243,069 matches
-
ai preluat în iubirea ta, tu, iubita mea. Știi oare că aceasta e cea mai grea povară dintre toate cîte i-au fost date omului să ducă? Pentru toate celelalte există căi de ieșire, cineva te poate ajuta, există o limită și există înțelegerea celorlalți. Aici, în schimb, totul înseamnă: a fi prins total în iubire [...]. Dragostea mea, cum tăceai cînd îți povesteam tot felul de lucruri despre mine. Adevărul e că amîndoi facem parte dintre cei care vorbesc cu greu
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
convingeri fundamentale, în afara cărora nu s-ar putea susține nicidecum. Scriitoarea pare o profetă - dacă asta i s-ar îngădui unei femei - a mântuirii morale a neamului său risipit de vrajbă. Scrie meditații de o vie și emoționantă atitudine, la limita dintre tabletă - specie articulată înalt expresiv de sudicul Arghezi - și eseu. Dar particularitatea sa este adaptarea la stilistica tolerată, aceea a sugestivității metaforice, totuși transparente. Blandiana e, îndeosebi, o moralistă cu vocea ridicată, aflată în creștere, într-un discurs figurativ
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
ei, proza ar putea fi doar purgatoriul, o cale de trecere. Proza de ficțiune provine din același spirit estetic. Și estetic. Dacă poezia este datoare vieții, proza ajunge datoare poeziei. În sensul că, sub presiunea realității, proza descarcă poezia în limitele energiei ei naturale. Literatura descarcă viața de realitate, transgresând-o în fantastic. Modul discursiv adecvat este evocarea prezentificată. Timpul rămâne provocatorul esențial de efecte artistice. Îndepărtarea de prezent schimbă natura realității, îi conferă acesteia irealitate. Contextul dictează textul : irealismul este
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
și categorial. Amprenta contextuală, diferențiată, înainte și după dictatură, impietează asupra perspectivei și substanței romanești. În pofida elaborării intense, marcă a responsabilității profesionale, A. Blandiana este un scriitor stăpânit de spontaneitate, ușor înșelat de "trucuri" și "nesincerități" estetice. Concepția iese din limitele, destul de larg conturate, ale vocației ori talentului. Citim acum romanul a două stări care se caută cu dificultate. Codul romanesc rămâne unul greu de prins, fiind motivat de viziunea interioară excesiv de nuanțată. Sunt imposibil de disociat părțile și întregul, extremele
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
în Franța, Ilie Constantin reface cu "entuziasm melancolic" (sintagmă oximoronică împrumutată, cum singur mărturisește, de la Giordano Bruno) climatul literar al unei epoci în care efervescența creatoare se inhiba sub teroarea cenzurii, imaginația își trasa, aprioric, propriile frontiere, iar libertatea avea limite tot mai greu de înțeles, într-o societate croită pe matricea (nici ea perfectă) unei democrații mult prea originale. Ceea ce reușeșete de minune Ilie Constantin în această carte este să surprindă l'air du temps din poezia românească a perioadei
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
ia în mîini trupul, glasul, ochii, personajul, învață ce este studiul, repetiția și întîmplarea, învață să-și asculte cu o ureche ritmul interior, iar cu cealaltă, pe al celuilalt/ceilalți. Tot astfel învață și spectatorii să-și părăsească propriul zbor, limitele și să se însoțească. Cu propriul eu, cu ceilalți. Ce este, la urma urmelor, povestea? Taina însoțirii. Despre asta dădu știre și mărturisire Alexandru Da-bija.
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
largi de oameni și-au imaginat că pot să funcționeze ca niște mecanisme, renunțând la omenescul din ei. Suntem o civilizație a Cărții, născuți dintr-o Carte și sortiți, iată, să dispărem o dată cu ignorarea, în masă, a cărții. Există o limită a dezvoltării tehnologice, dar mult prea mulți oameni trăiesc în iluzia că mașinăriile le vor rezolva problemele. Va veni, însă, o clipă, când nu vom mai ști să pornim mașinăriile care ne fac astăzi viața atât de ușoară. Pentru simplul
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
au dus-o românii atât de rău încât să-și părăsească satele și târgurile, unde arsura birurilor și exacțiunile cotropitorilor făceau traiul de nesuportat. Mai pe urmă, siliștele se repopulau, viața își relua drepturile, în mai strâmte sau mai largi limite. Cei care astăzi ne strecurăm cum izbutim mai bine printre legiunile de automobile staționare pe trotuare suntem direcții urmași ai unor necunoscuți, mai adesea, învingători ai epocii lor, iar dacă nu mai suntem, sau nu ne considerăm anonimi, întrebarea se
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
24. Depozitele și gestiunile eliberează bonuri cu cantități fixe cu valabilitate trimestrială sau anuală, dacă există aprobare expresă, unităților beneficiare, lunar sau trimestrial, între 10-25 ale ultimei luni din trimestrul sau luna în curs pentru luna sau trimestrul următor, în limita coeficientului aprobat în cadrul cotei lunare sau trimestriale. 25. Bonurile cu cantități fixe se eliberează numai pe baza de delegație semnată de directorul și contabilul șef ai unității beneficiare. 26. Pentru carnetele de bonuri cu cantități fixe eliberate se vor întocmi
ORDIN nr. 5/N din 11 ianuarie 1988 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind emiterea, gestionarea şi circulaţia bonurilor cu cantităţi fixe pentru benzină, motorină şi uleiuri. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106716_a_108045]
-
tot acest catalog de versuri "exotice", cel mai răspîndit, mai proeminent și mai reușit vers de tip italian rămîne fără îndoială endecasilabul iambic, versul sonetului petrarchist; după cum sonetele marchează, desigur, punctul cel mai înalt al poeziei lui Asachi. La cealaltă limită a unei scări prozodice imaginare, întîlnim versul de tip folcloric, octosilabul trohaic; romantismul, tot mai prezent, sfîrșește prin a-l influența și pe Asachi, mai ales în balade pe teme populare sau istorice (Jijia, Turnul lui But etc.). Cum ne
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
reflecții, care bat spre elogiul omului ca speță, uneori vibrante, cu atât mai credibile însă cu cât acestea vin din partea unui sceptic: Inconvenientul de a te naște? De ce nu inconvenientul de a nu fi etern, nefericirea de a purta sentimentul limitei în tine, de a fi obsedat de o perspectivă a sfârșitului, de a fi mereu încolțit de timp, strivit de spațiu, boicotat de istorie?! A trăi cu acest orizont în față - iată fapta de eroism a omului, iată - spus simplu
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
de manevră speculativă. Cît unghi propriu are la început, atîta originalitate va obține în final. Gabriel Liiceanu este un caz simptomatic în această privință. În fiecare din cărțile sale găsim această metodă a unghiului nou. Și indiferent că vorbește Despre limită (1994) Despre minciună (2006), Despre ură (2007), sau, cum se întîmplă în cartea lansată de curînd la Gaudeamus, Despre seducție, principala grijă a autorului este răsturnarea perspectivei. Într-un cuvînt, Gabriel Liiceanu nu scrie decît în momentul în care simte
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
imagini cu oameni și animale. în ciuda faptului că unele autoportrete sînt realizate ceva mai tîrziu, sau anumite portrete derivă din studiul compozițiilor cu animale, ordinea conceptuală și cronologică a temelor nu suportă, în esență, nici o modificare. II. Observație, cercetare și limitele imaginației Dacă meditația generală, discursul interior și coagularea ideilor se înscriu cu destulă exactitate în scenariul deja prezentat, abordarea plastică a Danielei Chirion reprezintă cu adevărat o provocare majoră pentru privitorul de astăzi. Aparent previzibilă, ușor de contextualizat în istoria
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
unei documentări la sursă, mediul cultural nefiind de-cît un catalizator al limbajului. Combinație foarte specială de rigoare și de reverie, de acuratețe geometrică și de predispoziție pentru visare în absolut, cu o tenacitate de luptător gata oricînd să-și testeze limitele și cu o capacitate de a vibra în fața lumii pînă în pragul disoluției, artista își găsește suficiente argumente în lumea creată și în pro-priile sale imponderabile sufletești, ceea ce o face inaptă să recurgă la promisiunile imaginarului și la jocurile lui
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
știut pe cont propriu, traversat de propriul corp, de suflet. Afară ploua teribil. Mărunt, intens. Umezeala punea stăpînire pe tot. Orașul era sufocat de aglomerație. Era isteric. Orice formă de dialog era frîntă. Intoleranța trona. Absolut. Fiecare părea prizonierul propriilor limite. Am sărit din taxi în dreptul Bibliotecii Centrale Universitare și am luat-o pe jos. Simțeam ploaia pe față, simțeam cum se strecoară pe gît, cum alunecă încet, peste tot. În vacarmul acela, în zgomotele care tranformau un oraș și oamenii
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
cineva de lîngă mine șoptea "mi-e frică". Or, tocmai despre asta se vorbea, despre tăcerile interminabile ale spectatorilor care asistă la spectacolul puterii, despre tăcerile din noi, aprobatoare, încurajatoare, despre felul în care ne ascundem identitățile în majorități, despre limite și ieșirea din limite. Ce vedeam asta era, de fapt. Corpul poetic, varietate de măști de mim, pași de step, pași fel de fel, confesiunea unui artist, travaliu infinit, seară de seară în fața celor care îl înțeleg sau nu, care
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
șoptea "mi-e frică". Or, tocmai despre asta se vorbea, despre tăcerile interminabile ale spectatorilor care asistă la spectacolul puterii, despre tăcerile din noi, aprobatoare, încurajatoare, despre felul în care ne ascundem identitățile în majorități, despre limite și ieșirea din limite. Ce vedeam asta era, de fapt. Corpul poetic, varietate de măști de mim, pași de step, pași fel de fel, confesiunea unui artist, travaliu infinit, seară de seară în fața celor care îl înțeleg sau nu, care merg sau nu cu
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
vreme după 1989 ne lamentam că nu stăm deloc onorabil la acest capitol și ne bucuram că, în sfârșit, putea apărea Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, pregătit înainte, dar oprit cu informația la limita anului 1989, de un deceniu am putut consemna victorie după victorie. La un bilanț atent (pe care merită să-l facem cât de curând), am putea contabiliza aproape douăzeci de dicționare literare, cu diferite intenții (pe epoci, pe genuri, pe
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem că l-ar fi citit cu satisfacție - e nu doar un mod de libertate asociativă ci și unul de supunere la un tipar
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
atunci, cu teamă, pe Barbara. - Nu, însă, la a lui Gauguin, ci la a mea; visez la noua Noua-Noua..." (Sufletul morților veghează). Din această pornire reflexă a simplicității jertfite în numele prodigioasei complicații, a laboratorului derivărilor de tot soiul pînă la limita (im)posibilului se întîmplă ca autorul să alcătuiască inventare de noțiuni al căror efect e de ordin aproape suprarealist: "un pas greșit, o pasă rea, o pasarelă prăbușită, o pasageră visătoare, un paso doble, o pasiune (pe franțuzește, une passade
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
studiile reunite în volumul La raison poétique (Paris, Galilée, 2000, tr. rom. în pregătire) sau în volumul mai recent Réouverture aprčs travaux (Paris, Gallilée, 2007, (tr. rom. în pregătire) privesc această articulație dintre poetic și antropologic. O articulație care enunță limitele omului contemporan: stăpân al tehnicii, al instrumentarului imagologic și, tocmai prin aceasta, deposedat de logos, expediat în impersonalitatea mersului Istoriei, a iraționalului pur. Domnia individualității și schimbarea categoriilor existentului nu prevestesc nimic bun, spune Deguy, întrucât nu oferă decât pustiul
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
a evita răul etc. Ce înseamnă, însă, angajarea pentru Sartre? Înseamnă că nu crede în poezie; ceea ce presupune că angajarea este prozaică: există un fel de a acționa, o praxis, o "proză a lumii". Or, poezia se află dincolo de această limită, iar Sartre a ignorat-o cu desăvârșire. Din când în când mai are câte o tresărire, dacă vă aduceți aminte, atunci când vorbește despre "Orfeul negru", Senghor; dar aici este, de fapt, o naivitate; el credea, cu alte cuvinte, că o
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
care nu e a inimii sale, Gheorghe Mocuța a ales pentru noul său volum de versuri, călătorie. exil, această temă modernă, totuși rareori abordată de literatura română (așezată pașnic pe puntea Orient-Occident): prăpastia între culturi. Apărut dintr-o experimentare a limitei - călătoria poetului la Paris împreună cu fiul său, pentru tratamentul unei boli amenințătoare (din fericire, învinsă), volumul consacră un poet inconfundabil, pentru care dualitatea lumilor, contrastul între viață și moarte, pământ și cer, timp și nemurire... îmbracă haina "realităților în ciocnire
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
locul în vreo carte. Alteori, din ceea ce a fost punctul de pornire, după câteva recitiri și rescrieri nu mai rămâne absolut nimic, subiectul obligându-te să schimbi datele personajului respectiv. De cele mai multe ori am pornit de la anumite structuri psihice. Cunoscând limitele între care evoluează orice tip temperamental, nu e dificil să-l îmbogățești, să-l rafinezi, să-i dai viață. Dacă subiectul cere o isterică, de exemplu, știi ce ar spune aceasta în orice situație, cum s-ar manifesta, ce ar
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
în U.E. suntem mai izolați ca oricând. Înainte de Revoluție se spunea: Nu mă tem de ministrul Culturii, ci de cultura ministrului!" Acum mă tem de Cultura clasei politice, de circul primitiv care ne coboară cu fiecare zi mai mult sub limita suportabilului. Totul este agresivitate, ură, mizerie spirituală. Iar într-un vacarm poți să strigi oricât, nu te aude nimeni și este imposibil să schimbi ceva. Căderea continuă. Și atunci cum să nu fiu disperat? - Ce alte refugii - exceptând scrisul - vă
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]