8,822 matches
-
fiindcă această cameră mi se părea acum inexorabil familiară) făcea din orice aș fi spus o chestiune superfluă. Într-un sfârșit, Rosa arătă cu mâna spre mochetă. - Cred că de la petrecere e asta, domnule Ellis. Mă uitam la urmele cenușii imprimate în mochetă. - Cum poate o petrecere să-i schimbe culoarea? - Auzit c-a fost multă lume. Făcu o pauză. Poate vărsat băutură? M-am întors încet cu fața la ea. - Ce crezi că le-am dat de băut? Colorant verde? Rosa mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de îndepărtat. După prima rundă m-am prăbușit pe unul dintre șezlongurile așezate într-un anume fel, artistic, în jurul curții, care, spre deosebire de a noastră, se întindea lateral, nu în spatele casei, iar noaptea era caldă și foarte întunecată, iar luminile piscinei imprimau chipurilor o tentă fosforescentă, fantomatică. De acolo de unde eram așezat puteam vedea casa noastră și după ce am tras adânc un fum din joint am studiat-o cu ochii mijiți. Privirea îmi pătrundea prin ușile glisante în camera media, unde Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
printre pleoape spre gardian, răspunzându-i, zâmbitoare, cu o voce reținută, fals-voioasă: - Suntem bine, suntem bine, mersi mult de tot. Lumina păru absorbită de masca Nadinei înainte ca gardianul să plece, aruncându-ne o privire neîncrezătoare. Întreruperea provocată de gardian imprimase un aer de realitate confruntării noastre și o făcu pe Nadine să se ridice în picioare și, fără să se uite la mine, să se îndrepte rapid spre scări de parcă i-ar fi fost rușine acum de ceea ce recunoscu. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ultima săptămână am realizat că trebuia să fiu acolo pentru el și că era timpul să devin tatăl. Nu rostisem niciodată aceste cuvinte cu o astfel de forță și în acel moment am decis să mă las în voia curentului imprimat de narațiune, să mă ducă unde-o vrea, fiind convins atunci că era spre Robby, și am continuat să vorbesc printre lacrimi. De-acum înainte nu mă voi concentra decât asupra familiei mele. Singurul lucru care mai însemna ceva pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
memoria reușește să secționeze amintirile - de parcă ai apăsa un buton și te-ai „strămuta” într-o anumită secvență, etanșă, bine izolată, având datele sale proprii, cu vremea, însorită sau ploioasă, cu gesturile, vorbele, întâlnirile conservate miraculos, așa cum ți s-au imprimat pe retina creierului-șapirograf. Și de fiecare dată, retrăirea acelei secvențe se dovedește la fel de intensă și autentică.) VASILE GÂRNEȚ: Intrăm în Gara Malbork (Marienburg, cum îi spun nostalgic germanii) pe la orele 22.30. Primii localnici cu care dăm ochii sunt niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și expresivi, încât înțeleg aproape totul. Până acum, de bagajele noastre s-au ocupat muncitori calificați. În Est, cum se obișnuiește, au fost mobilizați militarii - o forță de muncă ieftină, aproape gratuită. „Marca” unei lumi ce nu a dispărut definitiv, imprimată în vorbirea, gesturile cotidiene, procedurile de lucru. Până la „spiritul protestant” e cale lungă... În autobuzul care ne duce la hotel ne „reperează” o rusoaică blondă, destul de vorbăreață. Se recomandă drept jurnalistă de la Kaliningrad, sosită aici să vadă cum se descurcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să citească, rar, răspicat, neuitând să onoreze accentele fonetice de rigoare, același text cu care oarecum ne familiarizaserăm. Pe fundalul acesta relaxant, decomplexat - ne asigura el - creierul nostru ingurgitează mult mai ușor sintagmele englezești, asemenea unei benzi de magnetofon care imprimă cu fidelitate sunetele din spațiu. Ședința finală a fost un fel de party amical, în care a trebuit să conversăm exclusiv în engleză. Ca o aruncare în valuri: trebuia să „înoți”, să te descurci, dar fără ajutorul magnetofonului și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
amantă cu un ochiu. Amanta aceasta a fost prințesa d'Eboli. Quand on ne veut pas écouter la raison, elle ne tarde pas à se faire sentir. Franklin. Ce sont les canons de la pensée! strigă Abd-el-Kader, contemplând mașinile Secolului, care imprimau 800 exemplare pe ceas. Tantem animis coelestibus irae. Atâta mînie în sufletele cerești. D.X. ciocoi, scoboară din casă nobilă, cum ar zice Rochefort, pe scara de serviciu. Voi aveți dreptul forței, eu am forța dreptului. Nulla est causa homini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a conținutului cuvântărilor în spaniolă și portugheză. Producție muzicală: Leocadia Maslennikova, cântăreață, Alexei Krivceni, Leonid Kogan, Evghenii Malinin.Adunare însuflețită și simpatică. A prezidat Ilya Ehrenburg. Ieri am citit la Radio bucata Prietinul meu poetul pentru fondul de lecturi literare imprimate la magnetofon. Asară, la adunarea de la Uniunea Scriitorilor, m-am întâlnit cu Emilian Bâcov de la Chișinău. Miercuri 16 dechembrie. A venit la mine Emilian Bâcov cu care am stat îndelung de vorbă despre frământările de la Chișinău în ce privește limba moldovenească despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
smălțuite. Între discuri sunt intercalați mici butoni de formă triunghiulară. Decorația bisericii Sfântul Nicolae din Popăuți, bogată și ea, s-a inspirat din decorația bisericii de la Hârlău. Chiar dacă unele biserici au la exterior “o haină gotică”, decorația cu discuri policrome “imprimă bisericii caracterul pitoresc al arhitecturii neaoșe moldovenești.” Spre sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare, bisericile unor mânăstiri, ca cele de la Neamț și Dobrovăț, au cunoscut o creștere în lungime, prin adăogarea gropniței, între naos și pronaos și adăogarea pridvorului închis
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
deloc aleatoriu, căci acest punct al scheletului uman semnifică „forța, puterea de a realiza”. Aleasa lui îi va împărtăși condiția superioară și astfel emblema inițiatică slujește cele două puncte majore: anticiparea eroizării și finalitatea maritală. Atunci când semnele astrale nu sunt imprimate pe trupul protagonistului, el este îmbrăcat, într-o fază superioară a ritului de trecere, cu straie frecvent descrise în colinde: „D-un veștmânt prelung,/ Lung până-n pământ./ Scris îmi este, scris,/ Soarele și luna;/ În spatele lui,/ Soare cu căldura;/ În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o durată variabilă privațiuni și chinuri, să se supună la probe primejdioase și să experimenteze prin intermediul recuzitei terifiante din scenariul inițiatic iluzia morții, reînvierii și a contactelor cu lumea spiritelor”. Zdrelirea pe drumul cu piedici (bulgări, bușteni, tulpini cu țepi) imprimă efortul inițiatic în trupul pe cale să sufere o mutație și, în același timp, sugerează luarea de la început a capacităților locomotorii, la fel cum neofiții din comunitățile primitive învață din nou să mănânce: „în cultul majo din Noua Guinee, novicii care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de a doua câmpie este scindată: „o câmpie frumoasă, pe de o parte cu iarbă înflorită, iar pe de altă parte pârlită”. Pârjolul vine de la Scorpie, focul și smoala vărsate de apariția terifiantă au însă o menire cathartică, anulând distrugerea imprimată prin durată planului uman. Puterea revigorantă a focului este revelată de proliferarea planului vegetal în imediata lui vecinătate, nivelul suprem al bogăției florale fiind atins în ultima câmpie parcursă: „un câmp numai de flori și unde era numai primăvară; fiecare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-se că marca pe care o lasă trecerea pe pământ asigură atât o acțiune mediată prin talpă/copită, cât și una imediată, pentru că urma e chiar ființa care a lăsat-o. Basmele exemplifică în număr mare efectul contactului cu copita imprimată în sol. Într-un text cules de la un informator din Telega, Prahova, frații pierduți de mama vitregă rătăcesc prin bunget, și băiatul resimte mai intens contactul numinos: „se frigeau bieții copilași, săracii, și mai ales băiatul, că lui îi era
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceremoniale cu existență atestată. Nu întâmplător, tocmai vițade-vie și grâul sunt explicate în imaginarul mitologic universal drept rod al sângelui dintrun omor ritual. Putem deja să punem în relație cele două tipuri de sorbire din membrele animalului mitic, din „paharul” imprimat pe pământ sau din copitele reconfigurate în pocal mistic. Sorbirea din locul infuzat cu energia sălbatică transmite în totalitate puterile animalului (și chiar înfățișarea lui), cel ce bea din paharul magic începe o nouă existență, în inima sacrului. Dacă adăugăm
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
multe deplasări în oraș, după orele de muncă, să mă bucur de minunățiile orașului regilor, ale unui oraș vechi de peste patru sute de ani, mai precis, în acel an 1989 se împlineau 454 de ani de la fondarea orașului Lima, să îmi imprim pe retină valorile arhitecturale, multe în complicatul, dar splendidul stil baroc, să îmi explic denumirea de "oraș al grădinilor", să simt direct de ce se afirmă că "Lima este un oraș cu inimă, singurul pe coasta vestică a Pacificului care posedă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
denumirea de "oraș al grădinilor", să simt direct de ce se afirmă că "Lima este un oraș cu inimă, singurul pe coasta vestică a Pacificului care posedă ceea ce lipsește altor orașe, poezia unor amintiri seculare, personalitatea vitală pe care timpul o imprimă lucrurilor". Lima, în limbajul poetic, este orașul luminii, al ceței și al stropilor de rouă sau, cum afirma un peruan de geniu, " Dacă Santiago de Chile este forța, Lima este grația". Știam din lecturile mele că mulți scriitori, poeți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
silvic, unde datorită corectitudinii exemplare, oriunde a lucrat, va parcurge toate treptele profesionale de la inginer stagiar, inginer principal, șef serviciu tehnic, șef de ocol silvic, inginer șef și director de direcție silvică. Profesionalismul, responsabilitatea civică, corectitudinea, principialitatea i-au fost imprimate, pe de o parte, de mediul familiar, iar, pe de altă parte, de deosebiții săi dascăli din Liceul de băieți din orașul Bolgrad. A fost un om care și-a respectat partenerii de afaceri, ceea ce i-a adus multă
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
însărcinări confidențiale din partea guvernului român, se afla la Moscova împreună cu G. Hill și se pregătea să plece la Iași. Ocazia a fost folosită de Consulatul român pentru a trimite, cu vagonul special al lui Boyle, o parte din hârtia de imprimat bilete de bancă, precum și o anumită cantitate de bancnote tipărite la tipografia B.N.R. care funcționase la Moscova. Aceste valori au fost încărcate în gara Brianski, în două compartimente din vagonul special al lui Boyle, la 6 decembrie 1917. Cu același
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
imoralitate în viața socială, în lumea culturală de la noi și de aiurea? Vorba unui politician: "moralitatea este pentru căței", termenul s-a cam prăfuit, toți vorbesc de moralitate, de la preoți la politicieni, dar foarte puțini sunt aceia care o au imprimată în adâncul ființei lor, mulți o compun ad-hoc, doar pentru a impresiona și a o expune cu mult tam-tam pe taraba... bunului simț. Și-n lumea poeților, precum în întreaga societate, este nevoie de un minim de moralitate atâta cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în poezia (sau în proza) scrisă la noi, așa cum vorbim de proza sud-americană sau cea rusească, care au devenit mărci inconfundabile, dar nu e cazul. Suntem o țară mică așezată neprielnic și nu cred că am izbutit să cuprindem, să imprimăm într-o poezie (sau într-o proză) fără de pereche sufletul nostru ce seamănă cu o apă făcută din fel de fel de ape amestecate. Cât de atentă e poezia ta la lumea de pe stradă? Care ar fi portretul robot al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriu poezie. Am mers cu poezia și proza laolaltă, fără a face o discriminare pe care cei mai mulți o fac între aceste două genuri. Ba m-am jucat în același timp și cu teatrul, în care am căutat de la început să imprim caractere unor cuvinte care creau personaje. N-a fost neîncredere în poezia proprie, pentru că pe acele vremuri de început nu mă gândeam la mine ca la un poet, sau ca prozator nu mă gândeam la mine ca la un prozator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
totdeauna o umbră dureroasă pentru mine, mai mult din cer decât de pe pământ. Am crescut, cum am putut și cum a vrut Dumnezeu. Dar poate șterge cineva din ființa mea de atunci și de acum tot ce mi s-a imprimat în carne și în oase, în nopțile acelea de torturi și în tot ce-a mai urmat în restul vieții? Și cine îmi poate răscumpăra și da înapoi viața de sărăcie și singurătate, risipită în voia sorții, partea de ocrotire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
El [Ilie Pintilie - n. ns. - SP] a fost acela care mi-a pus în mână cărți să citesc, care mă muștruluia atunci când mă vedea că citeam cărți pe care burghezimea le pune la dispoziția tineretului, cărți cu conținut decadent care imprimau starea morală de descopunere. De asemenea, tot el ne muștruluia atunci când în loc să mergem la bibleotecă sau să citim o carte, ne opream la vreo cârciumă - care erau foarte multe în jurul Atelierelor”. Cu ușurință, puteai afla aici toate ingredientele de „fabricare
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
contribuit la romanizarea și creștinarea populației din zona noastră, la utilizarea limbii latine și la răspândirea culturii romane în acest areal. Dintr-o epocă mai târzie, au fost descoperite opaițe la Curteni (com. Oltenești), în 1976, pe care a fost imprimat semnul crucii, interpretat de istorici ca o atestare a creștinismului din secolul al IV-lea d. Hr., pătruns prin filiera romană. De asemenea, arheologii au dat la iveală chiupuri (vase foarte mari) de păstrat cereale și vestita ceașcă dacică. În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]