KorAP: Find »[drukola/base=gunoi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...183 184 185 ...445 >

11,105 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

care se retrag imediat în tainițele lor. Între zidurile dărăpănate dai peste cornete de hârtie și cărbunii sfărâmicioși ai focurilor aprinse de vagabonzi. Aici trag eu nădejde să descopăr ceva, habar n-am ce anume. M-am plimbat mult printre gunoaie, însoțit de privirile curioase ale câinilor, răscolind cu un băț rămășițele. N-am putut ghici prea bine ce modificări făcuseră Păvălache și Greuceanu și care era scopul lor; însă era clar că incinta galbenă suferise unele transformări, ca de pildă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Mamă, mi-e bine așa. - Ia-ți, domnule, fâș! Am îmbrăcat o haină destul de groasă și am urmat-o jos. Până să cobor zece trepte, începusem să transpir. Lângă intrarea în beci l-am văzut pe domnul Neacșu, care ducea gunoiul. Ușa apartamentului său era deschisă și înăuntru mirosea a rahat de pasăre și a mâncare de cartofi. Avea niște canari care făceau mereu gălăgie și la care ținea foarte mult, lucru care nu l-a împiedicat într-o zi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

când erai cu capu’n jos, zise Lurch. Ok, dacă era să pice, ar fi luat-o încoace. O ia un pic la vale. Se târau pe podeaua murdară, în genunchi, ignorând cu eroism talașul, șpanul, bucățelele de sârmă și gunoiul, în general, asta dacă nu le luau la mână în căutarea cercelului. În cele din urmă, Lurch strigă triumfător. — Uite acolo! S-a prins în balama. Stai un pic. Aproape de peretele din fund era o trapă de lemn, fixată exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
control câte doi țânci care țipau. Pe lângă faptul că mi-a trezit o profundă recunoștință că sunt liberă și fără copii, întârzierea mi-a dat timp să privesc în jur. Mi-a plăcut din totdeauna Kilburn, cu trotuarele acoperite de gunoaie, cu amestecul etnic tumultuos - găseai de toate, de la cârciumi irlandeze cu rumeguș pe jos și scuipători, asupra cărora planau mereu zvonuri legate de IRA, până la agenții de voiaj și coafoare ținute de indivizi din India de Vest și la cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
decât să ciugulesc din el, fiind prea agitată. Îmi pierise cu totul pofta de mâncare. În curând aveam să merg la culcare. Dacă aveam noroc, poate-mi trăgea cineva un glonț în cap înainte să mă arunce la groapa de gunoi. Sophie întinse mâna și-mi atinse ușor, ca o pană în cădere, vânătaia care pălea acum, căpătând o nuanță plăcută de lichior chartreuse cu irizări galbene. —Ți-am adus creionul corector, așa cum am promis, adăugă ea. E minunat. Nu trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

cu sticle groase, păr lung și barbă de o săptămână. Privirea lui rămase agățată de cutiile goale de bere împrăștiate prin tabără, de hârtiile aruncate peste tot, de hainele puse la uscat atârnând de ramurile cedrilor și de bidoanele de gunoi de lângă mașina grosolană de gătit cu lemne, pregătite să fie aruncate în râu. Simți că i se răscolea ceva foarte adânc în el, că îl năpădeau din nou amintiri uitate. Ajunseră la cel mai mare cort din tabără, în fața căruia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
o aduceți cu dumneavoastră să aibă cale liberă.? Priviți afară: acum o săptămână, aici era o frumoasă porțiune de selvă, unde creșteau copaci și flori și trăiau zeci de animale... Priviți acum! Nu e altceva decât o imensă ladă de gunoi, pentru că progresul dumneavoastră nu aduce decât ambiție și căcat... Cineva, undeva, vrea să câștige milioane, smulgând din Masivul Papagalilor cuprul și, pentru asta, nu se dă în lături să porcăiască toată selva, să dea gata indieni și animale, să distrugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se înălțau palatul guvernatorului, Primăria, Comandamentul militar, singura biserică din sat, singurul cinematograf, singurul „hotel“ și chiar singurul magazin care merita un asemenea nume. La capătul dinspre Sud-Est se ivea „portul“, o minusculă ansă a râului, din nisip pestilențial din pricina gunoaielor, în care se împotmoleau, prin forța brațelor și a bețelor unse cu seu, ambarcațiunile și barcazele care îndrăzneau să navigheze pe râul San Pedro. Din „port“, un cablu gros de oțel, de care atârna un lădoi în chip de benă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se iveau o mulțime de porturi urât mirositoare. În mare ajungeau sute de fluvii împuțite și canale de scurgere infecte, și în mare se aruncau în fiecare an cincizeci de mii de tone de DDT și milioane de tone de gunoaie. Marea era pe moarte și nu voia să fie aici s-o vadă murind. Omul era deja pe punctul de a da gata balenele, focile, leii de mare și zeci de specii odinioară înfloritoare...„O jumătate de milion de tone

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de abia se zărea la distanță. — La urma urmelor, murmură el cu voce tare, ce dracu’ îmi pasă mie ce gândește ea? Își reluă drumul spre hotel. Un portar somnoros apăru pe trotuar și începu să scoată enorme butoaie de gunoi a căror duhoare se răspândi de-a lungul străzii. De parcă ar fi fost un semnal, porțile mari începură să se deschidă una după alta, și bărbați și femei cu chipuri nedeslușite păreau că se lasă antrenați într-o ciudată întrecere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Orașul deveni într-o clipă o imensă cloacă în aer liber și, fără să se știe de unde, începură să-și facă apariția umbre întunecate, vârâte în pânză de sac sau în preistorice haine puturoase, care se aruncară asupra lăzilor de gunoi, plini de râvnă să extragă de pe fundul lor hârtii, cartoane și bucăți de pânză ca să le bage în câte un sac mare pe care îl cărau în spate. O parte din acest gunoi ajungea pe jos, unde imediat începea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
puturoase, care se aruncară asupra lăzilor de gunoi, plini de râvnă să extragă de pe fundul lor hârtii, cartoane și bucăți de pânză ca să le bage în câte un sac mare pe care îl cărau în spate. O parte din acest gunoi ajungea pe jos, unde imediat începea să și-l dispute o haită de câini vagabonzi. Incapabil să mai suporte mirosul și spectacolul, intră pe o străduță laterală, căutând din nou liniștea și pacea orașului adormit, care ieșea de-acum din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
în bălți, pescuiau în mlaștină, se cățărau în copaci și urmăreau maimuțe sau capibara printre hățișuri. Creșteau puternici și sănătoși, pentru că acela care nu era sănătos și puternic nu ajungea să crească. Dar acolo, în acele suburbii urât mirositoare, între gunoaie și vicii, copiii creșteau înfometați și bolnăvicioși, susținuți doar cât să trăiască în continuare, dar nu îndeajuns cât să fie puternici, veseli și sănătoși. Oamenii civilizați măsurau progresul prin statisticile mortalității infantile și se simțeau mândri când constatau că indicele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
aduceau o boală. Iar boli nu erau doar tuberculoza și pojarul...; boală era și monstruoasa mașinărie a existenței omenești în plin secol al XX-lea. Boală erau și proletariatul, marile fabrici, orașele aglomerate, fumul, poluarea și milioanele de tone de gunoaie. Și tot boală era și lipsa libertății. O lipsă atât de totală și de absolută, încât milioane de oameni se nășteau, creșteau și mureau fără să știe ce înseamnă să fie liberi nici măcar o oră din viață. Într-o anumită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mea, când în selvă erau copaci...“ Sierralta râse de vorbele lui de duh: — Și ce poate fi în selvă, dacă nu copaci...? — Căcat! răspunse Inti foarte serios. Căcat, dragul meu prieten. Selvele se vor compune din tone și tone de gunoi urât mirositor pe unde părinții își vor duce copiii să se plimbe. Tot ceea ce nu vor fi străzi, sau case, sau fabrici, vor fi niște imense gropi de gunoi și acolo vor trebui să se refugieze ultimele animale și ultimii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
meu prieten. Selvele se vor compune din tone și tone de gunoi urât mirositor pe unde părinții își vor duce copiii să se plimbe. Tot ceea ce nu vor fi străzi, sau case, sau fabrici, vor fi niște imense gropi de gunoi și acolo vor trebui să se refugieze ultimele animale și ultimii oameni liberi de pe Terra. — Prea sumbru, protestă preotul. — Dumneavoastră știți că e adevărat, părinte. Dumneavoastră ați văzut familiile plimbându-se duminicile aproape de rampele de gunoi pentru că nu au alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
niște imense gropi de gunoi și acolo vor trebui să se refugieze ultimele animale și ultimii oameni liberi de pe Terra. — Prea sumbru, protestă preotul. — Dumneavoastră știți că e adevărat, părinte. Dumneavoastră ați văzut familiile plimbându-se duminicile aproape de rampele de gunoi pentru că nu au alt loc în care să primească puțin soare o dată pe săptămână. Misionarul vru să spună ceva, dar se răzgândi. Apoi, cu un fel de impuls, pe negândite, bolborosi fără să ridice tonul vocii: — Dumnezeu nu va îngădui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

aceasta ar fi fost smulsă de vânt, Nino trebuia să coboare și să golească barca de apă Înainte să Înceapă lucrul. Se aplecă În afară și văzu cu claritate prora. La Început crezu că e vorba de-un sac cu gunoaie măturat de pe debarcader de reflux. Dar era ciudat de simetric, alungit,, cu două ramuri ce fluturau de-o parte și de cealaltă a trunchiului, aproape ca și când ar fi fost... — O, Dio, șopti ea și scăpă ceașca de cafea În apele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
o cafea, domnule. Ar trebui să se Întoarcă În câteva minute, dacă vreți să discutați cu el. — Dar scafandri? — Au stat sub apă mai bine o oră. Dar n-au adus la suprafață nimic care ar putea fi o armă. Gunoaiele obișnuite: sticle, căni, chiar și un frigider și-o șurubelniță, dar nu e nimic măcar apropiat de-un cuțit. — Dar Bonsuan? A vorbit cineva cu el despre maree? — Nu, domnule. Nu Încă. N-am primit Încă estimarea momentului morții. — În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
să se potrivească realității. — Apoi vor să spele vasele și să-și facă singuri paturile, ceea ce și trebuie să facă, probabil pentru prima dată În viața lor, cât Își satisfac serviciul militar. E-un an și jumătate pierdut, aruncat la gunoi, când ar putea să muncească sau să studieze. Trec printr-un antrenament brutal și stupid și-și petrec un an brutal și stupid Îmbrăcați În uniforme uzate și fără să fie plătiți destul cât să-și poată cumpăra măcar țigările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
vreo daună apartamentelor sau caselor. Dacă ne sună un proprietar și ne spune că chiriașii lui produc un risc la adresa sănătății, mergem să investigăm problema. Ce fel de risc la adresa sănătății? Întrebă Brunetti sincer curios. — O, multe lucruri. Nu duc gunoiul afară sau pun gunoiul prea aproape de casă. Sau nu-și fac curat după animale. Sunt multe de-astea. — Și ce faceți? Avem permisiunea să, nu, avem dreptul să le intrăm În case. — Chiar dacă se opun? — Mai ales dacă se opun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
caselor. Dacă ne sună un proprietar și ne spune că chiriașii lui produc un risc la adresa sănătății, mergem să investigăm problema. Ce fel de risc la adresa sănătății? Întrebă Brunetti sincer curios. — O, multe lucruri. Nu duc gunoiul afară sau pun gunoiul prea aproape de casă. Sau nu-și fac curat după animale. Sunt multe de-astea. — Și ce faceți? Avem permisiunea să, nu, avem dreptul să le intrăm În case. — Chiar dacă se opun? — Mai ales dacă se opun, zise Wolf cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
informații despre sănătatea publică. Ridică privirea, Încheie: — Cam asta-i tot, cred. — Raze? Întrebă Brunetti. — Da, radiografiile de la clinica dentară și unele chiar de-aici de la spital. Trebuie să fie Înlăturate Într-un mod aparte. Nu le putem arunca la gunoi. Cum se face asta? — O, avem un contract cu un camionagiu italian care vine o dată la lună și le duce. Mike trebuia să supravegheze asta, să verifice că erau luate recipientele. Wolf zâmbi. — Cam asta-i tot. Brunetti Îi Întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
măsurată. În unele cazuri, cifrele erau sute de ani; În altele erau mii. Și acestea erau substanțele pe care lumea industrializată le producea În cantități enorme În vreme ce se avânta către viitor. Timp de decenii, Lumea a Treia fusese groapa de gunoi a națiunilor industrializate, preluând transporturile de substanțe toxice, care erau apoi Împrăștiate prin pampas, savane și platouri, așezate acolo În schimbul bogăției prezente, fără nici un gând la prețul care avea să fie plătit de generațiile următoare. Iar acum, când unele dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
unde erau mașinile lui În ziua aia și-ar fi aflat locul. — Domnul Gamberetto? Întrebă politicos Brunetti. — Mda, el e tipu’ care a câștigat contractul de transport de la post. Camioanele lui vin aici de două ori pe săptămână și ridică gunoaiele cu regim special. Știți, reziduurile medicale de la spital și de la clinica de stomatologie. Cred că ridică și gunoaiele de la parcul auto. Uleiul pe care-l scot din transformatoare și de la schimbările de ulei pe care le fac. Camioanele nu au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]