6,001 matches
-
deși după noaptea de pomină Andrei pleacă spre țărmul italic în scop curativ, cu speranța vindecării de înjositoarea pasiune, e mai mult decât previzibil că el se va întoarce, spășit, la sofisticata Mab ce-i drept, nu înainte de a fi gustat puțin, atât cât să nu-și piardă stima de sine, din iluzia libertății. După cum era de așteptat, atunci când se vede constrâns să descrie călătoria eroului său, prozatorul nu inventează nimic, nu imaginează situații sau scene noi, verosimile, mulțumindu-se să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
spună mai multe despre tânărul lui prieten (motivația e tipic lovinesciană: "Prin tăcere îți las câmpul deschis închipuirii"). Manevra dă roade iar Lulù, zărindu-și alesul, se năpustește asupră-i și-l cheamă la dans, cu intenția clară de a gusta, pe lângă plăcerea conversației, voluptatea apropierii trupești. Aflând că tânărul cu faimă de Don Juan nu știe să danseze, femeia nu dezertează, ci se mulțumește să rămână alături de el, refuzând invitațiile celorlalți admiratori cu "bucuria imensă a unei jertfe" jertfa pe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și al "emoțiilor violente". Atât. Și, cum zbuciumul din amor s-a dovedit a fi o "durere sterilă", intelectualul convertit la dogmatism hotărăște să iubească de acum încolo numai cu sufletul, în imaginație așadar, implicându-se atât cât să poată gusta plăcerea, dar luând totodată o înțeleaptă distanță. Asemeni poetului care elogia viața la țară din mijlocul forului dar care, coborât la rusticitate, ajungea să regrete ospățurile lui Mecena, eroul lovinescian descoperă în horațianism o mixtură de scepticism și idealizare foarte
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un hîrb de ceaun. Cu brînză de bărbînță l-au întîmpinat ciobanii de pe Ceahlău pe Voievodul Ștefan, cînd urca pe munte în căutarea legendarului bour alb. Așa se închină starostele păstorilor în fața domniei: „Poftim sănătate luminăției tale, Doamne: și să guști, măria ta, din fruptul oilor noastre”. Vodă s-a supus numaidecît și le-a asigurat pe gazde că „brînza asta e mai bună decît orișice pe lume”. Toată lumea era fericită. Nu se poate spune că alte animale erau neglijate, vaca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
schimbări, făcîndu-l pe om de nerecunoscut. O ilustrare o găsim în Epopeea lui Ghilgameș, în pasajul următor: Sălbăticiunile-l hrăneau cu lapte, Necunoscînd ce-i pîinea dulce, coaptă. Nu știe ce e pîinea, Enkidu! Nici cît e vinul, cînd îl guști, de dulce. Harimtu, preoteasa, însă-i spune: Enkidu, gustă pîinea, nu uita Că ea e viața însăși, iară vinul Pe care glia ni l-a hărăzit, E darul cel mai scump. Atunci Enkidu, S-a săturat cu pîinea ce i-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
găsim în Epopeea lui Ghilgameș, în pasajul următor: Sălbăticiunile-l hrăneau cu lapte, Necunoscînd ce-i pîinea dulce, coaptă. Nu știe ce e pîinea, Enkidu! Nici cît e vinul, cînd îl guști, de dulce. Harimtu, preoteasa, însă-i spune: Enkidu, gustă pîinea, nu uita Că ea e viața însăși, iară vinul Pe care glia ni l-a hărăzit, E darul cel mai scump. Atunci Enkidu, S-a săturat cu pîinea ce i-au dat Abia ieșită caldă din cuptoare, Și șapte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Van Gennep, la distanță doar de două-trei decenii. Pentru autorul francez, documentul era un fapt subsumat, semnalarea și descriptivismul aparținînd unei etape depășite. Se face teorie, adică etnologie, într-o manieră dorită de cei care nu mai sunt dispuși să guste rusticitatea în funcționalitatea ei vie și creatoare. Dar cine are lectura și a unuia și a celuilalt dintre autorii citați, deopotrivă, înțelege cît de mult și benefic se unesc în spiritul cunoașterii științifice. Ce „lipsește” la S. Fl. Marian: valorizarea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
negru țintat și purta căciulă brumărie. Acela a dat poruncă pentru rachiu ș-a cinstit pe ciobani. A cerut o litră deosebită și pentru ceilalți doi tovarăși. Aflîndu-se de față și părintele Vasile, l-a poftit și pe sfinția sa să guste un păhărel. Părintele Vasile nu s-a pus împotrivă, văzîndu-i oameni cumsecade, și crîșmarul i-a pus scaun la masa drumeților. Nu mult după asta, după ce-au mai cinstit o litră, omul cel cu căciula brumărie a avut gust
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
într-un relativ armistițiu. Zic armistițiu pentru că Tarzan nu suferea să-i vorbești urât și cei care o făcuseră, o făcuseră pe hainele lor, Tarzan avea un talent deosebit de a băga spaima în intrus, rupându-i doar pantalonul sau fusta, negustând din carnea lui. În schimb, cu străinii care nu ascultau de avertismentul său, era foarte agresiv. De ce credeți că v-am povestit despre acești doi Tarzani ai noștri? Erau vremuri aspre și câinii noștri erau pe măsura vremurilor. Pe atunci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Iancu” aproape în serios, ca toți ceilalți. Mama pregătea gustarea la măsuța din cerdac, ne dădea nouă întâi câte o felie de pâine cu jambon, după care se cinsteau amândoi cu câte un păhărel două de rachiu de mentă și gustau din jambon. Era bun tare. Azi, când mi-aduc aminte, îmi lasă gura apă, căci de atunci n-am mai mâncat asemenea bunătăți. După gustare urmau, pentru ei, cafeluțele cu caimac gros. Le sorbeau tot acolo, în cerdacul casei. Tata
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pământ, așa, în glumă, iar cumătrul Aurel, de la masă: - Mă, dar voi nu știți că mi s-au lungit urechile de foame și mai ales de sete?! Uite, luai de aci un păhărel dă țuică, mă, lacrimă, nu alta și gustai tocmai niște măsline cu scrumbie! Haideți repede la masă, să nu mi se taie pofta, că ar fi păcat de Dumnezeu cu așa bucate! Ia, luați, să fie cu noroc! Și s-au așezat la masă toți patru. Mi-au
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
decât mama. Avea săsoaica în curte niște duzi, care făcea niște dude mari negre, mari cât perjele. Pe timpul recoltatului, așternea sub duzi pături iar eu mă urcam în pom și scuturam. Cădeau cu duiumul. Făceau rachiu din ele și tata, gustând seara din el, spunea că-i „fain al naibei”, tare și aromat. Și cum să nu fi fost bun dacă stătea la zăcut în butoiașe din lemn tot de dud. Eu mâncam dude, făceam câte o burtică de nu-mi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un lat de hârleț în fund. Nu știam că stă pitit după niște tufe de fasole. M-am apropiat de pom, avea niște prune mari, albe, mi se pare că se numeau avrame și am luat una pe care o gustam cu plăcere. Când să mai iau câteva, a apărut tata lui Victor. N-a scos un cuvânt, a ridicat numai hârlețul să dea. O clipă am împietrit de groază, dar imediat m-am întors și am luat-o la sănătoasa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dar am răzbit, și asta e cel mai important lucru, își termină el povestea. Se lăsase tăcerea. Stătea la masă cu ochii privind la vinul din pahar. Pe fața lui nu se putea citi nimic. I-am respectat tăcerea, am gustat din vin și l-am lăsat să-și macine durerea aducerilor aminte. Drama lui mi-a amintit de un personaj literar francez, evadat de mai multe ori dintro colonie franceză, dacă o fi fost adevărat. Francezii îl numesc „Papillon”. Nu știu cum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-i greață? Nu vrei o felie de lămâie? Sau mai bine o portocală? Ei, ce zici? - Dă-mi lămâie, dar fără zahăr. I-am dat. Apoi, parcă și-a mai revenit. Începuse iar să glumească, așa cum îi era felul, mai gustă un pahar cu vin, mai scoase un caras frumos, cam de 1 kilogram. Trecuse și prima jumătate din zi și se apropia ora când trebuia să strângem, să facem bagajul de plecare la gară. Fiecare era acum ocupat. Pentru un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dai de vreo așchie. Atunci scândurica poate fi aruncată cu tot cu ambalaj, de obicei pe trotuar, pe carosabil, sau pur și simplu, o lași pe masa la care ai consumat-o pentru a fi luată și dusă de vânt aiurea. Limb! gustă preoteasa din înghețată, după care se uită cercetător spre prietena ei. - Da' te văd, soro, cam îngândurată, suferi cumva de vreun sentiment aparte? Limb! și inginereasa: - Zău dacă înghețata asta pe băț are vreun gust. Poate pentru că am gustat eu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Limb! gustă preoteasa din înghețată, după care se uită cercetător spre prietena ei. - Da' te văd, soro, cam îngândurată, suferi cumva de vreun sentiment aparte? Limb! și inginereasa: - Zău dacă înghețata asta pe băț are vreun gust. Poate pentru că am gustat eu ceva înainte, de aceea nu-i aflu rostul. Că pe bărbatu' meu l-am lăsat în pat. - Cu fața în sus, poate, și-i făcu cu ochiul. Hai, nu te bosumfla, că am glumit. - N-are nici pe dracu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb, mai gustă din înghețată. - Și după ce a terminat, a scuturat-o de stâlpul porții, da' știi, colea, zdravăn, de mi s-o părut că se zgâlțâie ditamai stâlpul, făcut dintr-un salcâm gros. - Și, și, zi soro mai repede, că fac pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
unui copac zumzăie un roi de albine. - Stați liniștiți, dacă nu ne agităm, albinele acestea sălbatice nu ne fac nimic, spuse băietanul cel mai mare. - Au și miere? - Desigur, și avem în sat meșteri pricepuți care le fură mierea. Am gustat și eu din ea, e foarte bună, răspunse băiatul. Am trecut cu bine pe lângă albine. Mai încolo, din coroana de ramuri ale unei sălcii înalte și-a luat zborul o egretă mare, argintie. În zborul ei maietuos, peste canal, avea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
băgat legumele: ardei gras, țelină, morcov rondele, pătrunjel rădăcină și ceapă. Când au fiert bine, am acrit-o cu sare de lămâie și am adăugat peștele mare, bucăți de crap. Între timp, peștele mic s-a topit în fierbere. Am gustat, avea nevoie de sare. Am pus. Apoi am adăugat pătrunjelul, mărarul și la urmă, leușteanul și cimbrul. Și am gustat, era dumnezeiască! Tarzan stătea în picioare lângă mine, cu castronul în brațe. Avea privirea fixă, ochii îi sticleau a foamete
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de lămâie și am adăugat peștele mare, bucăți de crap. Între timp, peștele mic s-a topit în fierbere. Am gustat, avea nevoie de sare. Am pus. Apoi am adăugat pătrunjelul, mărarul și la urmă, leușteanul și cimbrul. Și am gustat, era dumnezeiască! Tarzan stătea în picioare lângă mine, cu castronul în brațe. Avea privirea fixă, ochii îi sticleau a foamete mare, ca aceea a unui subnutrit somalez; când m-am uitat la fața lui, să nu-l recunosc! L-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un vin bun, de casă, făcut de mâna lui. Apoi femeea lui ne-a poftit la masă: mămăligă cu brânză și smântână, borș de pasăre și friptură; la început câte trei ciocănașe de rachiu, iar în timpul mesei, vin din acela gustat în șopron. După masă i-am sărutat pe amândoi pe obraji, lui i-am strâns mâna, i-am mai mulțumit o dată pentru toate și am plecat spre primărie. De acolo am venit la Iași cu o “Salvare”. Și de atunci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
al sinelui”, Cioran prin scrierea teologiei sale negative, afirmă o profesiune de credință: „vrea să-l distrugă pe D-zeu doar ca să-i aparțină Lui cu totul, redat fiind astfel sieși însuși. Dacă D-zeu îi ia dreptul de a gusta din plăcerile lumii, se vede nevoit să distrugă lumea, pentru a se bucura de D-zeu și de Nimic, pe care el le vede ca pe unul și același (...) alege să se elibereze de D-zeu prin D zeu” (S.B.
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
scriitura ca otravă) - ce a presupus o ruptură (de imaginea de sine anterioară) și o renaștere în alt cadru („Cioran s-a luptat cu sine și cu limba franceză pentru a obține botezul unei noi identități”S.B.). A trebuit să „guste” violența pharmakon-ului francez: exigența pentru claritate, simțul nuanțelor, acuratețe, rigiditate, exactitate, precizie, paradox, fapt ce l-a determinat să afirme că „nu locuim într-o țară, locuim într-o limbă. Asta înseamnă patrie și nimic altceva”. Lirismului pre-parizian, lamentării valahe
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
acela în care sinceritatea statornicită între ei îi întorsese la vremea idealurilor. Într-adevăr, acum erau amândoi oameni importanți, zi de zi trebuind să-și plătească tributul de timp în obligații de etichetă, de diplomație, poate chiar tributul de ipocrizie. Gustând încet vinul din cupă ca un cunoscător, vodă cu un glas scăzut începu să-și exprime gândurile. Mitropolitul ridică spre el privirea mirată; i se părea că sunt ale lui. — La Mitropolie or fi ajuns cu vecernia la psalmul întâi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]