6,102 matches
-
mult (...) S-a recunoscut că orice preluare a Teschenului va trebui să se realizeze într-o manieră acceptabilă de către Antanta victorioasă (...), astfel că cehii au fabricat o poveste cum că zona Teschenului se bolșeviza (...) Cehii au adunat trupe substanțiale de infanterie - circa 15.000 de oameni - și la 23 ianuarie 1919, au invadat zonele deținute de polonezi. Pentru a-i deruta pe polonezi, cehii au recrutat ofițeri aliați de origine cehă și i-au pus în fruntea forței de invazie, în
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
cu 3 brațe verticale și orizontale, toate pictate: pe o fată scenă Răstignirii, unele Prăznicare, în medalioane Sfinții Mucenici, iar pe cealalata parte Maica Domnului, alte Prăznicare și cuvioși în medalioane. În 1942 este chemat la Tiraspol, la Regimentul 28 Infanterie, pe front, bub comandă colonelului Alexandru Batcu, care, auzind de talentul său, îl roagă să picteze biserică părăsita din satul. Vizirica. Vestea despre lucrarea minunată de la Vizirica s-a răspândit în toată Odessa până la Stalingrad. Numeroși generali au fost curioși
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
de luptă, iar generalul o detașează la Comandamentul Diviziei. Ea îi spune comandantului diviziei că refuză să-și părăsească compania, iar generalul îi acceptă rugămintea de a rămâne pe front. Mănoiu este invidios, dar îi încredințează comanda unui pluton de infanterie. Aflată pe front, Ecaterina află că medicul Mureșan s-a îmbolnăvit de tifos exantematic și a murit. Comanda Armatei I este preluată de generalul Eremia Grigorescu. În luptele de la Mărăști și Mărășești, acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
1916. Osemintele sale se odihnesc în Mausoleul de la Valea Mare- Mateiaș. Mama, Maria Pârnuță, născută Simion(1891-1949), este îngropată în Cimitirul Bisericii Rucăr-Suseni. Soldatul Ion Mihai Pârnuță a fost înrolat în compania a 3-a, batalionul 1 din regimental 70 infanterie Muscel, comandat de maiorul Grecescu Grigore. Deșii soția, Maria, i-a presimțit moartea și a plecat spre câmpul de luptă pentru a-I arată pe ultimul născut, Gheorghe, nu l a apucat în viață și nu a putut să-l
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
prefect) al județului Neamț. Deși filorus și antiunionist, relațiile sale cu Alexandru Ioan Cuza au fost bune (soția acestuia, Elena Cuza, făcând și ea parte din familia Rosetti) ceea ce a permis numirea sa, în anul 1860, la comanda Regimentului 4 Infanterie de Linie și ulterior, între 1862-1863, la Regimentului 1 Lăncieri. Avansat la gradul de colonel, a luptat în Războiul de Independență având comanda Brigăzii 4 Călărași ce a acționat în sectorul de front cuprins între Grivița și Vidin. Gheorghe Ruset-Roznovanu
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
suplimentare. A creat noi regimente de soldați ruși comandați și pregătiți de experți străini. S-au recrutat inginei și fabricanți de arme de foc din străinătate iar guvernul a comandat publicarea în 1649 a unei traduceri a ""Meșteșugul războiului de infanterie"" de olandezul van Wallhausen. Carta Comercială din 1654 a ridicat taxele pe bunuri aduse și vândute în Rusia de negustorii străini. Codul Comercial din 1667 a stabilit condiții egale de comerț pentru toți străinii și acorda o oarecare protecție pentru
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
feude numite "Timar" în teritoriile cucerite, iar mai târziu au fost numiți timarioți. Pe lângă aceste pământuri în plus în timpul campaniilor dobândeau și avere. Orhan Gazi a organizat o armată permanentă plătită mai degrabă cu salariu, decât cu pradă sau feude. Infanteria a fost numită și „yaya”, iar cavaleria „müsellem”. Oastea a fost constituită în mare parte din mercenari străini și doar câțiva turci s-au mulțumit să accepte salarii în loc de feude (timari). Mercenari străini nu au fost obligați să se convertească
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
și s-a folosit de ei împotriva nobilimii, forțându-i să plătească taxe sau cu teren, astfel ca Trezoreria astfel putea obține banii de care avea nevoie pentru a menține armata Kapikulu. Ienicerii erau soldații corpului de elită al vechii infanterii turcești, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creștine. Ienicerii formau unități de infanterie care erau trupele proprii și de gardă ale sultanului. Originea acestui corp de armată datează din secolul al
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
banii de care avea nevoie pentru a menține armata Kapikulu. Ienicerii erau soldații corpului de elită al vechii infanterii turcești, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creștine. Ienicerii formau unități de infanterie care erau trupele proprii și de gardă ale sultanului. Originea acestui corp de armată datează din secolul al 14-lea, și a fost desființat peste patru secole de sultanul Mahomed al II-lea în 1826. Primele unități ieniceri erau formate
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
era formată din călăreții kapikulu care formau garda sultanului, dar în armata se folosea în principal cavaleria ușoară care de obicei nu folosea armură care să le îngreuneze mișcarea, eventual cămașă din zale și coif. În timpul dominiei lui Soliman I infanteria a fost aproape complet înarmată cu arme de foc. Motivul acestui fapt a fost tactica aplicată: infanteria și artileria slăbea inamicul cu foc, după care se năpustea cavaleria urmată de ieniceri și trupele iregulare. Acest mecanism adesea era eficient, dar
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
ușoară care de obicei nu folosea armură care să le îngreuneze mișcarea, eventual cămașă din zale și coif. În timpul dominiei lui Soliman I infanteria a fost aproape complet înarmată cu arme de foc. Motivul acestui fapt a fost tactica aplicată: infanteria și artileria slăbea inamicul cu foc, după care se năpustea cavaleria urmată de ieniceri și trupele iregulare. Acest mecanism adesea era eficient, dar făcea armata otomană o armată învechită și slabă. În primul rând cavaleria putea fi trimisă în luptă
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
trupele iregulare. Acest mecanism adesea era eficient, dar făcea armata otomană o armată învechită și slabă. În primul rând cavaleria putea fi trimisă în luptă decisivă doar în condiții bune de teren și vizibilitate. Pe teren impracticabil era necesară folosirea infanteriei, dar pentru acest lucru infanteria otomană (exceptând ienicerii) nu au primit pregătirea necesară. Infanteria europeană aplicând diferite tactici putea să oprească atacul cavaleriei otomane, astfel că din nou era necesară infanteria, dar corpul de ieniceri datorită numărului insuficient nu era
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
era eficient, dar făcea armata otomană o armată învechită și slabă. În primul rând cavaleria putea fi trimisă în luptă decisivă doar în condiții bune de teren și vizibilitate. Pe teren impracticabil era necesară folosirea infanteriei, dar pentru acest lucru infanteria otomană (exceptând ienicerii) nu au primit pregătirea necesară. Infanteria europeană aplicând diferite tactici putea să oprească atacul cavaleriei otomane, astfel că din nou era necesară infanteria, dar corpul de ieniceri datorită numărului insuficient nu era întotdeauna în stare să rezolve
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
și slabă. În primul rând cavaleria putea fi trimisă în luptă decisivă doar în condiții bune de teren și vizibilitate. Pe teren impracticabil era necesară folosirea infanteriei, dar pentru acest lucru infanteria otomană (exceptând ienicerii) nu au primit pregătirea necesară. Infanteria europeană aplicând diferite tactici putea să oprească atacul cavaleriei otomane, astfel că din nou era necesară infanteria, dar corpul de ieniceri datorită numărului insuficient nu era întotdeauna în stare să rezolve problema. Turcii datorită jafurilor în lupte au capturat multe
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
teren și vizibilitate. Pe teren impracticabil era necesară folosirea infanteriei, dar pentru acest lucru infanteria otomană (exceptând ienicerii) nu au primit pregătirea necesară. Infanteria europeană aplicând diferite tactici putea să oprească atacul cavaleriei otomane, astfel că din nou era necesară infanteria, dar corpul de ieniceri datorită numărului insuficient nu era întotdeauna în stare să rezolve problema. Turcii datorită jafurilor în lupte au capturat multe tipuri de arme de foc(puști, muschete, flinte, pistoale etc.), foarte heterogene, care aveau fiecare altă valoare
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
Armata Franceză a început să caute temporar o pușcă pentru a umple această nevoie până la intrarea în producție serie a FAMAS. S-a luat în considerare H&K 33 din care un lot de 1200 exemplare a fost testată de infanterie, infanteria marină, forțele mecanizate și Legiunea Străină. După teste s-a renunțat la H&K 33 în favoarea SIG SG 540. Armata franceză în 1978 a acceptat pușca ca armă standard francez de luptă. FAMAS a înlocuit pușca FSA MAS 1949-56
FA-MAS () [Corola-website/Science/325230_a_326559]
-
Franceză a început să caute temporar o pușcă pentru a umple această nevoie până la intrarea în producție serie a FAMAS. S-a luat în considerare H&K 33 din care un lot de 1200 exemplare a fost testată de infanterie, infanteria marină, forțele mecanizate și Legiunea Străină. După teste s-a renunțat la H&K 33 în favoarea SIG SG 540. Armata franceză în 1978 a acceptat pușca ca armă standard francez de luptă. FAMAS a înlocuit pușca FSA MAS 1949-56 de
FA-MAS () [Corola-website/Science/325230_a_326559]
-
este aproape identică cu originalul. Romarm oferă și o versiune cu țeavă scurtă a acestui model. Model 1997 a fost înlocuită în oferta de export a Romarm de Model 2000, o versiune modernizată. PA Md. 1986 este arma standard a infanteriei române în teatrele de operațiuni. Deși reprezintă succesoarea modelului PM Md. 1963/65, PA Md. 1986 nu a înlocuit complet acest model din dotare. Ambele vor fi înlocuite de noua armă de asalt de calibrul 5,56 mm, aflată în
PA Md. 1986 () [Corola-website/Science/325316_a_326645]
-
la 14 noiembrie dar și-a avertizat generalul să se deplaseze foarte repede, îndoindu-se că Lee se va comporta așa cum anticipa Burnside. Burnside și-a organizat Armata Potomacului în trei așa-numite "mari divizii", organizații ce conțineau corpuri de infanterie, cavalerie și artilerie, un total de 120.000 de oameni, dintre care 114.000 aveau să fie implicați în luptă: Armata Virginiei de Nord a lui Robert E. Lee avea aproape 85.000 de oameni, din care 72.500 au
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
ora 4:30 p.m., dar grosul acestei forțe a trecut abia în ziua de 12 decembrie. Marea Divizie Centru a lui Hooker a trecut la 13 decembrie, trecând și pe podurile nordice, și pe cele sudice. Eliberarea clădirilor orașului de către infanteria lui Sumner și de către focul de artilerie de peste râu a demarat prima mare luptă urbană a războiului. Tunarii unioniști au trimis peste 5.000 de proiectile către oraș și către crestele de la vest de el. Până seara, patru brigăzi unioniste
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
că pot să rămân pe poziție.” Iron Brigade ("Brigada de Fier", fosta brigadă a lui Gibbon, condusă acum de gen. brig. Solomon Meredith) a fost trimisă să oprească artileria confederată. Această acțiune a fost efectuată în principal de Regimentul 24 Infanterie Michigan, un regiment nou înființat care se alăturase brigăzii în octombrie. După o oră, Pelham a început să rămână fără muniție și s-a retras. Generalul Lee a observat acțiunea și a comentat despre Pelham, de 24 de ani: „e
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
și Willis, o cărare îngustă ușor piezișă—Drumul Telegraph, denumit după bătălie "Drumul Scufundat" ("Sunken Road")—era protejat de un zid de piatră de 1 m, întărit în unele locuri cu bușteni și abatis, o foarte bună poziție defensivă pentru infanterie. Generalul confederat Lafayette McLaws avea la început 2.000 de oameni în linia întâi de pe Înălțimile lui Marye și mai erau 7.000 de oameni în rezervă pe creastă și în spatele ei. Artileria masată acolo acoperea aproape neîntrerupt câmpia de sub
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
înaintat până la panta noroioasă până când au fost opriți la 100 m de zidul de piatră cu salve repetate de carabină. Unii soldați au reușit să se apropie la 40 m, dar au sufeit pierderi grele și din partea artileriei și din partea infanteriei inamice, iar supraviețuitorii s-au culcat la pământ. Kimball a fost grav rănit în asalt, iar brigada sa a pierdut 25% din oameni. Brigăzile lui French conduse de col. John W. Andrews și col. Oliver H. Palmer l-au urmat
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
condusă de col. Samuel K. Zook în urma celei a lui Palmer. Acestea au avut aceeași soartă. A urmat Brigada Irlandeză a generalului Thomas F. Meagher. Ca o coincidență, ei au atacat zona apărată de conaționalii lor irlandezi din Regimentul 24 Infanterie Georgia al colonelului Robert McMillan. Un confederat care a observat drapelurile verzi ale regimentului apropiindu-se, a exclamat: „O Doamne, ce păcat! Vin flăcăii lui Meagher.” Dar McMillan a ordonat soldaților: „Dați-le acum, flăcăi! Acum e vremea! Dați-le
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
acceptat. A doua zi, forțele federale s-au retras peste râu, iar campania a luat sfârșit. Mărturie pentru proporțiile măcelului și pentru suferințele din timpul bătăliei, a fost povestea lui Richard Rowland Kirkland, sergent confederat din Compania G, Regimentul 2 Infanterie Voluntari Carolina de Sud. Staționat la zidul de piatră de lângă Drumul Scufundat de sub Înălțimile lui Marye, Kirkland a văzut îndeaproape suferințele și, ca și mulți alții, a fost impresionat de strigătele de ajutor ale unioniștilor răniți din noaptea rece de
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]