5,255 matches
-
Jeanne poate să fi avut o relație sexuală pe vremea când erau tinere fete între 1927-1928; își închipuia că situația grea a lui Alexis a fost în principal a lui Conrad. Era o dilemă care a condus-o la enigmele inerente propriei situații. Originile literare ale lui Alexis sunt mai puțin vagi. În timpul anului petrecut în Anglia cu Michel (1914-1915) auzise multe despre Oscar Wilde. A citit câteva dintre operele lui în engleză în 1925, și va scrie un scurt articol
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dezmințit efectiv tot ce era istorie în povestirea ei, inclusiv viața suveranului pe care a considerat-o pură fantezie. Syme a criticat faptul că Yourcenar a scris neavând cunoștință de statutul izvoarelor ei; nu a fost conștientă nici măcar de problemele inerente din Vita Hadriana din Historia Augustus. Unde va începe el să o corecteze? La fel ca alți romaniști profesioniști, a detectat zeci de erori: acest fapt, acel detaliu, această dată, acea atribuire. Pagină cu pagină i-a enumerat toate greșelile
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Faptele curente de viață arată că există o gamă foarte largă a gradelor de frustrare, care diversifică formele de trăire internă și de manifestare comportamentală la frustrație: de la frustrarea ușoară și pasageră, inerentă oricărei forme de activitate, care reprezintă o condiție a dezvoltării psihice generale, a maturizării sistemului personalității, până la cazurile individuale în care sentimentele de frustație se stabilizează, devenind deosebit de complexe și de intense, fapt caare le transformă în adevărate dominante ale
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și „stres” nu trebuie considerate ca identice, deși ele se influențează reciproc. Astfel, „obstacolul” semnifică, după cum arătam, doar faptul piedicii apărute în calea satisfacerii unei trebuințe, tendințe, în realizarea scopului sau rezolvarea unei probleme. El reprezintă, de fapt un factor inerent procesului de adaptare la mediu și, în acest sens, putem spune că el constituie termenul general, „genul proxim”, care înglobează atât fenomenul „conflictualității”, cât și pe cel al „frustrției” și „stresului”. Blocării realizate de obstacol îi corespunde, mai precis, conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și ambianță, și nu numai ca «cenzori», ci mai ales ca instanță normativă, cu o funcție cognitivă și alta volitivă”. („Drama psihologiei”, 1965, Ed. științifică, p. 187). În concepția „ reformiștilor”, frustrația apare nu atât ca rezultat al unor conflicte interioare, inerente unei structuri dinamice contradictorii („Sine” și „Supra-Eu”, „Eros” și „Thanatos”), cât mai ales ca provenind din conflictele specifice între individul pulsional și exigențele mediului social. K. Horney, de pildă, criticând metapsihologia „instinctuală” și „genetică” a lui S. Freud, reclamă un
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fi: „pulsiunile”, „procesele dominante”, „tendințele direcționale” ale individului), considerând „personalitatea” ca o formă organizatoare și integratoare a persoanei, ca un factor de ordine și guvernare în care pulsiunilor disparate, care acționează asupra ei. „Fenomenul de frustrație” ne apare, astfel, ca inerent lumii interioare a persoanei și desemnează acea creștere a tensiunii produsă ca rezultat, fie al lipsei cuantumului de energie necesar pentru integrarea corespunzătoare a „dominantelor”, diferite în privința numărului și gradului organizării și adecvării lor, fie ca urmare a efortului depus
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a condițiilor de autoritate și de libertate asigură, în fond, bazele dezvoltării unei personalități echilibrate. De asemeni, angajarea elevilor în diverse forme de activitate practică, cu caracter productiv, contribuie la dezvoltarea acelor trăsături moral-volitive care sunt implicate în depășirea frustrărilor inerente vieții și activității. Influența educativă a „muncii” decurge și din caracterul ei colectiv: în desfășurarea activităților comune, între elevi se stabilesc anumite raporturi și relații de colaborare, întrajutorare, prețuire și respect reciproc. Învățând de mic să prețuiască produsul muncii, elevul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
neo-instituționalism în studiul comparativ al guvernării / 25 CASETA 2.1 Diversele abordări ale studiului guvernării / 38 CASETA 3.1 Normele sistemelor politice trecut și prezent 49 CASETA 4.1 Ideea de progres social și politic / 64 CASETA 4.2 Caracterul inerent subiectiv al dezvoltării politice / 69 CASETA 5.1 Legitimitate și legitimare / 77 CASETA 5.2 Statul și societățile plurale / 83 CASETA 6.1 Geografie și sisteme politice / 96 CASETA 7.1 Putem vorbi despre o "nouă" politică? / 120 CASETA 8
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
definiție generale, și astfel în esență comparative. Este imposibil să ne referim la insituții precum cabinetele, legislativele, partidele, etc. fără a face comparații. Ne putem închipui că ne preocupăm doar de o anumită țară, dar în realitate conceptele fundamentale sunt inerent comparative deoarece se aplică instituțiilor care există în mai multe țări, dacă nu chiar în toate. Din moment ce nu putem analiza politica guvernamentală dintr-o țară fără ajutorul acestor concepte, și din moment ce ele devin coerente doar dacă se aplică și altor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
La aceasta urma să se adauge o dependență ideologică prin care statelor non-occidentale li se transmitea că modelul vestic de guvernare era superior din punct de vedere politic (Chilcote, 1981: 296-312; Hopkins și Wallerstein, 1982: 41-82). CASETA 4.2 Caracterul inerent subiectiv al dezvoltării politice Un exemplu viu al caracterului subiectiv al dezvoltării politice a constat în mult dezbătuta problemă privind dreptul membrilor grupurilor minoritare (în special grupurile religioase) de a adopta practici considerate de majoritatea populației ca fiind regresive. Problema
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în lume nu au fost stabile. Doar în regiunea atlantică și în majoritatea țărilor din Commonwealth a existat un nivel ridicat de stabilitate. Căderea comunismului în Europa de Est a spulberat și ea opinia că sistemele cu un singur partid puternice erau inerent stabile. Partidele joacă într-adevăr un rol important în recrutarea elitei politice, atât în forurile legislative, cât și, într-o măsură mai mică, în guvernele naționale. Partidele joacă un rol mai puțin important în elaborarea politicilor, chiar și în țările
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sau Japonia sunt privite ca fiind în mod tradițional centralizate; același lucru pare să fie valabil și în cazul multor țări din America Latină, dacă nu în toate. Pe de altă parte, țări precum Statele Unite, Marea Britanie și Germania sunt privite ca inerent descentralizate. Într-adevăr, deși în ultimii ani, în Europa de Vest, presiunea pentru descentralizare a crescut, tradițiile trainice persistă și par a justifica în continuare faptul că unele state rămân centralizate în timp ce altele sunt descentralizate. Astfel, centralizarea franceză pare să fie consecința
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sfârșit, există cazuri în care prim-miniștrii sunt simpli deținători de funcții (așa cum erau majoritatea prim-miniștrilor francezi înainte de 1958). În unele țări precum Belgia, Austria și chiar Marea Britanie au existat alternativ prim-miniștri "puternici" și "slabi". Astfel, modelul este inerent flexibil: condițiile politice generale, situația specifică și calitățile deținătorilor de funcții sunt factorii care par să justifice, mai mult decât instituția în sine, gradul de limitare a rolului prim-miniștrilor, sau, dimpotrivă, gradul în care aceștia sunt lideri puternici. Președinți
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în timpul guvernelor britanice de stânga (Griffith, 1985: 207-22). Exemplele nu sunt neapărat tipice, dar faptul că membrii sistemului judecătoresc provin adesea din rândul segmentelor înstărite pare să constituie un temei pentru a sugera că în rândul lor există o tendință inerentă spre conservatorism. Au existat semne ale unei tendințe contrare în unele țări, în special în Italia și într-o măsură mai limitată în Franța. Începând cu anii '70 s-au constituit grupuri de judecători mai "progresiști". A existat, în special
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic murind", "fum veninos" ș.a.) amplifică, în loc să anuleze, apăsătoarea certitudine a morții inerente a eroinei. Referințe critice (selectiv): Nicolae Turtureanu, în "Cronica", nr. 3-4, februarie 1997; Gabriela Gavril, în "Timpul", nr. 4 din 1997; Gellu Dorian, în "Convorbiri literare", nr. 6, iunie 1998; Carmelia Leonte, în "Cronica", nr. 11, noiembrie 1998; Nicolae Panaite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marea geme la țărm; o placentă infinită./ Chemare a morții..." (Pastel). Alte două par a fi, în acest prim volum, obsesiile majore ale poetului, chiar și în textele cu inserții sociogonice ori cosmologice în care se invocă frecvent, cu marja inerentă de ironie (postmodernă), "O, apele liliachii și verzui/ ale Oceanului Primordial scăldând/ malurile erodate ale arhipelagului/ cu nume exotic": Logosul și erosul. Preeminența Logosului în lirica lui Liviu Antonesei poate fi justificată de varii motive poetice sau trăsături formale. Între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aur plini/ Iar îmi caută pricini./ Gura ta cea lobodă/ Mă sărută slobodă" etc. Desigur, niciun exercițiu de virtuozitate stilistică nu poate edulcora sfârșitul cuplului (în special Dispariția și eternitatea Eonei va conține invariantele uzuale ale eroticii agonice, cu finalul inerent: reintrarea într-o "melancolie de fier"). Fulgurațiile oricărei apariții și dispariții ale obiectului poetic sunt, totuși, benefice Poeziei. Pentru cititorul poemelor lui Liviu Antonesei, fiecare nouă apariție a Eonei adică, în termenii autorului, "O răcoare umedă/ și blândă. O vibrație
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pregătit cu sârguință./ Hainele mele fragede palpită/ Să-i înfășoare lirica ființă"), ambele incluse în aceleași memorabile Versuri, dau seama de faptul în spatele viziunilor gracile ale debutantului Emil Brumaru se află o conștiință perfect trează, care, tentată fiind de finalitatea inerentă oricărui act artistic, atingerea purității absolute ("să ating iar cerul pur"!), construiește, cu rigoare și paciență, după sistemul oniric, la care inițial Brumaru s-a și racordat ("Mă numesc Brumaru. Sunt medic, vin de departe, de la Dolhasca. Vreau să vă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur" (ultima patrie). În alte texte din carte, se întâlnește ideea unei purificări inerente procesului de transfigurare necesară a lumii prin actul scriptural. Scrisul rămâne, orice s-ar spune, metoda optimă de exorcizare, de eliberare de sânge, de organicul robit, subjugat lumii, deci de stările care atrofiază ființa poetei. Într-o artă poetică explicită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se poate de evident faptul că Adi Cristi este pe deplin conștient de riscurile majore ale ritmului acesta halucinant al scriiturii poetice, asumându-și la fel de lucid lipsa de consistență, scăderile de ritm, gratuitatea (înțeleasă à la Mihai Ursachi) ca elemente inerente propriului proces creator. Desigur că, la un inventar cu cărțile pe masă, acestui autor prolific mai peste limitele îngăduite i s-ar putea reproșa în primul rând faptul că producția editorială îi este redundantă și, în consecință, reductibilă. Într-adevăr
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plâns), nu vor putea fi percepute la fel de dramatic precum zbaterea cumplită a cuvintelor în căutarea actului poetic revelator de frumuseți ocultate în subteranele lumii vizibilului. Examenul autoscopic anterior păruse, ce-i drept, a dezvălui alte cauze ale suferinței auctoriale: riscul inerent al dispersiei identitare, al pierderii sau al rătăcirii de sine ("mă rătăcesc prin mine/ uneori/ cum se mai rătăcesc copii/ prin mahalale" Timp din Doamne, desenează-mi un om!); spectacolul agonic al unui univers pe cale de mortificare ("degeaba decojești/ culoarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fizice un text în care se descrie obișnuita "plimbare printre ruinele sufletului meu" se și numește Dezechilibrul meu susține echilibrul precar al lumii. Ca în această mărturisire directă, lapidară, a impasului lăuntric, poetul preferă peste tot dicțiunea nerelativizată a suferinței inerente procesului de chestionare identitară. Proces în cursul căruia intervin și invariantele bine știute: spectrul ratării, anxietatea, oboseala reiterării acelorași atitudini, incertitudinea soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
așteptate (Cum depărtările gândurilor dor, Cântarea Cântărilor, Doamne, lumina mea, Nevrednic sunt, Doamne, de Tine). Fiorul trăirii este însă autentic, iar lirismul capătă adesea străluciri îmbietoare, ca în această Rugă unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de ochii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o scenă "ca pe pluta Meduzei", întâlnirile de dragoste, chiar dacă nu neapărat cu o Euridice nubilă, pot fi stimulate de un Album de familie în care coabitează, fericit, mai multe personaje descinse din imaginarul mitologic, trecute în revistă cu melancolia inerentă unei astfel de întreprinderi menite a stimula memoria: "Din burgul meu sosesc misive/ cu melancolice comprese/ așa cum foloseau adese/ sinucigașii din Ninive.// Poștașul Behemoth beat turtă/ își șterge botul de un timbru/ apoi cu vocea fără timbru/ ne spune spița
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
putrezi ș.a.). Li se adaugă personaje stranii, dotate cu simțuri noi ori cu simțurile cunoscute amplificate peste măsură: Magul, Moșneagul Silențio, Aspazio, bătrânul porcar Garibaldi, dar mai ales alchimistul Abstractor. Ritualurile complicate, de aparență barocă, dar de o esență gratuită inerentă, ale acestuia din urmă constituie nucleul poetic din Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor, probabil una dintre cele mai greu descifrabile secvențe lirice semnate de Mihai Ursachi. Pe de o parte, pentru că seria de vocabule prin care este descrisă alambicata
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]