5,896 matches
-
artist, a-ți afișa numele, erau lucruri considerate dăunătoare propriei dezvoltări, exact opusul tendinței noastre de a căuta celebritatea... Am stat câtva timp tăcut, față În față cu Sfinxul. L-am privit atent și pentru o clipă m-am simțit golit de orice ambiție. Pentru o clipă am respirat bucuros, eliberat de veșnicul meu Însoțitor, orgoliul. După o călătorie liniștită și feerică pe Nil, am ajuns a doua zi la Luxor. Noaptea pe vapor nu puteam dormi. Într-o carte despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se căutau, se găseau și se pierdeau, senzația de așteptare amintea de Godot și totuși era prezent un sentiment de speranță. Jocul nu putea să fie naturalist, dar nici formalismul nu era căutat decât până la un punct. Divorțat de viață, golit de uman, cuvântul abstract Își pierde valoarea. Și exact relația umană ne interesa. Pericolul de a cădea În spectaculos, câteodată prezent În Livada, cu imaginile copacilor albi care deveneau poate estetizante, era redus la minimum În imensul spațiu gol al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rămăsese fața lui Calhoun, și-a depus din nou calm paharul pe tejghea. Mai știu și acum această secvență pe dinafară, după ce am jucat scena de nenumărate ori, Împreună cu vărul meu. Duelul a avut loc acolo și atunci, În barul golit de oameni, cei doi bărbați folosind Colt-uri de șase gloanțe. În ciuda interesului meu față de luptă (... amândoi au fost răniți... sângele țâșnea pe toată suprafața pardoselii acoperite cu nisip), nu m-am putut abține să nu părăsesc În imaginația mea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pe fața ei se Întuneca, prefăcându-se Într-o jumătate de zâmbet, apoi Într-o luminiță vagă În colțurile buzelor strânse și În cele din urmă, și aceasta dispărea și când ajungeam În dreptul ei, fața ei rotundă și frumușică se golea de orice expresie. Dar imediat după ce treceam de ea și Îmi Întorceam o clipă capul, aruncând o ultimă privire Înainte de a o lua În sus, gropița se ivea din nou și lumina aceea enigmatică dansa iarăși pe chipul ei drag
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bate cu iataganele în porțile Cracoviei... Atunci, va fi singur, îngrozitor de singur. Chiribuță, cu o carafă pântecoasă, dă ocol odăii Domnului, umplând ulcelele pe care boierii, de necazul ăl mare, cu Ștefan în frunte -, tare se mai grăbesc să le golească. Nu mă gândesc decât la cei douăsprezece mii de oșteni juruiți în tractat oștenii lui Hristos, glăsuiește Ștefan cu o voce mică, obosită, pe gânduri. Se așează în jilț, simțind nevoia să se sprijine. Răstoarnă clepsidra ce-și oprise curgerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după toate aparențele, face vâlvă prin cartierul pe unde colindă ceasuri întregi, uneori de dimineața până seara, hrănind câinii vagabonzi. Poartă la șold o traistă țărănească, încăpătoare, din care scoate tot ce le place câinilor să mănânce. Când traista se golește, intră în prima alimentară ce îi iese în cale și cumpără oase, cârnați, conserve... când obosește, se refugiază într-o bodegă și bea rom sau o bere (iar uneori un rom cu bere). Copiii se țin după el și îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe care il cântă tata: „Pe Drum, cu spini încununat, / Cu Crucean spate, nemâncat / Iisus azi trece iar. E cald și Crucea este grea, / Sudori se scurg pe Fata Să / Și spinii - îl dor amar. / El urca în tăcere dealul / Golindu-Și singur paharul / Ce-a fost dat să-l bea. Ia, uite cum Se uită blând / La cei care-L hulesc, scuipând / în scumpă Față Să”. înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim într-un loc, acolo unde a rămas
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
său. Ceva la fel de frumos ca și fumul, cu blana lui alb-azurie! Ieri am cumpărat o sticlă de cognac Courvoisier, 40 de grade, culoare de aramă, blană de tigru cu dungi negre și gol alb luminat de vidul sticlei care se golește pe măsură ce inspirația mea e de nestăvilit. Mă îmbrac pe dinăuntru și pe dinafară cu Panthera tigris și mă simt la fel de bine ca și în mantaua de nori a fumului. Alb-azuriu de nimic schimbat cu arămiu de foc! Cineva mă privește
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un copil care caută mereu fața și căldura unei imaginare mame, pentru că mama lui adevărată, nobila doamnă Y, e la fel de frustrată ca și el, înțepenită, de o rigiditate endemică, fără voința de a da drumul demonilor ei acumulați, a se goli de infern cu repetate mișcări voluntare. Incapabilă de naturalețe. Bănuiesc că interiorul acestui tip de persoane nu ascunde vreun paradis al liniștii, în care boschete cu iasomie lasă în afară miros frumos. Dimpotrivă, dacă sunt încurajați puțin să deschidă gura
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mine impulsuri din cuvinte simple, umplute de o energie siderală, ducând direct către acel Dumnezeu aprig pe care strămoșii mei l-au abandonat de frica de a fi izgoniți ca venetici din țara în care se născuseră. Sunt din nou golită de sens pentru prezent și vreau să fiu cu acei oameni vechi ale căror cuvinte au polisemia zonelor cerești. Acuma s-ar putea spune că am doi „tați” bătrâni, Lionel și Andrei, care mă trag înapoi către locul misterios din
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și laborioasă. După-masă a venit Pia Zandelin, de la Expressen, pentru interviu. În timp ce vorbeam cu Pia a sunat Eva Bonnier, anunțându-mă că Lena Rydin de la Femina (cu fotograful) vor să vină la mine pentru un interviu. Sunt asaltată de atenție, golită de energie, dar trebuie să fac totul pentru promovarea cărții. Din nou cu Boni (Herlin) la masă, făcându-mi confesiuni: mama lui (contesa) i-a interzis când era copil să creadă în Dumnezeu și să privească oamenii în ochi. Spunând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar am mereu senzația de vid. Noaptea trecută, când te-am sunat, a fost îngrozitoare. M-am trezit la ora unu dimineața plângând. Ca un copil, am plâns mult, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat din copilărie. Mi-am golit capul de toate lacrimile, dar cred că mai am câteva rezerve inimaginabile. Nu cred că plâng ușor, însă am plâns mult în ultimele luni - dar am și râs mult: am fost fericit, chiar n-am mai fost atât de fericit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ajunge la un moment dat să capete imunitate la agresiune, nu mai are tresărirea omului normal la o nedreptate comisă sub ochii lui.” Reacția diminuată În fața unei agresiuni din preajmă este efectul obișnuinței cu oroarea vizionată la televizor. Realmente televizorul golește moartea de sens. Proliferarea actelor antisociale care Îmbolnăvesc o națiune, pasivitatea publicului În fața căruia se petrece o agresiune este efectul distorsionării normalului prin depozitarea În subconștient a impulsurilor subliminare induse audio - vizual. Răspândirea unor concepte aberante prin presă sau T.V.
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
bunicul. Toți au observat că sunt nepotul său la care ține cel mai mult. Uneori îmi dădea, pe ascuns, bomboane, special cumpărate, dar și câte o bucată de slănină afumată pe care o consumam împreună cu ai mei. Bunicul îmi spunea Goli. Nu l-am întrebat de ce-mi spunea așa, dar îmi plăcea cum pronunța el acest nume, simțeam căldura sufletească cu care mă înconjura. Când eram la școală colegii îmi spuneau adesea Goli, dar la ei suna mai mult a
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
consumam împreună cu ai mei. Bunicul îmi spunea Goli. Nu l-am întrebat de ce-mi spunea așa, dar îmi plăcea cum pronunța el acest nume, simțeam căldura sufletească cu care mă înconjura. Când eram la școală colegii îmi spuneau adesea Goli, dar la ei suna mai mult a poreclă și nu-mi plăcea. Regret și acum că nu am făcut din acest nume un renume. La gimnaziu am avut profesori de elită. Alături de profesorul Constantin Dobre și Corobană, la matematică, de
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
școlile, misiunile. Toate opere vii, care continuă să se dezvolte. Dumnezeu își formează sfinții printr-al său Cristos, Cuvântul-istorie. Și-i formează unul câte unul, după valoarea comunitară, trinitară și mariană. Dumnezeu nu are scheme. Duhul Sfânt nu și-a golit capacitățile sale de a genera noutăți (cf. Apoc 21,5). Sfântului Ioan Calabria, atât de săritor să implore haruri, să-i cerem curajul să ne abandonăm în mâinile lui Dumnezeu; la toate celelalte se va gândi El. PR. FLAVIO ROBERTO
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în îndatoririle lor, în domeniul lor, ca un singur om, un singur religios, o singură familie» (Art. 158). Din păcate, aceste indicații clare ale fondatorului conviețuiau alături de alte articole, impuse de Dreptul Canonic pentru Congregațiile clericale. Aceste articole, în realitate goleau spiritul evanghelic, lăsând să se vadă doar un schelet exterior juridic și birocratic. Iată unele articole speciale: art. 11: «În toate actele comune i se cedează precedența preotului... urmează frații»; art. 146: «Conducerea ordinară a fraților aspiranți va fi încredințată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cerșind pomană pentru convent. Era o figură simpatică, sociabilă și caritabilă. Acest frate căutător, cu permisiunea superiorului său, strângea pâine și pentru Casa Copiilor Buni. Încărcat cu sacul său, se cățăra la deal pe panta abruptă a Scării Sfinte și golea tot conținutul pomenii. Și se scuza că nu a reușit să adune mai mult». Este o mare datorie? Se va ocupa o bătrânică «Ne aflăm în 1907. Era o datorie de 1.000 de lire care nu știa cum să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe cel vindecat prin minune să ne povestească cum s-au petrecut lucrurile. «După un pic de timp am avut trebuință să fac o nevoie - povestea vindecatul la proces - și spre uimirea mea și a celor prezenți, burta s-a golit și a dispărut neliniștea. Mi-am redobândit puterile simțindu-mă ca și cum nu aș fi avut nimic. Eu și soția mea ne-am privit în față și, plângând de fericire, soția mea îmi spunea: curaj, curaj, că don Calabria îți face
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
urmare a unui accident de mașină suferit în apropiere de Montford-L'Amaury, care l-ar fi costat viața dacă în urma mașinii sale nu s-ar fi aflat, întîmplător, cea a celebrului chirurg Tuffier, care a executat pe loc ligatura arterelor. Golit de sînge, Barrère ajunsese la Roma, dar cu ordin din partea medicilor să stea în repaus total. Colaboratorii săi, consilierul Billy (mai tîrziu ministru la București și ambasador la Tokyo), Fr. Charles-Roux, întors de pe front cu Crucea de război, suplineau lipsa
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
beți cu noi o horincă, domnu’... Începând din dimineața aceea, automobilul transporta în portbagaj o frumoasă damigeană. Pe lângă noi se aciuase și o fată, o jurnalistă din Sighet. Când am ajuns, după vreo două zile, în satul lui Groșan, am golit ce mai rămăsese în damigeană, înfulecând în același timp tot felul de bunătăți, printre care și nemaipomenitele plăcinte cu varză, apoi m-am culcat și am dormit neîntors 24 de ore. Asta zic și eu documentare! Cotidianul, 8 septembrie 2001
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
curba argintie și hipnotică a dorinței sale,/ când timpul trece/ peste orologiul florilor nisipului din propria sa carne,// Narcis se pierde în vertijul cosmic/ în adâncul căruia/ cântă/ sirena rece și dionisiacă a propriei sale imagini./ Trupul lui Narcis se golește și se pierde/ în abisul reflectării sale,/ precum clepsidra pe care n-o va mai întoarce nimeni" (Dalí 2005g: 294). Poemul Metamorfoza lui Narcis urmărește aceeași desfășurare a tramei. Imaginea latentă și imaginea manifestă sunt prezentate una după alta. Mai
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
De Kuip, în timp ce fermierii, vînzătorii de lalele, proprietarii de mori de vînt sau fetele din vitrine, care tot private sînt, se bat voinicește pentru ce-a mai rămas. martie 2007 Partea a II-a AI NOȘTRI, CA BRAZII! Peisajul e golit de personalități, însă mustește de personaje. Datul cu bîta în baltă e un meșteșug tradițional, mai vechi ca olăritul. Oricît de bine intenționat ar fi jurnalistul, oricîte țeluri constructive și-ar propune, se izbește la tot pasul de stupizenii, nedreptăți
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în aura altora, postulați drept inamici. Victime nesfârșite acompaniate de incalculabile distrugeri îmi asistă teribilul drum. Plânsul pentru ceilalți devine plângere pentru mine ce mă aflu abia acum, după spusa bibilică, în văile plângerii. Nu mai sunt decât o entitate golită de abisul conștiinței ce lupt, ghidat artificial spre un indefinit crepuscular, mereu așezat propagandistic în fața mea sub titlul de victorie. Mi-am abandonat numele conștiinței și sunt o uniformă. Privesc și aud cum moartea își despică valurile spre a îneca
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
purtată de voința chemării la sine reflectată prin expresia Veniți!... (Matei 25.34-41). După ce nu îmi văd numele scris în cartea vieții, simt abandonul și solitudinea ireversibilă cum crește în mine precum o liană ce mi-a încolăcit spiritul deja golit de miez. Mă prăbușesc într-un abis de lumină sângerândă și, într-un icnit final, percep pătrunderea șarpelui cu sursur seducător în ochii mei larg deschiși, precum ochii celor morți. Și nici o adiere nu-i va închide vreodată, nici o briză
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]