6,226 matches
-
este concluzia unui mare criminolog și sociolog canadian, Marc Leblanc: "Toți sîntem afectați de morbul păcatului. Ce a comis deținutul zace în inima atîtor oameni liberi cărora le lipsește nu potențialul, ci circumstanța favorabilă, iar apoi circumstanțele identificării sale ca infractor. Deținutul este doar un exponat al multor rele care mișună nestingherite în lumea celor liberi"232. Și dacă lucrurile stau așa, orice reeducator trebuie să-și ajute deținuții să renască, să priceapă că există cineva, undeva care-i vede, îi
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
instituției și a societății, dar va duce la dispariția sau cel puțin la reducerea comportamentelor nedemne: bătăi, insulte, dispreț și întregul arsenal de abuzuri săvîrșite cu complicitatea sau toleranța superiorilor militari. Explicațiile autorităților privind refuzul specialiștilor de a lucra cu infractorii și în condițiile privațiunilor specifice mediului închis sînt mincinoase, salariile fiind suficient de atractive pentru angajarea specialiștilor, aceștia fiind mai degrabă ținuți la distanță de sistem și angajați doar atunci cînd dorința lor de subordonare obedientă e dovedită. Compoziția personalului
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
scurtă durată cîteva zile, deseori doar cîteva ore -, pînă cînd avea loc judecata. Dacă despre existența unui cod juridic pe actualul teritoriul al României în perioada dinaintea secolului I e.n. nu există nici o informație, iar despre modul de pedepsire a infractorilor se fac doar speculații (că erau utilizați la muncile clasice sau la lucrările publice), despre funcționarea justiției în provincia romană Dacia Felix ne putem face o idee, gîndindu-ne că aplicarea dreptului roman s-a extins și la acest teritoriu, la
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
delincvenți; este adevărat că ea îi readuce în mod aproape fatal înaintea tribunalelor pe cei ce i-au fost dați în grijă. Însă ea îi fabrică în sensul că a introdus în jocul dintre lege și infracțiune, dintre judecător și infractor, dintre condamnat și călău realitatea necorporală a delincvenței care îi leagă pe unii de ceilalți și, pe toți laolaltă, îi prinde în aceeași capcană... Fabricînd delincvență, închisoarea a oferit justiției penale un cîmp de obiecte unitar, autentificat de "științe", care
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
încerca permanent să se manifeste în toată puterea lui, atingînd apogeul în perioada stalinistă, cînd în persoana lui s-au întruchipat torționarul și reeducatorul, criminalul și misticul, bestia și duhovnicul. Dependent total de instituția care l-a fabricat și de infractorii care o populează, el ajunge să le prelungească detenția prin tot felul de mecanisme interne care-i rup de lumea reală, întorcîndu-le pașii înapoi în închisoare. Afirmația lui Michel Foucault: "Delincvența este un produs al închisorii" capătă consistență dacă înțelegem
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
executată, să nu aibă faptă făcută cu violență, să nu aibă rapoarte disciplinare, să iasă la muncă etc.) au făcut ca permisiile să fie acordate doar în situații excepționale (decese în familie), pe motivul protejării unei întîlniri a victimei cu infractorul. Cu toate că declarativ sprijină contactele deținuților cu familia, instituie tot felul de frîne în calea lor, pe considerentul prevenirii evadărilor sau al spațiilor inadecvate de vizită (deși pînă la venirea comuniștilor erau permise vizitele rudelor chiar și în celule, fără aprobări
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de detenție, protecția cetățenilor). Numai cheltuielile anuale pentru întreținerea unui deținut în penitenciarele newyorkeze sînt egale cu bursa pe un an a unui student american care studiază la o universitate străină cum ar fi, de exemplu, prestigioasa universitate Oxford. Nici un infractor nu cunoaște costurile acțiunilor lui, ci doar profitul pe care îl poate obține, iar acesta este aproape întotdeauna mult mai mic. "Analitic vorbind, crima nu se deosebește, în aparență, de oricare activitate care produce o externalitate negativă, iar atunci cînd
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
obține, iar acesta este aproape întotdeauna mult mai mic. "Analitic vorbind, crima nu se deosebește, în aparență, de oricare activitate care produce o externalitate negativă, iar atunci cînd crimele sînt pedepsite cu amendă diferențele analitice dispar aproape complet."271 Dacă infractorii ar fi pedepsiți cu amendă care să cuprindă toate cheltuielile reprimării acțiunii lui și în plus o cotă parte din veniturile obținute de el pe o anumită perioadă de timp, efectele pozitive ale acestei pedepse în societate ar fi mult
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nu a avut efecte asupra ratei criminalității. Prin urmare, nu depinde decît de anumiți indivizi cu autoritate cîți oameni trebuie privați de libertate. Cum cele mai multe infracțiuni sînt de natură patrimonială, publicul este mai degrabă interesat de despăgubiri decît de îngrădirea infractorului. Luînd în considerare efectele negative, în țările nordice a apărut de aproape 40 de ani mișcarea pentru abolirea pedepselor cu închisoarea. "În 1966 s-a organizat o reuniune în Strömsund, în Suedia. După un timp, a început să fie numită
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de mult cunoscute. Regulile Minimale Standardizate pentru Măsuri Neprivative de Libertate ale Națiunilor Unite așa numitele Reguli de la Tokyo -, adoptate de Adunarea Generală ONU la 14 decembrie 1990, propun o serie de sancțiuni pe care tribunalul le poate emite împotriva infractorilor în locul închisorii: 1. sancțiuni verbale, cum ar fi admonestarea, mustrarea și avertismentul; 2. retragerea acuzațiilor condiționate; 3. pedepse statutare; 4. sancțiuni economice și monetare, cum ar fi amenzile și amenzile stabilite în cuantum pentru fiecare zi; 5. confiscarea bunurilor sau
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
compensații/despăgubiri plătite victimei și mediere victimă-infractor; 6. măsura urmării de tratament pentru abuzul de alcool și droguri sau în cazul celor ce suferă de tulburări psihice care sînt relevante pentru comportamentul infracțional; 7. supraveghere intensivă a anumitor categorii de infractori; 8. limitarea libertății de circulație, de exemplu, prin interdicția de a părăsi domiciliul între anumite/după anumite ore; 9. monitorizare electronică, aplicată în conformitate cu Regulile Europene 23 și 55; 10. eliberare condiționată, urmată de supraveghere post-eliberare. Aplicarea lor a fost întîrziată
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
represive conțin un cabotinism ideologic de factură totalitar-comunistă. Avantajele muncii în folosul comunității sînt de mult validate de practica unor țări occidentale și ele trebuie reafirmate pentru a combate dezavantajele teoretice clamate de regimurile postcomuniste: "eliberează spațiul în închisori, pentru infractorii care au săvîrșit fapte mai grave; costurile executării pedepsei sînt mai mici (chiar dacă contribuabilul trebuie să suporte o anumită cheltuială cu administrarea și supravegherea muncii în folosul comunității); publicul joacă un rol mai important în procesul de reeducare și resocializare
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
au săvîrșit fapte mai grave; costurile executării pedepsei sînt mai mici (chiar dacă contribuabilul trebuie să suporte o anumită cheltuială cu administrarea și supravegherea muncii în folosul comunității); publicul joacă un rol mai important în procesul de reeducare și resocializare a infractorului; creșterea interesului public privind tratamentul infractorilor; crearea printre membrii comunității a unui sentiment de responsabilitate față de formele de justiție penală"276. Argumentînd constant că munca în folosul comunității ia pîinea de la gura muncitorilor cinstiți angajați de administrație și o dă
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
executării pedepsei sînt mai mici (chiar dacă contribuabilul trebuie să suporte o anumită cheltuială cu administrarea și supravegherea muncii în folosul comunității); publicul joacă un rol mai important în procesul de reeducare și resocializare a infractorului; creșterea interesului public privind tratamentul infractorilor; crearea printre membrii comunității a unui sentiment de responsabilitate față de formele de justiție penală"276. Argumentînd constant că munca în folosul comunității ia pîinea de la gura muncitorilor cinstiți angajați de administrație și o dă infractorilor care sînt lăsați liberi să
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
creșterea interesului public privind tratamentul infractorilor; crearea printre membrii comunității a unui sentiment de responsabilitate față de formele de justiție penală"276. Argumentînd constant că munca în folosul comunității ia pîinea de la gura muncitorilor cinstiți angajați de administrație și o dă infractorilor care sînt lăsați liberi să comită alte crime, se anulează, de fapt, toate celelalte efecte pozitive mult mai numeroase, făcînd indirect apologia unei represiuni severe. "Sancțiunile alternative nu reprezintă o atenuare a represiunii penale și, prin urmare, o atitudine mai
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și, prin urmare, o atitudine mai blîndă față de infracționalitate, de fapt, utilizarea adecvată a alternativelor la pedeapsa cu închisoarea permite o mai mare concentrare a forțelor de reprimare a criminalității asupra celor mai grave infracțiuni și asupra celor mai periculoși infractori."277 În condițiile în care autoritatea juridică va fi implicată tot mai direct într-un proces politic european, absorbția sferei administrative, religioase, universitare, private de către autoritatea judiciară îi va întări acesteia rolul de principal pilon al controlului social, dar, în
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Muzeului Literaturii Române, București, 2001. Brezeanu, Ortansa, Minorul și legea penală, Editura All Beck, București, 1998. Brezeanu, Ortansa, Bazele legislative și psiho-sociale ale sistemului de reeducare a minorului delincvent, teză de doctorat, București, 1997. Brezeanu, Ortansa, Integrarea socială post-penalî a infractorilor. Între realitate și perspectivă. Studii de criminologie și penologie, Editura Fundația România de Mîine, București, 1999. Brodie, Allan; Croom, Jane, O'Davies, James, English Prisons: An Architectural History, English Heritage, Londra, 2002. Buffard, Simone, Le froid pénitentiaire: l'impossible réforme
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în derivă, București, 1972. Sykes, Gresham M., The Society of Captives: A Study of a Maximum Security Institution, Princeton University Press, Princeton, 1958. Ștefan, Eugen Bruno, Minorii în detenție, teză de licență nepublicată, Universitatea din București, 1993. Tandin, Traian, Limbajul infractorilor, Editura Paco, București, 1993. Tandin, Traian, Evadări celebre. Istoria marilor evadări din toate timpurile din închisorile românești și străine, Editura Aldo, București, 2002. Tămaș, Ovidiu, Misiunea preotului în penitenciar. Premise, conținut și scop, teză de doctorat nepublicată, 2000. Thom, Françoise
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
George Astaloș, Pe muche de șuriu. Cînturi de ocnă, Editura Tritonic, București, 2002, p. 257. 63 Ibidem, p. 285. 64 Mai multe despre argou pot fi întîlnite la Mihai Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, Editura Boema, Iași, 1994; Traian Tandin, Limbajul infractorilor, Editura Paco, București, 1993; Nina Croitoru-Bobîrniche, Dicționar de argou al limbii române, Editura Arnina, Slobozia, 1996; Dan Dumitrescu, Dicționar de argou și termeni colocviali ai limbii române, Editura Teora, București, 2000; George Astaloș, Utopii, Editura Vitruviu, București, 1997; Anca Volceanov
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de conducerea administrației, pentru a li se permite accesul la documente și comunicarea cu deținuții, fiind întotdeauna supravegheați cu atenție. 106 Alfred Adler, Cunoașterea omului, Editura IRI, București, 1996, pp. 99-100. 107 Marius Florea, "Trăsături personale și motivații subiective la infractorii instituționalizați", în Revista de știință penitenciară, nr. 2 (25) din 1996, pp. 194-207. Înjurăturile sînt mai numeroase la persoanele tinere și scad semnificativ pe măsura înaintării în vîrstă, atît la persoanele din penitenciar, cît și la cele libere (fiind deci
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o utilizare pe scară redusă a încarcerării prin recurgerea la sancțiuni și măsuri comunitare. Trebuie să existe o politică de relații publice declarată public. Informarea trebuie să pună accentul pe faptul că sancțiunile și măsurile comunitare implică controlul și supravegherea infractorilor. 16. Autoritățile judecătorești și personalul care se ocupă de aceste servicii trebuie să construiască canale de comunicare pentru o discuție periodică asupra aspectelor practice ale recomandării și implementării sancțiunilor și măsurilor comunitare. 17. Deoarece reintegrarea în comunitate este un obiectiv
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
recomandării și implementării sancțiunilor și măsurilor comunitare. 17. Deoarece reintegrarea în comunitate este un obiectiv important al sancțiunilor și măsurilor comunitare, serviciile de implementare trebuie să coopereze activ cu comunitățile locale, de exemplu prin implicarea persoanelor din comunitate în supravegherea infractorilor sau prin colaborarea în acțiuni de prevenție a criminalității pe plan local. 18. Introducerea de noi sancțiuni și măsuri comunitare în legislație și în practică trebuie să fie însoțită de campanii de PR susținute în vederea obținerii sprijinului public. 275 În
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
conceptului, tentativa de stabilire a conținutului acestuia, a cauzelor, mai ales a remediilor fenomenului respectiv. Conceptul de bournout a fost folosit pentru prima dată de Bradley (1969), într-o lucrare dedicată activității polițiștilor care se ocupau de eliberările condiționate ale infractorilor. Aproape imediat, el a fost preluat de Herbert Freudenberger (1974) și Christina Maslach (1976), care îl fundamentează sub raport științific. Freudenberger, ca psihiatru și psihoterapeut, conducea un fel de spital de zi alternativ care primea și asista toxicomanii. Activitatea spitalului
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să promoveze norme și valori noi. În cadrul acestei categorii intră și teroriștii disidenți sau membrii sectelor religioase care își asumă actele și care își revendică legitimitatea. * Transgresorii sunt persoane care violează deliberat o normă a cărei validitate o recunosc. Majoritatea infractorilor sunt transgresori prin aceea că ei nu încalcă o normă din principiu, ci din interes - ei violează norme cărora nu le neagă cu adevărat legitimitatea. * Indivizii cu tulburări de comportament sunt acei indivizi a căror acte nu sunt clasificate clar
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
1913) explică crima ca pe o moștenire ereditară motivând prin asemănarea crimelor făcute de părinți și cele făcute de copiii lor, și prin asemănarea crimelor fraților. Deasemenea susținea că tinerii, ai căror părinți fuseseră închiși în perioada copilăriei lor, devin infractori, în cele mai multe cazuri, la atingerea vârstei pe care o aveau părinții lor când au fost închiși. El negă rolul mediului asupra criminalității, afirmând că o perioada lungă de timp, cât părintele a fost închis, nu a avut influențe asupra delincvenței
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]