8,051 matches
-
de la Eduard. Ce neroadă am putut fi! îmi spuneam, în timp ce rupeam în bucăți minuscule foaia de hârtie. O rupeam pe masă, metodic, să nu se mai recu noască nimic din desen. Nu am să mă mai îndrăgostesc niciodată! mi-am jurat, îndârjită, cu capul bubuindu-mi înfiorător. Ce prostie, ce nechibzuință să fii îndrăgostit, să visezi, iar și iar, un sărut, o atingere oarecare de buze, limbă și dinți... Și mireasma pielii unui obraz care te atinge... Și strângerea unor brațe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
subțire, în canadiană neagră, care se hârjonise cu colega ei în ninsoare, trăgând cu coada ochiu lui la o făptură neclară care se mișca în depărtare și aruncân du-se apoi în zăpadă, cu ochii închiși, declarându-și fericirea și jurându-și că nu va uita niciodată acea zi. Probabil că jură mântul acela își dovedise, până la urmă, trăinicia. La scurt timp după scena din zăpadă, petrecută în curtea liceului, se dusese la aniversarea Georgianei. Câte pregătiri, Dum nezeule! Câte discuții
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ninsoare, trăgând cu coada ochiu lui la o făptură neclară care se mișca în depărtare și aruncân du-se apoi în zăpadă, cu ochii închiși, declarându-și fericirea și jurându-și că nu va uita niciodată acea zi. Probabil că jură mântul acela își dovedise, până la urmă, trăinicia. La scurt timp după scena din zăpadă, petrecută în curtea liceului, se dusese la aniversarea Georgianei. Câte pregătiri, Dum nezeule! Câte discuții interminabile! Câte emoții! Clara Ionescu rămăsese cu mâinile în apa rece
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din cap, fără să-i răspundă Georgianei. Repetă făgăduiala de a merge în cel mai scurt timp la Cluj și încheie grabnic convorbirea. Se duse în bucătărie și-și aprinse nervoasă o țigară mentolată. Căzuse în propria sa plasă. își jurase de mult că nu va zbura niciodată. Avea rău de înălțime. De asta nici nu plecase vreodată în concedii în străinătate cu domnul Ionescu. Poate plouă cu trăsnete, își spunea. Poate mi se face rău. Poate cade avionul și mor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
după ce a salvat-o, s-a însurat cu ea și trăiesc unde va, în lumea largă, vveseli și nepăsători cum îi știai tu odinioară? O privise fără s-o scape din ochi, atât de concentrat încât Clara ar fi putut jura că Bobo îi captase expresiile feței într-un tablou invizibil. Se întoarse în cameră, scoțând din geantă, cu băgare de sea mă, un caiet studențesc mototolit. Rămase trează toată noaptea, citind din caiet și răsfoindu-l cu mâini transpirate de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care mama Maranda îi aducea merinde, într-un paner de papură. Totuși, nu cedă știrilor aduse de necunoscuți binevoitori, precum că toată Goldana și toată Kotonoaga îl foarfecă, pentru egoismul lui. Părăsi, temporar, postul său de santinelă, numai după ce îl jură pe Marin Tărniceru, coleg de serviciu la colectivă și fost leat în armată, știut în patru hotare pentru spiritul lui de obstinată disciplină și de obediență nelimitată, de la care smulse un angajament ferm, precum că nimeni nu se va atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a lămurit el, cum devine istoria, unde nu s-a pornit pe un râs și pe o tuse de slăbăciune, de să se prăpădească de râs, nu alta, acolo, pe geamblacul sondei După care, cum e feleșagul lui, s-a jurat că de ar fi Străilaș belit, cenătuit și pus la baiț, fără să-l vadă el și de ar fi făcut mâncare tot în vase de aur și de argint și de l-ar fierbe, l-ar prăji și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
după mai multe enumerări, o rimă oarecare, apelând la un înspăimântător termen argotic al pușcăriașilor, bumbăcirea. Zicând așa, explodă într-un râs de comă, avea să considere, mai încolo, Mircea. Atunci, pe loc, în aceeași secundă, el privise, însă, disperat, jur împrejur, căutând vreun martor la scenă, înspăimântat fiind de cataleptica pauză a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile grăsulii, aplicate cu violență, se oprise din respirație, cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ochii, cum oleana lui nouă vira șovăitor din coadă, după capriciile vântului schimbător, s-a fandosit, ca un om trecut prin multe în viață: Cunoaștem și noi și de unele și de altele: cei din cinul domniei tale, cică, sunt jurați, ca și monahii de la noi, să-și petreacă viața numai holtei. Adică, fără de muiere legiuită, cum s-ar zice. Iov sări, ca fript cu un tăciune: N-are a face, bade Vartolomei! Știi cât e de la el, de acasă, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pantofilor cu pătura din hotelurile socialiste și, ascultând-o pe Melanie, aproape că-i veni să plângă de rușine pentru alte multe abateri de la codul eticii și mai ales al echității socialiste. Nu mai fu dispus să acumuleze noi remușcări, jurându-și în sinea lui să renunțe la năravul său din adolescență de a colecta chei subtilizate din ușile camerelor unde înnoptase. Știa că nu era mare lucru să se abțină de la aceste spasme ale mâinii și decise să-și impună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acelui teribilist Vladimir: Păi, da, l-a cumințit o dragoste mare: una foarte mare! O viperă de olteancă, o muiere care-și rade părul la subsuori și face baie în lapte de măgăriță! Cică i-a făgăduit, fiind pus să jure, că nu-și va mai nărui faima în beții și nu-și va mai calcina potența în alcooluri. E o muiere aprigă olteanca, fiindcă i-ar fi interzis să poarte cercel în ureche, ca zoofilii, sau să-și masacreze pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
odrasla care îi luase urma lui taică-său, prin toate cârciumile, pe unde se auzea vorbă despre pelerinii porniți apostolește spre Pământul Sfânt. Anibal ajunse, în cele din urmă, la restaurantul Bucovina, unde chelnerii, după ce-și primiră dreptul, se jurară că i-au auzit și pe domnul Nae și pe domnul Vladimir cum chibzuiau să pornească, chiar din noaptea respectivă, pe drumul Cadrilaterului, către Istanbul. Jeepul lui Calaican-junior porni huruind înfundat prin stratul imaculat de zăpadă albă, sfâșiind întunericul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și mai mare trecere. Băieții, care renunțaseră o vreme la adunările În grup, preferând tihna lecturii solitare, au Început să se adune din nou În porumbiște. De data asta ca să-și povestească unii altora aventurile galante. Aveau loc, s-a jurat Leac, chiar lecturi În public. De la asta i s-a tras până la urmă. Unul mai mare, la vreo 16-17 ani, Îi ceruse o poveste. Ceea ce nu știa flăcăul atunci când plătise avansul era că, Între timp, Leac ajunsese scriitor adevărat. Personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
jumătate de oră de tortură. S-a Întors, de-abia mai putea să se țină pe picioare. A plecat acasă, a lipsit câteva zile. Noi, ceilalți, mai că n-am plâns. Deși unii dintre noi am făcut-o. Și am jurat răzbunare. Eram Într-a opta: după ce terminăm, Îl prindem pe Pârvu și-l facem salată. N-am făcut nimic. Ba, mai mult, după revoluție, liceeni fiind, l-am ajutat să prospere, ne cheltuiam banii În birtul lui. Opream pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
el ridica indiferent din umeri. Niciodată nu luptase cu acel sacrificiu entuziast, așa cum relataseră în ziare corespondenții de război. Din punctul lui de vedere își făcuse doar datoria, trăind odiseea crudă care mânase armata română dincolo de hotarele țării pe care jurase să o apere, suferind pentru fiecare om care murea sub comanda lui. Dacă acești scârța-scârța pe hârtie îl considerau erou, treaba lor. Tot așa de frumos puteau să-i scrie și ferparul, ca apoi să treacă nepăsători la alte subiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care există doar zădărnicia și nesiguranța tuturor lucrurilor. Atunci când Marius se așează lângă ea, îl privește cu nesaț și o liniște profundă îi învăluie sufletul, la fel de plăcută ca o plapumă călduroasă într-o noapte de iarnă. În clipa aceea își jură că viața trebuie să-i ofere aceea împlinirea a feminității și iubirii ei, iar pentru asta este pregătită să lupte îndârjit și să smulgă viitorului incert această fericire. Ei, gata să luăm din nou viața în piept? Bineînțeles. Atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
provocat de apropierea lui și strâmbă din nas cu silă atunci când acesta își scoate vestonul militar, pe umerii căruia se văd galoanele gradului de sublocotenent, ca să-l atârne neglijent pe spătarul scaunului ei. Pe toți sfinții, tare frumoasă mai ești! Jur că nu am văzut vreo femeie mai atrăgătoare ca tine! Și avea dreptate. Îmbrăcată într-un deux-pièce foarte elegant, de culoarea fisticului, își poartă cu nonșalanță frumusețea naturală, pură, care ar fi arătat desăvârșită chiar și să fi fost înveșmântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe cota de supraviețuire a celor care participă la acest joc nebunesc, fluturând în aer bancnote murdare și mototolite. Ce rost are s-o mai lungim atâta? Hai să facem jocul și mai interesant, pentru noi, dar și pentru cei din jur care cred că sau plictisit deja, spune Marius. Introduce un cartuș. La fel de calm, mai adaugă încă unul. Un freamăt cuprinde asistența, rămasă parcă fără respirație pentru scurt timp. În pistol sunt acum trei din cele șase cartușe câte cuprind magazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
voi da voie la nimeni să facă rău fetelor noastre. Se stinge ca o lumânare sfârșită, dar ultimele ei puteri se adună în cuvintele ce le smulge morții cu energia disperării. Marius, trebuie să-mi promiți, nu, trebuie să-mi juri că vei face orice să salvezi fetele. Orice, auzi? Vreau să te aud spunând asta. Pentru că eu nu o voi mai putea face. Îți jur că voi face orice pentru a salva copiii. În urechi aude un "Te iubesc" abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
le smulge morții cu energia disperării. Marius, trebuie să-mi promiți, nu, trebuie să-mi juri că vei face orice să salvezi fetele. Orice, auzi? Vreau să te aud spunând asta. Pentru că eu nu o voi mai putea face. Îți jur că voi face orice pentru a salva copiii. În urechi aude un "Te iubesc" abia șoptit, apoi buzele vinete ale fetei se deschid într-un surâs chinuit. O respirație ușoară ca un fâlfâit de aripi îngerești mărturisește ușurarea unui suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cereți este peste putința mea de acceptare. Nu voi semna niciodată așa ceva Ah, da. Loialitatea. O nobilă virtute. Și vai, atât de rară. Ascultă aici, ofițerașule, izbucnește violent și grosolan rusul, nu am timp de prostiile tale! Indiferent cui ai jurat tu loialitate, să nu uiți că acum noi te avem. Și dacă nu te conformezi repede la ceea ce ți se cere, reabilitarea tatălui dumitale se poate prelungi permanent. Înțelegi ce spun eu acum? Revine la un ton mai domol, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
schimburilor fuseseră sporite de refuzul U.R.S.S. și al C.A.E.R. de a recunoaște C.E.E. Această recunoaștere a survenit de facto în 1972 și a condus la punerea în aplicare a unei politici comune pentru import. Ea a survenit de jure în iunie 1988, odată cu declarația comună C.E.E.-C.A.E.R., declarație care a condus la deschiderea negocierilor bilaterale între Comisia Europeană (organul de administrare al C.E.E.) și fiecare dintre țările E.C.E. Au fost semnate astfel numeroase acorduri cu Ungaria, Polonia
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
ne trezirăm din somnul de noapte; m-am Întrebat, uluit, dacă fusese ea În adevăr sau numai reflectarea ei În planul ideilor. Nu știu nici acum exact, deși ea fusese cea care-mi pregătise cu minuțiozitate micul dejun, aș fi jurat, nu se poate, Îmi spuneam, să fie numai transparența ideii, pentru că În timp ce-mi vorbea Îi vedeam mișcările atent, i le urmăream să nu-mi scape nici un amănunt al ființei, mîncarăm amîndoi, iar cînd să plec se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce resort îl îndemna pe acest om să scrie? Pentru orice autor obișnuit, principalul resort al scrisului rămîne dorința de a fi citit. Afurisita umoare histrionică ne joacă feste tuturor: vrem să ne oglindim în alții chiar și atunci cînd jurăm că nu ne pasă de părerea lor. Numai că, în cazul lui Dragomir, varianta aceasta nu poate fi luată în calcul. Intenția cabotină de a-și vedea rîndurile ajunse sub ochii altora îi lipsea în întregime. Puține lucruri îi repugnau
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
Biea, cel născut într-un sat din județul Bacău, ideea practicării boxului s-a născut prin clasa a VII-a sau a VIII-a, după ce tatăl său a venit acasă de la muncă bătut groaznic. Știa cine era autorii și a jurat să-și răzbune părintele, deși evident că lucrurile au luat o altă întorsătură. Și-a urmat fratele (tatăl lui Flavius) la Sibiu, acolo unde juca fotbal. Au făcut box amândoi, o carieră mai îndelungată reușind Gheorghe, având drept vârfuri un
Agenda2005-49-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284463_a_285792]