5,849 matches
-
Numai mama, fratele și cu mine am fost Încolonați... și am mers pe jos, pe arșiță, după cum vă spuneam... — Ați mai stat mult timp În sinagogă sau ați fost Încolonați imediat? Cred că imediat... Nu-mi aduc aminte decât de groaza care era acolo... Ce s-a Întâmplat nu-mi mai amintesc. Astăzi copiii sunt mai isteți și știu mai multe la această vârstă - eu Însă Îmi mai aduc aminte puține lucruri din vremea aceea; dar din câte am mai citit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care au Înnebunit În timpul transportului - eu am o cumnată care și-a pierdut mințile. Au fost care au murit, pentru că erau oameni bolnavi - până la Atachi nici nu i-au dat jos; și, vă spun, unii au Înnebunit de spaimă, de groază... — Ce se Întâmpla cu cei care se simțeau rău? Erau ajutați? — Cum să-i ajuți? Cine să-i ajute, că n-aveam nici măcar apă... — Și nu v-ați luat nici voi apă? — Nu, noi ne-am luat bagajele. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai aveam nimic... Mi-au spus după aceea alți evrei, care au venit cu trenurile la Atachi, că ne-au văzut pe noi și credeau că văd niște arătări - nu le venea să creadă... Mi-au spus și mie despre groaza unui convoi numit Edineț, dar credeam că este vorba despre evreii din Edineț! Acum Însă Înțeleg că este vorba despre dumneavoastră. Da, noi eram. Dacă nici noi nu ne mai simțeam oameni - curgeau păduchii pe noi... Am fost Învățat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cineva, pentru că boala asta, răceala, nu exista. Ori erai bolnav, ori erai sănătos. Dacă cineva era bolnav Însemna că murea, dacă era o excepție - rămânea În viață. Era singura baie Într-un an de zile. Vă dați seama, ceva de groază. Dar duminicile, când nu se lucra, mai ales vara și toamna, se făcea „apel pentru păduchi”. Ce Însemna „apel pentru păduchi”? Ieșeam pe Apel Platz, câte 5, normal, ne așezam jos, pe sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau concursuri cine face mai multe victime. Dar degeaba, pentru că a doua zi ieșeau alți păduchi din ouă. Era ceva de groază. În aprilie, 24 spre 25, suntem adunați pe Apel Platz, vine comandantul lagărului, un căpitan SS, și ne ține un discurs În care spune că ne vom Încolona, vom părăsi lagărul și ne vom duce Într-o localitate, Într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
inși care, când veneau În ghetou, toată lumea tremura de frică. Au fost luați cei care s-a presupus că au ascuns bijuterii. Care era atmosfera În vagonul de marfă cu care ați fost duși de la Reghin? Era o atmosferă de groază. Vă dați seama, 70-80 de oameni Închiși Într-o Încăpere așa de mică, și obligat fiind să-ți faci necesitățile În fața tuturor, Într-o găleată - puneți-vă În situație, este groaznic. Deci, mă rog, eu am fost copil, mâncare pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au venit În ghetoul din Reghin. În ghetoul din Târgu-Mureș au venit oameni din alte orașe din Ardeal, din apropierea orașului Târgu-Mureș. Deci ce-am vorbit noi, copiii, nu pot să-mi amintesc. Vă amintiți numai atmosfera... Da, atmosfera era de groază... Cine erau nemții aceia din brigada specială care au Încercat să vă ajute? În brigada specială nu erau nemți - evrei polonezi erau cei care lucrau În acest Sonder Kommando, În care, am aflat mai târziu, erau 800 de inși care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În Ardealul românesc. În perioada de dezumanizare cum vă Înțelegeați Între voi, cei care nu vă cunoșteați? Erau certuri, bătăi? Nu, nu. Eu, cel puțin, n-am văzut. Mă rog, certuri erau, Îndeosebi mai târziu, când foamea era deja de groază: se certau pentru nimicuri, stresul era extraordinar, se certau pentru că porția lui de pâine era mai mare sau mai mică... - dar asta nu Înseamnă că nu au fost și discuții normale Între oameni normali. Vreau să spun că, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
El a fost tot În Kaufering, eu am fost În Kaufering III, el a fost În Kaufering IV. Merită să citiți cartea, este foarte interesantă... După aceea, cartea domnului doctor Nyiszli, fost medic al lui Mengele - este o carte de groază: scrie despre viața din curtea crematoriului. Când a fost procesul de la Nürnberg a fost dus de la Oradea la Nürnberg cu un avion special: era martor principal În proces. Ați fost la Muzeul Holocaustului din New York? Nu. Am fost la Muzeul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de avioane s-au Întors și au aruncat câteva bombe. Acolo au murit o mulțime de oameni. Și acolo noroc. În fața blocului era... din beton, făcut pentru gunoi. Și am intrat În cușca aia și am scăpat - dar era de groază câți oameni au murit și acolo. Cine era rănit - imediat la crematoriu. Multe lucruri sunt de povestit. Când mergeam la lucru, În Melk, toate familiile erau obligate să tragă jaluzelele, să nu ne vadă. Și, după eliberare, acum câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
corpul uman. Pe o targă improvizată le duceai până la poartă, pentru ca acest comandant SS să ne numere și să vadă că nu a fugit și e prezent: mort, dar prezent. Sigur, ceea ce spun poate fi redat Într-un film de groază, și uneori mă uit la filme de groază, dar văd numai o imagine, că nu mai suport să văd chestii dintr-astea: am văzut cu ochii mei și nu o dată. Acolo au murit oameni, colegi, prieteni... era extraordinar de tragic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
până la poartă, pentru ca acest comandant SS să ne numere și să vadă că nu a fugit și e prezent: mort, dar prezent. Sigur, ceea ce spun poate fi redat Într-un film de groază, și uneori mă uit la filme de groază, dar văd numai o imagine, că nu mai suport să văd chestii dintr-astea: am văzut cu ochii mei și nu o dată. Acolo au murit oameni, colegi, prieteni... era extraordinar de tragic. Dar se mai Întâmpla și un alt fenomen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu mai erau delicatesurile alea, că erau deținuți care lucrau la bucătăria SS-iștilor, și ne mai povesteau: că s-a Împuținat mâncarea și pentru ei și-s nervoși... Și se răzbunau pe noi. Începând cu februarie ’45 a Început groaza. Nu era zi să nu fie oameni Împușcați: fără nici o chestie, trăgeau În oameni, să moară cât mai mulți. S-a făcut selectarea pentru fabrica de șuruburi: aveau grijă să rămână cei de care aveau nevoie, dar să fie puțini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un mare hambar, În care trebuia să stai ca niște sardele Într-o cutie, Înghesuiți și noaptea... Mai ales, când voia să iasă unul sau altul, nu-ți dădeau voie, făceau unul pe altul, se călcau, urlete... A fost de groază! Iar când ne-au dat drumul de acolo, s-a primit o veste, un telefon, se spune, și la telefonul respectiv era chiar un deținut, un francez, care a primit acest mesaj: „Lichidați lagărul!”. Și atunci a dat alarma și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru populația evreiască. S-a așteptat ceva, ceva impalpabil, categoric ceva rău, care va Înăspri și mai mult viața evreilor. Desigur, nu s-a așteptat la ghetoizare și cu atât mai puțin la o nimicire fizică. În asemenea situații, răul, groaza, frica de necunoscut „plutesc În aer”. Nimeni nu bănuia ce ne hărăzește viitorul apropiat. Dar, oricum, pentru orice eventualitate... Se pare că printr-o moștenire genetică, În urma prigoanei multiseculare a poporului evreu... părinții mei au pregătit câteva valize cu cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lovească, deoarece Lagerältester Otto deja a fost lângă mine, m-a ridicat și m-a bătut crunt - fața Îmi era mânjită de sânge. În seara zilei respective a trimis vorbă ca imediat să mă prezint În biroul lui. Mi-era groază de ce mi se va Întâmpla În continuare. M-am dus și, cu teamă, am bătut la ușă. „Intră”, am auzit vocea lui de bariton. „Stai jos, fiule, zice. Sper să mă scuzi că dimineața, la apel, te-am bătut crunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Dar să revenim. - În acest lagăr, la Thill, ce fel de pedepse erau? - Bătaie. Doar bătaie. Numai pe ăștia i-au spânzurat. De obicei nici asta nu se făcea. Cred că au făcut asta mai mult din cauza circului, să bage groaza În ceilalți ruși. Că puteau, În mod normal, să-i Împuște. Puteau să facă orice. - Ce se Întâmpla cu cadavrele celor care muriseră În urma unui accident sau de epuizare În mină? Și cei care mureau În urma bătăii sau de epuizare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Sale, cât și iubirea divină a Lui pentru Fiul Său, omul. Învățătura era clară, fără teologie. Cel mai neștiutor dintre oameni putea înțelege fiecare frază din ea. Omul era învățat să se apropie de Tatăl Ceresc nu cu teamă sau groază, ci cu încredere și mai ales iubire. Cel mai mare templu al Lui pe acest pământ era în inima omului, perfect pentru meditație tăcută și iubire, templu deschis oricând și oriunde, la orice oră din zi și din noapte, într-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
avea ori pene, ca o pasăre, Ori valuri, ca un țărm de mare...694 Răsfrânte asupra creației sunt și clipele stranii, terifiante care pot însoți somnul. Rezonanța coșmarului și a depresiei este tulburătoare: Păduri ca niște domuri mă copleșiți de groază/ Cu tunete de orgă în glas, urlați profund/ Și-n inimi hrube-n care vechi gemete vibrează,/ Ecourile noastre ca un prohod răspund. 695 Și continuă: O hoardă ticăloasă de mari păianjeni țese/ În creierele noastre rețele fumurii.// Și lungi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
începutul 882. Haosul corespunde hermetic opoziției elementelor în sânul materiei primare încă nu sublimată prin proces alchimic, înaintea nunții universale, a instaurării ordinii olimpiene la eleni sau din timpul divinităților și credințelor anterioare lui Cristos la creștini. Auzim strigăte de groază; e spaimă nu este pace!883. Mă plec și te scrutez cu un fior Ca-ntr-o lumină de fântână... Tu știi ceva ce limba ta nu-l știe Și să-l rostească nu e cu putință. Știința mută ți-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să precizăm că la geam aveam trase perdelele și nu obloanele. Și totuși, dacă deschizi fereastra s-ar putea să intre Corbul, ce niciunui poet nu i-ar da speranțe. Și purpuriile perdele ce trist și mătăsos foșneau de-o groază rece mă umpleau cum nu-ncercasem niciodată și-atunc, ca să mă liniștesc, eu repetam în sinea mea: "vreun musafir mai întârziat ce mă imploră să-i deschid, Vreun musafir ce mă imploră și mă așteapt-acum de mult". Asta e tot, nimic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
planetă la o singură rețea globală , ceea ce - dacă nu se interpun politica și terorismul - ar putea genera o nouă eră a prosperității, inovațiilor și colaborării Între companii, comunități și indivizi. Dar ideea că Pământul este plat m-a umplut de groază, atât pe plan personal, cât și profesional. Personal, mă Îngrozea faptul evident că nu numai programatorii și obsedații de calculatoare au puterea de a colabora În activitățile lor Într-o astfel de lume. Puteau să o facă și membrii Al-Quaeda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
tendința să cumperi mai mult. MindTree nu a scos la vânzare «resturi» rămase la Închiderea sezonului, ci specialiști de primă mână În industria software, pe care cu mare greutate i-aș fi găsit În altă parte. Trebuia să cheltuiesc o groază de bani cu protejarea și extinderea afacerii mele de bază, și În același timp să continuu să am grijă de clienții mei, pentru care programele mele curente se Învechiseră. Și, În același timp, trebuia să fac un pas de uriaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
și-a garnisit site-urile cu o serie de anunțuri referitoare la un iminent „atac de proporții“ asupra unor ținte din Statele Unite. Aceste avertismente au beneficiat de o considerabilă atenție mediatică, ceea ce a ajutat la formarea unui sentiment generalizat de groază și de insecuritate În rândurile publicului din Întreaga lume și În special din Statele Unite... Internetul și-a mărit În mod semnificativ numărul de oportunități prin care teroriștii să-și asigure publicitatea. Până la apariția Internetului, speranțele teroriștilor de face publicitate cauzelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
bâte, răngi și gârbace, pentru a teroriza populația bătând țăranii, omorând bogații și preoții, așa cum au ucis pe părintele Căpâlneanu din Căpâlna, batjocorind învățătorii, strigând lozinci ca: „Petru Groza, să-l votăm, pe Maniu să-l spânzurăm”, pentru a băga groaza în oameni. Unii săteni se organizaseră să prindă bandele de teroriști, dar nu le-au găsit ascunzătoarea. Nu și au închipuit că aceștia erau hoți, criminali, borfași, scoși din temniță și travestiți în civili. PARTEA A III-A CAPITOLUL I
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]