19,706 matches
-
recipiente din sticlă care au fost recunoscute ca provenind din prăvălia meșterului Teofilo. Acum e la Stinche, la tortură. Se declară nevinovat, dar nu va dura prea mult. Cum vezi, greșești când Îi bănuiești pe cei din Como. Dante Își imagină fața răvășită a lui Giannetto, În mâinile soldaților. Milogul acela nu avea nimic de a face cu crima. Cel mult, putea să fi prădat prăvălia profitând de moartea spițerului. Se pregătea să Îi ordone lui Bargello să Îl elibereze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tentativă e sortită dezastrului. Ai rătăci luni, ba poate chiar ani În șir pe un pustiu de apă, fără speranță. Poetul cântărea În minte această ultimă afirmație. Poate că celălalt presupunea prea multe, În privința nobleței sale sufletești. Și nu Își imagina instrumentele de persuadare existente În subteranele temnițelor de la Stinche. Ar fi putut afla acest ultim secret și fără să cedeze nimic. Totuși, privirea bărbatului sugera că ar fi știut să reziste și la durerea cea mai intensă. Poate, cu excepția unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ci pe urmele unei legende mai vechi... Veniero zâmbi vlăguit. — Ordinul Templului a săpat vreme Îndelungată printre ruinele citadelei Ierusalimului, sub vechiul Templu. Și multă lume a crezut că se căuta comoara israeliților. Aurul ofrandelor, Chivotul alianței... Unii și-au imaginat chiar că se pornise În căutarea Graalului. Sminteli. Nu-i nimic acolo. N-a fost niciodată nimic. O grimasă i se așternu trecător pe chip. Un junghi din pricina rănii, sau durerea dezamăgirii. — Zeii nu au pășit niciodată pe pământ. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mea cu voluptate și cinism inocent. Vechea lui aplecare spre teatralizarea prelegerilor universitare rămăsese nealterată: ce conta că auditoriul se restrânsese la o singură persoană? Bună și aia... - Chiar credeți că aș putea rata o asemenea șansă? Nici nu vă imaginați ce spirit aventurier zace sub aparența mea de tip casnic și cu frica lui Dumnezeu.Vă cer doar Îngăduința să dau un telefon scurt operatorului meu să nu mă aștepte, ci să-și facă liniștiți de cap - el și restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Am constatat cu amuzament că din toată tevatura despre care ți-am vorbit nu lipseau anume atingeri cu ... ei da, Închipuiește-ți... cu România și istoria ei. Nici mai mult, nici mai puțin! Acum, nu trebuie să intri În fibrilație naționalistă, imaginându-ți cine știe ce; e vorba de simple detalii, nu de chestiuni de fond. De pildă, Îți aduci aminte că unul dintre primele indicii prin care Jacques Saunière, personajul din Codul lui Da Vinci, mare amator de enigmistică, Îi pune pe eroii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
potrivite. Nu știu dacă am făcut bine, sigur este că mă Înșelam profund În privința culturii istorice de magazin ilustrat a tovarășei mele de călătorie. Cel puțin În legătură cu subiectul abatele Saunière, tipa era mult mai avizată decât mi-aș fi putut imagina și aveam să mă conving repejor de asta. - Domnule profesor, m-a Întrebat ea cu un surâs subțire În colțul gurii, În aceeași ordine de idei: știți cumva ceva și despre prețioasa contribuție românească la declanșarea fenomenului Rennes-le-Château? Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
intrasem sau fusesem aruncat și de ce? Cine și ce vrea de la mine? - Domnule profesor, unde credeți că ne aflăm În clipa de față? Strict geografic vorbesc... Glasul pirpiriului era În continuare calm și amabil. Am ridicat din umeri: - Mă supraestimați, imaginându-vă că după cele ce mi se Întâmplă de câteva ore Încoace... În fine... Omul dumneavoastră a lucrat impecabil, iar cloroformul utilizat este de excelentă calitate, așa că e foarte greu să-mi dau seama. În cel mai bun caz, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În care urma să dorm mi-a accentuat deprimarea - nimerisem Într-un soi de fortăreață tehnologică, pe frontispiciul căreia putea fi afișată perfect adecvat cunoscuta inscripție dantescă de pe poarta infernului: lasciate ogni speranza voi ch`entrate. Nici că se putea imagina ambient mai potrivit pentru edificarea unei Încrederi devastatoare În aproapele meu, aferim! 9 Ieșit de sub duș, m-am Întins pe pat și, cu ochii ațintiți În tavan, am Încercat să Încropesc o ordine, să descopăr un sens În iureșul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
salvaseră. Din propriile gheare, cum ar veni. Absurd. Bazaconia cu asasinatul era menită În chip vizibil să mă intimideze, să mă Înfricoșeze. Nu cred că se așteptau să iau de bună toată gogorița cu siguranța mondială și, așijderea, nu-mi imaginam că sperau În recunoștința mea eternă pentru că se răzgândiseră și-mi Întinseseră un colac de salvare În formă de răpirea din serai. Deși, mai știi ce poate flutura prin creierele Înfierbântate ale unor criminali de profesie? Chiar așa, ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În momentul În care Zoran a pronunțat numele universitarului englez doar pentru că Îmi propusesem și mă forțam din răsputeri să par impasibil, indiferent ce s-ar fi Întâmplat. - Văd că știți foarte multe despre mine... - Mult mai multe decât vă imaginați, ar fi timpul să vă obișnuiți cu acest gând. - Cu atât mai bine, mă bucur. Probabil știți la fel de bine că, riguros vorbind, citatul ăsta nu prea are nici o legătură cu restul articolului, e... cum să vă explic eu... o lipitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
relativitatea timpului reprezentau cea mai importantă dintre problemele care mă frământau atunci. Stai liniștit, n-o să te plictisesc cu trecerea lor În revistă. De altfel, nici nu cred că ar fi nevoie, cu un minimum de bunăvoință, ți le poți imagina singur. Faptul că, În fine, știam ceva - respectiv, că mă aflu sub o acuzație, așa excentrică și aberantă cum era - m-a liniștit oarecum. E un fel de a spune „liniștit”, dar măcar aveam habar pe ce picior dansez, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
raționale post-factum nu au, oricât te-ai strădui să le găsești. Pur și simplu, se Întâmplă ceva neașteptat și misterios, care oprește subit continuarea procesului, Îi retează aripile și-l omoară cu zile. Ca să mă fac Înțeles, o să vulgarizez puțin. Imaginați-vă un meci de fotbal Între două echipe despre care nu știi mare lucru. După 20-30 de minute, ești edificat: una dintre ele - formația-gazdă, să spunem - este fie net mai valoroasă, fie prinde o zi deosebită, fie și una, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ale membrilor Centrului de Monitorizare și Intervenție (parcă așa spusese Eveline că se chema buncărul). Ideea era să pricep ce-i putea strânge laolaltă pe acești oameni cu origini și ocupații atât de diverse și ce-i Îndreptățea să se imagineze responsabili cu siguranța planetară. Rezultatul a fost un eșec strălucit: nu se lega nimic, totul rămânea impenetrabil, fără vreun sens evident. Am renunțat. Ce rost avea să mă mai chinui, de vreme ce mi se promiseseră toate lămuririle pe care le doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un cataclism natural În urma căruia nu vor exista supraviețuitori? Sunt deja destule semne... Nu mai vorbesc că același rezultat s-ar profila și În cazul unui război atomic. Sau: de unde știm că Dumnezeu Însuși, care, la un moment dat, a imaginat lumea și a făurit-o din nimic, fără vreo rațiune inteligibilă, n-o va azvârli În neant, la fel de subit și de obscur? Și apoi, vedeți vreo deosebire de esență Între a muri de bătrânețe sau lovit de un autoturism? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ucenicul nechibzuit a fost șantajat și obligat astfel să se pună la dispoziția Centrum-ului, care a aflat tot ce dorea să știe. Au urmat dezbateri la capătul cărora s-a conturat un punct de vedere unanim acceptat: codul de legi imaginat de Alexandru ar fi reprezentat nu doar Încununarea operei sale de cuceritor al lumii, ci, mai cu seamă, instalarea acelei lumi Într-o eră a desăvârșirii. Ceea ce nu trebuia să se Întâmple! Centrum-ul a deliberat și a stabilit Misiunea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de ele, În loc să le conduc eu. Dar, În definitiv, și aceea putea fi o Întrebare la fel de bună ca oricare alta. - Mi-e greu să-ți răspund - și sincer, pe deasupra - În absența elucidării prealabile a termenului „aici”. Ce știi, ce-ți imaginezi sau ce deducții ai făcut apropo de acest „aici”, unde ai parvenit cu sprijinul meu direct și neprecupețit? Avea domnul Howard talentul să Întoarcă orice răspuns Într-o Întrebare, ceva de speriat! Acum, deprinderea cu pricina mă ajuta Însă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu pentru că oamenii dau răspunsuri greșite, ci fiindcă pun Întrebări greșite. - Norocul meu e că nu sunt filozof... - ...Iar neșansa ta, că nu ești fizician! - A doua - prima neșansă o reprezintă faptul că mă aflu aici. Apropo, să nu-ți imaginezi c-am uitat: care este al doilea secret? Ai spus că aflarea de către oameni a adevărului despre „experimentul Pământ” e primul. Și atunci devine logic: dacă există „primul secret”, trebuie să existe și al doilea sau următoarele. Nu aștept felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
proporții? Bine gândul nu sfârșeam; prima dintre ele s-a și ivit, În forma și formele răvășitoare ale Evelinei. Calma, ironica, miștocăroasa Eveline suferise o metamorfoză subită și cel puțin nedumeritoare. Era agitată și febrilă, așa cum nu mi-aș fi imaginat-o pentru nimic În lume. - Te rog să mă asculți fără să mă Întrerupi și să faci tot ce-ți spun. Nu e timp de explicații. Aici lucrurile Încep să se precipite și mă tem că În curând vor scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În ralantiuri funcționale vecine cu nepăsarea inertă a omului părăsit de speranță. Între cele două stări de agregare interioară se plasau momentele tulburi În care mintea mi-o lua razna către tărâmurile normale lăsate dincolo de bariera arierantă a zidurilor subteranei. Imaginam prostește aceeași scenă cu distribuții schimbate: diverși cunoscuți cărora cineva le spunea ce pățisem și unde mă aflam și care reacționau stereotip În gama perplexității, a indignării și a revoltei. Încercasem În câteva rânduri să mă repliez În amintiri - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adăpostea mormântul unui profet, nicidecum al unei divinități, și ar vrut să facă din Întreaga lume un Pământ Sfânt, prin restaurarea tradiției creștine inițiale și reunificarea celor trei religii ale lui Dumnezeu. În numele Ordinului Templului, câțiva vizionari, călugări războinici, au imaginat proiectul grandios de a domina Occidentul și Orientul unite și de a făuri o civilizație mediteraneeană creștină și musulmană totodată, condusă de un colegiu de oameni luminați. A fost una dintre puținele oportunități ca omenirea să fie guvernată de spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o depășesc, concentrându-mă asupra a ceea ce auzeam și forțându-mă să uit incidentul. - Domnule absolvent de istorie, ți-ai pus vreodată problema motivației de fond a eșecului comunismului? De ce una dintre cele mai frumoase utopii sociale care a fost imaginată vreodată s-a soldat cu un asemenea rateu de proporții? Întrebarea lui Adam Adam m-a luat cu totul pe nepusă masă. Ce avea a face comunismul cu...? Și apoi, eu mă pregătisem să ascult continuarea povestirii, nicidecum să improvizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ale textelor scoase zilnic de pe internet - mă refer la cele considerate utile, care iau drumul laboratorului de analize. Mi-ar fi greu să mă pronunț la ce folosesc și de ce sunt păstrate alături de cărți din diferite domenii (nu-ți poți imagina ce bibliotecă formidabilă zace În aceste camere!), de ziare, reviste, publicații de specialitate, anuare și alte tipărituri În zeci de limbi de mai largă sau mai restrânsă circulație. Complet lipsite de interes și importanță, din punctul meu de vedere... - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
paranoide: am Început să cred că soarta omenirii depinde În mod direct de mine. Mă rog, și de mine, ca să n-o iau razna cu totul. Înțelegi ce vreau să spun? - Mai mult sau mai puțin. Continuă... - Nu m-am imaginat niciodată pe post de salvatorul umanității, n-am stofă de erou, nu e jobul meu. De altfel, nici nu concepeam că lumea stă agățată În fire atât de subțiri și că destinul și viitorul ei pot ajunge nemijlocit În mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rostit la fel de teatral, ca și când ar fi spus to be or not to be pe scena Metropolitanului, iar În clipele următoare s-a auzit zgomotul Înfundat al deschiderii ușii-gigant. Am Întors către Eveline cea mai perplexă figură din câte se pot imagina: vocea care pronunțase time is money era a doctorului Wagner. N-aveam nici cea mai mică Îndoială. Eram Însă la fel de sigur că individul acela putea fi oricine altcineva În afară de doctorul Wagner! 25 - Aștepți, desigur, niște explicații, a spus Eveline când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e imposibil. Orice voce poate fi imitată, e problemă de perseverență, nu de talent. Te rog, te implor... Trebuie să poți, oricât ți s-ar părea de aberant sau de caraghios ce-ți cer. Putem mult mai multe decât ne imaginăm, crede-mă. Corzile noastre vocale sunt un instrument capabil să scoată orice sunet. Nu te strădui să ajungi să vorbești ca doctorul Wagner, nu, e o prostie. Adu-ți aminte o propoziție simplă, de trei-patru cuvinte, care ți-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]