păgân (chiar și derivat harugari din germana nordica veche este preotul), sunt legate etimologic cu irlandezul vechi carn, „grămadă de pietre”, termen care spune multe despre simplitatea extremă a acestor construcții sacre. 5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE”: MAMELETC "5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE” \: MAMELE" În legătură cu acest cadru oferit de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hlud½, „renume, faimă”, cu sufixul -no-, despre care am mai vorbit În legătură cu Odin; este deci personificarea sau reprezentanta gloriei. Dar Meid (1957) preferă să o vadă ca pe o divinitate infernală, legându-i numele de termenul holda „daemonum turba”, din germana nordică veche. Tacitus (Germania, XLIII) amintește doi zei pe nume Alci: „La naharvali există o dumbravă sacră, În care se celebrează un vechi rit religios. Ritul este condus de un preot În veșminte de femeie; identificând apoi zeii cu divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
românească”, 1956) și mai ales „Cuvântul în exil” (început în iunie 1962) îi marchează biografia din refugiu pe întreaga ei durată, ceea ce dovedește cât de necesară i-a fost tribuna presei. Editorialele din „Cuvântul în exil” sunt tipărite atât în germană, cât și în engleză, demonstrând nu numai capacitatea jurnalistului de a se mișca în spații lingvistice ample, ci și convingerea că problematica românească reprezenta în acel moment o obligație europeană de salvare a umanității în fața agresiunii comuniste. De altfel, Stâlpii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
a fi făcut lucruri mărețe împreună și dorința de a le face din nou. Cunoașterea, voința, mîndria și dorința comună sînt condițiile existenței unei națiuni. Concepția franțuzească a lui Renan (și a lui Iorga) despre naționalismul cultural este opusă celei germane de Blut und Boden. Din conceptul de națiune al lui Renan derivă "ideea", trăsătura permanentă a națiunii a lui Iorga. Prin idee oamenii își exprimă modul de viață, gîndurile și sentimentele; este un comportament instinctiv izvorît din adîncul solului și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
instituirea unei monarhii unite austro-române după urcarea pe tron a lui Franz Ferdinand, "cu sau fără rege (al României)"202. Iorga era dezgustat de ideile lui Popovici, deoarece nu putea accepta o soluție austriacă și cu atît mai puțin una germană 203. Iorga nu mai era dispus să accepte nici un compromis. Ca orice naționalist sud-est european, era decis să deseneze o nouă hartă. "Vom merge drept înainte spre unitatea națională"204, scria el. Iorga nu s-a lăsat impresionat nici de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de a deveni români. Îi cunoștea și pe evreii din Basarabia și era furios pe evreii din Cernăuți. Evreilor acestei metropole austro-evreiești (după părerea lui Iorga) le displăcea pînă și sunetul clopotelor bisericilor, iar românii de acolo trebuiau să învețe germana sau idiș ca să comunice cu evreii în prăvăliile acestora. Dacă pretindeau să li se vorbească românește, erau insultați 23. În timpul premieratului său, spre marea sa iritare, a fost fondat "Partidul Evreiesc". Dat fiind că Iorga voia să-i românizeze pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sângeroaselor lupte intercomunitare din timpul războiului. România avea Încă o importantă minoritate maghiară În Transilvania și nenumărați rromi (de ordinul milioanelor). Dar Polonia trecuse de la 68% polonezi În 1938 la o majoritate poloneză covârșitoare În 1946. Germania era aproape toată germană (dacă nu luăm În calcul refugiații străini și persoanele strămutate). Populația Cehoslovaciei, care Înainte de München cuprindea 22% germani, 5% maghiari, 3% ucraineni carpatici și 1,5% evrei, era acum aproape exclusiv cehă și slovacă: din cei 55.000 de evrei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a crescut În Lorena când aceasta făcea parte din Imperiul German. În tinerețe a făcut parte din asociații catolice - aceleași pe care le frecventase Adenauer cu zece ani mai devreme. Când se Întâlneau, cei trei conversau În limba lor comună, germana. Pentru ei, ca și pentru colegii lor creștin-democrați din Olanda, din Luxemburgul bilingv și din Belgia bilingvă și biculturală, un proiect de cooperare europeană reprezenta o soluție economică, dar și culturală: un mod de a depăși criza civilizației care nimicise
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămas indecisă. Rezultatul cel mai probabil - că o Germanie revigorată va fi moștenitoarea de facto a vechilor imperii ce se Întindeau de la Stettin la Istanbul - a fost evitat la limită doar mulțumită erorilor lui Hitler. Soluția sovietică, impusă În locul celei germane, a rupt vulnerabila jumătate estică de restul continentului. Pe atunci, occidentalii nu s-au sinchisit. Cu excepția nemților - națiunea cea mai afectată de diviziunea Europei, dar și cel mai puțin În măsură să protesteze -, europenii din Vest erau În general indiferenți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Această problemă a jucat un rol vital În decizia Franței de a intra În CEE. Principalul interes economic al Franței Într-o piață europeană comună era accesul preferențial pe care aceasta l-ar fi permis pe piețele străine - Îndeosebi cea germană (ori britanică) - pentru carne, lactate și cereale. Acesta, Împreună cu promisiunea menținerii subvențiilor și un angajament din partea partenerilor europeni că vor cumpăra producția agricolă excedentară, a convins Adunarea Națională să voteze pentru Tratatul de la Roma. În schimbul deschiderii pieței interne pentru exporturile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]