5,195 matches
-
după recentele măsuri de austeritate, abia au rămas câteva picături pe fund. ACUM ORI NICIODATĂ PSD s-a jucat cu bumerangul. L-a aruncat asupra guvernului și se pregătea să plece în vacanță. Bumerangul s-a întors și l-a izbit în plină figură. Cam așa văd eu acțiunea PSD-ului la Curtea Constituțională. A sesizat Curtea, plină de dinozaurii erei Iliescu, în diferitele sale perioade: foști miniștri, parlamentari, procurori generali, chiar și-un soț de fost ministru. Intrați în adormire
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
capul. Ia să-mi dai tu mie seamă, Ia să-mi dai pe mândra vamă, Ca să nu te fac pastramă". Cei doi bărbați se încaieră în fața Anei, care stabilește chiar ea condițiile luptei: fără săbii, numai cu pumnii. Adversarii se izbesc piept în piept ca niște caise luptă de la amiază până la căderea serii; apa le curgea pe grumaze și pe brațe și răsuflau zgomotos. Atunci Ghiță vrea să-i dovedească rivalului, chiar în timpul luptei, că ea pe el îl iubește mai
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
tablou de iarnă (În Carpați) are vigoare: În marile păduri ale Carpaților, furtuna de zăpadă face ravagii. Se aud urlete din trecătorile strâmte, suspine în pini, pârâituri și detunături pe Prahova, ale cărei ghețuri, purtate cu toată viteza, se vor izbi de cele ale Doftanei. Apele urcă și se revarsă din patul lor de piatră, ca un șuvoi puternic. Cu un zgomot de tunet, ele se învolbură la fiecare cotitură, smulgând movilițe de pământ, pietre, brazi și fagi care se lasă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
caricaturală a puterii masculine, se aruncă asupra unei femei în baie. Dar bărbatul îi face deja nasturii să plesnească. Tras de pe ea, capotul i se înfășoară în jurul urechilor. În vintre răsună un zgomot de fiare captive care încearcă să scape izbind cu picioarele. Cămașa de noapte din batist, lumânare luminoasă și alburie, e îndesată în gura femeii și natura bărbatului apare, șovăitoare, din exterior: o apă nevinovată și nepăsătoare. Străbătând ceața groasă a părului pubian, curge în cadă, stropind-o pe
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
răsfoisem de câteva ori povestea cu gândacul, și la Dolhasca, și la Iași... ), deci prin 1992, mă îmbibasem, timp de un an, non-stop, cu Metamorfoza, doar cu Metamorfoza lui Kafka... Deodată, ca iluminat la bilă, ca descurcat la mațe, mă izbise simplitatea, posibilitatea aproape frivolă, așa, de-a futu-i mă-sa, de kiki, de... biliard... mă năucise iminența (precum a unui infarct psihic) de-a deveni GÎNDACUL, formidabil!... de a-l urma orbește pe Kafka, ușurel, pe nesimțite, în infernala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
în cortex acel film de referință al horror-ului japonez, Honogurai mizu no soko kara (sau Dark Water de Hideo Nakata), în care toată groaza venea pe liniște, ca un perete care se îmbibă progresiv cu apă murdară ca să te izbească pe urmă valul de apă când deschizi ușa. Filmul lui Takashi Shimizu are câteva lucruri drăguțe, tipic japoneze, păcat că interesul (sau știința) regizorului a mers mai mult pe situații decât pe interpretare. Bobby, înțepenit în clișee Cu mult, mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
alătură într-adevăr, dar nu într-o formă firească, ci într-una insolită: El calcă pe ape, fără să se scufunde, controlând atât marea, cât și întunericul. Dar mai ales controlând moartea. Poate că acesta este lucrul care m-a izbit și care a distrus cel mai tare logica mea. Zărindu-L pășind pe mare, în noapte, ucenicii Îl confundă cu o nălucă terifiantă: poate că ei au totuși intuiția identității celui care vine spre dânșii, dar rațional vorbind acea identitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
fie accesibil tuturor categoriilor de populație. Sper că am reușit în măsura în care m-am priceput și am dispus de informațiile necesare pentru o asemenea lucrare. Am avut și situații când pentru unele informații cerute și pentru care existau posibilități, m-am izbit de indiferența unor conduceri de instituții sau chiar de refuzul categoric de a-mi pune la dispoziție anumite documente. Le mulțumesc celor care m-au ajutat și m-au înțeles . Alții au scos ideea că am de gând să fac
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
unde se afla cel de-al doilea debarcader cu nave spre insulele îndepărtate. Poteca pavată se afla printre culturi de bananieri, salcâmi și ierburi viu colorate de altfel ca și casele alăturate. Când ajungi la Plaja Hung Shing Ye te izbesc în fundal coșurile unei centrale electrice uriașe ce produce curent electric și pentru Hong Kong. Plaja este destul de bine amenajată însă există riscul atacurilor unor rechini, nefiind plase de protecție ca pe alte plaje mai vizitate. Tot de-aici se poate
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
de comportamentul nesupus, ironic și agasant al deținutului, gardianul, aflat pe culoarul secției, l-a tras cu putere de mînă atunci cînd încerca să facă un schimb de mărfuri (țigări contra conserve) cu un deținut din celula alăturată prin vizete, izbindu-i capul de zidul celulei, dislocîndu-i cutia craniană în fața celorlalți zeci de deținuți din celulă, care asistau îngroziți, dar pasivi la spectacolul crimei. Deținuții au fost amenințați că vor păți același lucru în cazul în care vor spune presei, familiilor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a deținuților incomozi, au înlăturat specialiștii liberali din posturile de decizie sau chiar din sistem, au menținut politizarea instituită abuziv după 1990, arătînd oricărui individ cu pretenții reformiste din conducerea țării că măsurile pe care le va lua se vor izbi de o nouă revoltă, chiar mai radicală. Discutînd cu oameni din conducerea închisorilor despre posibilitatea trecerii acestora în subordinea administrației locale, reacția lor a fost violentă: "dacă vor și șefii e OK; dacă nu, le arătăm noi primarilor: îi aducem
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
rezolve problemele prin improvizații rudimentare: cu două fire electrice fierb apă pentru gătit și spălat, usucă rufele pe marginea paturilor sau pe sfori întinse între paturi, transformînd celulele în dizgrațioase spălătorii și bucătării. Cînd ușa celulelor se deschide, vizitatorii sînt izbiți de un val dens de aburi, de un aer fetid, mirosind a boală, infecție, mîncăruri stricate și haine umezite. Din cauza paturilor suprapuse pe 3 nivele, a distanței mici dintre ele și a sforilor întinse cu rufe, lumina și aerul pătrund
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de pluș, ai spus tu. Și n-au urechi ascuțite și tăioase. ăsta nu e un ursuleț, e doar un robot mai urât decât al meu. Ba e un ursuleț, am spus eu. Tu ai apucat ursulețul și l-ai izbit de perete. Piesele s-au împrăștiat prin toată camera. Eu am rămas nemișcat, apoi bărbia a început să-mi tremure. Da, recunosc, era un robot, am spus. Dar semăna puțin cu un ursuleț. Tu ai stat un timp și n-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la cap, o pățești, spuse bunicul. Tata, furios, tremura tot și fornăia pe nas ca un mistreț. S-a repezit asupra celor doi să-i dea afară din curtea noastră. Dar unchiul meu dinspre mamă, tânăr și vânjos, l-a izbit la pământ. El se zvârcolea acolo năuc și neputincios. Astea sunt casele mele! striga bunicul. Tata s-a ridicat și s-a retras îngrozit în colțul curții. S-a apropiat de o grămadă de lemne și a înșfăcat de acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
i se părea o ruptură, o incompatibilitate era aceeași chemare, poate același scop nedeslușit. Drumul devenise drept, încât mașina prinse viteză fără voia lui. Câmpul se arăta pe alocuri negru, plin de arături, sau verde de grâu răsărit. Vântul sufla, izbea botul mașinii cu furie, vuiet ce se adăuga, separat, la foșnetul neîntrerupt al roților pe asfalt. Deodată, fulgi de nea își făcură apariția în văzduhul cenușiu. Drumul era alunecos, acoperit de o pojghiță de gheață lucitoare. Aproape de orașul din nord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
uri la care trebuie să participe orice suflare, orice ființă. Jazz ul îi amintea de negrii de pe plantațiile de cafea și cacao din Coasta de Fildeș ce-și coordonau mișcările brațelor în acompaniamentul loviturilor sacadate de tobe. Parcă le auzea izbite cu putere bubuituri răsunătoare de cei ce jucau astfel rolul de dirijori. Cei "dirijați" lucrau așa până la epuizare. Văzu un restaurant mic, cochet; intră și se așeză la o masă liberă. Se gândi că o cafea fierbinte l-ar încălzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din deșert, se oprește câteva minute, apoi pleacă iarăși spre deșert. Dincolo de gară începe pustiul, nu se vede nici un copac, doar iarba galbenă, uscată. De acolo, se zărește un punct negru ce se mărește. Odată ce auzi zgomotul infernul de fiare izbindu-se de alte fiare, nu te mai interesează cât de aproape sau cât de departe e: știi că în scurt timp va fi în gară. În acel tren se pregătește de coborâre Mariana. Liniștită, cu obrazul puțin încordat, cu ochelarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se ridică, înalt, unchiul în picioare. Am fost să caut casă, acolo am fost! Ai fost la crâșmă! strigă mătușa. La crâșmă, bețivule! Unchiul înaintă prudent câțiva pași, se apropie de un dulap mare din lemn și începu să-l izbească sacadat cu pumnii zbierând: Acolo am fost, la casă, acolo!!! Frumos... spuse mătușa retrăgându-se înspăimântată câțiva pași. Ai înnebunit. Băutura te-a înnebunit... Unchiul lovea cu pumnii mai tare, mai hotărât. Vezi că vin vecinii îndrăzni mătușa ezitând. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
asist la un asemenea spectacol. Liniștește-te, omului, spuse mătușa cu glas scăzut. Îl sperii și pe copilul ăsta. Ești un ratat, un bețiv, asta ești! Taci din gură! striga unchiul. Sparg dulapul, distrug casa, dărâm tot! Gâfâind din răsputeri izbea mai tare cu pumnii strânși în dulapul de lemn, scândurile scârțâiau sub loviturile lui năprasnice. Atunci am spus, îngrozit: Lasă-l, mătușă, nu-l mai agasa, poate se liniștește. Unchiul lovea cu furie nebună. Dulapul se crăpa văzând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mai agasa, poate se liniștește. Unchiul lovea cu furie nebună. Dulapul se crăpa văzând cu ochii, eram înmărmurit. De unde avea atâta forță? Aș fi vrut să văd dulapul făcut țăndări, dar gândul ăsta nu mă liniștea, unchiul ar fi putut izbi cu pumnii lui uriași, dezlănțuiți pereții casei. Casa era veche, dărăpănată ce-ar fi spus proprietarul? Ne dădea afară. Ultima lovitură mi s-a părut cea mai puternică sau bubuiturile mă năuciseră de tot. Unchiul se prăbuși ca un sac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sau bubuiturile mă năuciseră de tot. Unchiul se prăbuși ca un sac greu pe podea. Liniștea devenise de nesuportat. Mătușa reveni cu teamă lângă el, îl privi câteva clipe, apoi spuse: Așa se întâmplă întotdeauna, lovește în dulapul ăsta sau izbește cu pumnii în pereți până cade la pământ răpus de oboseală. Unchiul zăcea la picioarele noastre, încălțat și cu un zâmbet ciudat pe buze. Părea mulțumit de el însuși: poate de data asta reușise mai multe lovituri. Dinspre el venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în momentele de apăsare și solitudine, să se liniștească. Acum dormea ca un copil și visa continuu. Somnul lui era o veghe zbuciumată: visa, se trezea fără să deschidă ochii, iarăși adormea. Când treceau peste vreun pod, zgomotul de fiare izbindu-se de alte fiare, duduitul trenului și hurducăturile îl trezeau brusc, își amintea repede unde se află, ațipea din nou. Tot drumul, până dimineață, adormea obosit și se trezea mereu, îngrijorat. Ajuns la destinație, capul îi vâjâia cumplit. Se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pictura și sculptura), cu privire la majoritatea conținuturilor îi cam rămâne profesorului de depus un efort considerabil, de reelaborare a cunoștințelor dobândite în facultate sau prin experiențele sale culturale pentru a-și face cu succes meseria. Și, după cum observă Liviu Papadima, ne izbim de «statutul foarte precar, în momentul de față, al disciplinei care ar trebui să asigure, în principal, liantul indispensabil între diversele cunoștințe și deprinderi dobândite de student spre a deveni profesor - «metodica», după cum i se spune. Fără o didactică - cum
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
de a trimite la Londra și la New York câțiva economiști care să își însușească sistemul de lucru modern în acest domeniu complicat. Vă rog să-mi permiteți să vă spun câte ceva din experiența noastră. Cu ani în urmă, ne-am izbit de aceleași probleme despre care îmi vorbiți. Am gândit exact ca finanțiștii dumneavoastră și trebuie să recunosc că ne-a luat mult timp până am reușit să ne formăm specialiștii doriți. Eu am o propunere, care, sper, să poată fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
conștiinței că ei sunt sau au fost români. Personal, am fost mulțumit de eforturile părinților adoptivi de a încerca, în cazul copiilor de peste 3-4 ani, să facă eforturi considerabile pentru atenuarea șocurilor care puteau să apară la micuții ce se izbeau brusc sau sistematic de schimbarea mediului ambiant, a limbajului, a obiceiurilor, a figurilor celor din jurul lor. Mi-am dat seama că atenția, preocuparea continuă pentru soluționarea treptată a oricărei necesități, exprimată sau nu, era de natură să dezvolte chiar sentimentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]