122,821 matches
-
sintagme în limbajul de lemn al unei anumite epoci deranjează - aceasta, însă, până la momentul în care realizăm că autorul utilizează codul și jargonul marxist pentru a-i bascula pe cenzori și activiști pe propriul lor teren. Printr-o frază "pe linie", se introduc, cu o naivitate bine jucată, autori "reacționari" și teme interzise în obsedantul deceniu. Eseistica de maturitate a lui Alexandru Paleologu se înscrie, nolens-volens, în orizontul strâmt de așteptare oficială de la finele epocii dejiste. Concesiile făcute, formale, fiind minate
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
fiecare firidă care ar permite limpezirea trivială - în accepție etimologică - a subiectului tratat. Iar, din perspectiva unei asemenea gândiri nu doar psihanalitice, dar structurale, arhetipale și anistorice, înseși operațiile logice au un parfum de cotă joasă. Totuși, să încercăm, în linia sănătoasă a bunului-simț, o decongestionare a formulărilor care-l aureolează, în Palimpseste, pe Aubrey de Vere. E vorba despre subcapitolul intitulat Nume și chipuri. Cu un solid inventar de informații filozofice și cu un la fel de solid exercițiu al nuanțării, Cornel
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
dintre ele. Sunt în Jiquidi repetări care obosesc, nu contest, reveniri prea insistente în același și același punct, dar sunt și repropulsări semnificative ale personajelor tetralogiei, cum este, de pildă, aceea a lui Jiquidi însuși, menținut în volumele anterioare în linia a doua de interes. Acum Jiquidi, "unicul, țicnitul bătrân", "noul diavol", cum se autocalifică, este figura care domină spectacolul patimilor omenești din roman, oarecum dislocându-l din această poziție pe Mârzea, celălalt manipulator de conștiințe și destine. Amândoi acești emisari
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
profeției referitoare la Mircea Cărtărescu. Cum cărțile tale sunt pline de asemenea viziuni anticipatoare, am putea vorbi de o dimensiune profetică a acestui gen de proză pe care îl practici? Fără îndoială, îmi place să anticipez și să ghicesc acele linii de forță care, plecând din prezent, se duc în viitor și se concretizează acolo, confirmând sau infirmând viziunile mele. Un alt exemplu din proza mea, construcția Catedralei Neamului, mereu și mereu amânată. Abia acum, se pare, că s-a conturat
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
privind raportul dintre civilizații, în contextul în care islamul devine tot mai virulent. înlăturând orice modestie inutilă, în acest moment, sunt mândru de viziunea din romanul încă inedit și cred că mintea mea a acționat, sau s-a suprapus unei linii de forță ce va domina viitorul. Paradoxal, marii profeți sunt și marii neputincioși Profeția exorcizează realul sau îl programează pentru o nouă relansare, într-o versiune purificată și purificatoare? Profeția e un fel de prevedere, dacă nu e chiar providență
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
să ofere cheia pentru înțelegerea incipitului și a multelor prenume dispuse în scară. Doar această primă jumătate de pagină îi aparține unui personaj narator. Ea constă din șase scurte propoziții ce încadrează o sumă de prenume legate între ele prin linii tremurate, trase de mînă, ca într-un arbore genealogic. Doar la sfîrșit înțelegem că în spatele persoanei I din prima pagină se află Gioia, ultima descendentă a familiei, ce făcuse schema rudelor ca aide-mémoire pentru bunica nonagenară debusolată în noianul amintirilor
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
bună-credință, unii vor ajunge să se debaraseze și de himera comunismului. Povestea acestora din urmă pare să explice derapările generației imediat succesive. Mai mult decît orice dezbatere sau analiză, lasă să reiasă cu limpezime drumul de la cauză la efect pe linie generațională felul în care s-a raportat Gioia la parabola propriului tată, profesor, primul licențiat al încercatei sale familii. Constrîns să-și repudieze succesiv crezurile (de la cel religios la cel comunist), mult prea înalte față de realitate și de tovarășii de
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
trăsătură caricaturală. Dar n-are dreptate, pentru că enormitatea d-lui Camil Petrescu este o consecință a bunei-credințe cu care discută și un mijloc eroic de a scoate pe adversar din pozițiile lui. Vorbitorul e conștient de a fi căzut de pe linie și se întoarce cordial pe drumul cel cuminte, rîzînd el însuși de propria-i ieșire. D-l Camil Petrescu este impetuos în discuție, mergînd pînă la extravaganță cu disperare și luciditate, dar armele sale sunt serioase, și cred că este
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
complexe că și-a propus o altă miză în comparație cu colaboratorii săi, fără teamă că rămânerea în tipare previzibile nu l-ar "lustrui" îndeajuns. Ca director, nu încape nici o îndoială, cum s-a și putut vedea, colaborează doar cu cei din linia întâi. O dovadă limpede că ne aflăm în fața unui profesionist în management teatral. Preocupat să se vadă în primul rând teatrul pe care îl conduce și abia după aceea el. Aici pun punct, coane Iancule! Carnavalul e în toi!
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
care farmecul oral e complet transportabil în rotunjimile scrisului. Vechiul clișeu al netei separații dintre cele două registre se infirmă: Jurgea-Negrilești învață redactarea de text după ce palpează auditiv diverse contururi intonaționale. Acestea din urmă, e adevărat, de soi... Urmăriți numai linia calmă a explicației lui Sadoveanu, care, cu banii primiți de la Goga pentru o revistă cum n-a mai fost - Comoara - se îmbracă impecabil, cu jiletcă nouă, cu nasturi de sidef, cu lavalieră proaspătă, cu cămașă scumpă, apoi renunță, dintr-o
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
Altele aparțin imaginației autorilor francezi ai piesei de teatru, lui Eugene Scribe, lui Ernest Legouvé, sau libretistului italian. Opera a fost compusă în primii ani ai secolului trecut, imediat după moartea lui Verdi și după premiera operei Tosca, de Puccini. Linia melodică larg desfășurată a unora dintre arii amintește de conductul vocalității de tip verdian; dar dinamica replicilor, caracterul alert al acțiunii, verva orchestrală, fac trimitere la mobilitatea atât de spectaculoasă a situațiilor muzical-dramatice proprii teatrului muzical la Puccini. Cu mai
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
Daniel Cristea-Enache Mai ales înspre finalul romanului, lectura Refugiilor este sensibil în-greu-nată de monologul autoscopic, prea lung, al personajului ce se ia sub observație. Întreaga carte e însă construită pe linia șerpuitoare a acestei analize, care nu este exclusiv interioară. Ioana Olaru își rememorează viața, experiențele și deziluziile personale în strânsă legătură - dacă nu chiar în același plan - cu presiunea continuă a mediului social, formatat de contextul istoric. Altfel spus, interioritatea
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
evoluat", adică un harete. De atunci, s-a ales cu porecla Nea Harete. Am părăsit Bucureștiul în momentul în care starea mea morală era într-o curbă descendentă. Mă întrebam ce-am făcut până atunci, căci planurile mele schițate în linii mari pe la optsprezece-douăzeci de ani erau departe de a fi duse măcar la jumătate. Apoi, din când în când, apăreau niște tovarăși (securiști, probabil) care mă întrebau ce mai scriu. Mă temeam că sunt pe urmele mele și că mă
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
chit că acum există triciclete șlefuite, vopsite, smălțuite - ci una făcută după toate regulile: cam așa de înaltă (arată cu mâna ridicată la aproape un metru de podea), cu roata din fața mare și cu două roți în spate având o linie foarte elegantă. Era făcută la Școala de Arte și Meserii din Târgoviște. Era o mica bijuterie solidă, chiar dacă era confecționată dintr-o țevușcă subțire și fină. Tricicleta are o poveste a ei, pe care mi-a relatat-o mama Mă
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
căscate, brațe încolăcite printre picioare străine... Pe un buștean, lângă rămășițele unei vechi șuri de paie, mucezită pe o parte, un soldat bulgar veghează topit de somn, cu fruntea înclinată, cu arma între genunchi". Din lipsă de bărbați, plecați în liniile de luptă, la un moment dat, convoiul este escortat de elevi de liceu. Scriitorul român intră în vorbă cu ei și aceștia îl cheamă pe profesorul lor de franceză, care se arată un om de cultură aleasă, lipsit de orice
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
puritate, cu o reală emoție. Pirin-Planina culminează cu paginile din final, care descriu plecarea autorului spre țară, escortat de un alt ostaș, Stancio. Era în ajun de An Nou 1918 și sentinela îi propuse prizonierului să sară din tren, întrucât linia ferată trecea pe aproape de satul său. Ceea ce și fac, deîndată, rostogolindu-se amândoi în zăpadă. Scriitorul intră într-un sat și într-o casă bulgărească, foarte asemănătoare cu ale noastre. Imaginea e de pace, de patriarhalitate: "După o jumătate de
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
ideologiei mișcării legionare. Una dintre conexiunile modest explorate până în prezent (și abia atinsă în lucrarea lui Perdigao) este legătura dinastică dintre Portugalia și România: ca fiu al infantei Maria Antónia de Portugal, însuși Regele Ferdinand-Întregitorul era pe jumătate portughez pe linie maternă. Fapt încă prea puțin cunoscut. O variantă revizuită/adăugită a acestei valoroase lucrări ar merita din plin să fie tradusă și publicată în România.
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
apare drept cel mai semioclast curent cu putință. Și totuși, ca să rămânem numai în perimetrul românesc postbelic, de la Ion Pop la Matei Călinescu, nu puțini sunt criticii importanți care i-au dedicat analize sobre și profunde. Aceasta e, de altminteri, linia savantă pentru care Paul Cernat optează fără ezitări. E adevărat că în cuprinsul studiului sunt citate cu îngăduință lucrări marginale, ca aceea din 1932 a lui Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, (prima teză de doctorat referitoare la poezia perioadei) sau
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
pagină este acela care-l înfățișează pe Vladimir Streinu, văzut ca "cel mai rafinat critic de poezie": Se impunea prin frumusețea fizică, printr-o distincție princiară, prin comentariile făcute neostentativ și întotdeauna elegante în stil și profunde în conținut". Continuând linia evocărilor, să-i amintim pe "doi mari poeți uitați: O. Goga și Al. Philippide" și pe contemporanii noștri imediați, unii dispăruți prematur: Petru Creția, George Munteanu, Virgil Mazilescu, Z. Ornea, "un iubitor de incredibilă fidelitate al literaturii române", "un suflet
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
agață de gît pe cineva, dar televiziunile nimic, luau imagini din alte parte. Un tînăr cîntă la microfon din cîntecele golanilor și din Bob Dylan. E mai mult artist decît activist muzical. Discuții. Dintre ziariștii care în 1990 erau în linia întîi a golaniadei n-o văd decît pe Andreea Pora. Dau mîna cu cîțiva "civici" organizați și îl văd pe Oliviu Vlădulescu, profesorul care a făcut greva foamei, de s-a dus Băsescu să-l viziteze la spital, în Slobozia
Ce-am văzut la mitingul CNSAS by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8831_a_10156]
-
mai pot fi regăsite ("iluzia de a te întâlni cu tine însuți", de pildă, ca și iluzia de a găsi un sens existenței, refugiile de tot felul, de la orele închise în orologii antropofage, la spațiile securizante ale vagoanelor trase pe linie moartă, de la "romanul din spatele lucrurilor", la "cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezvălui inexprimabilul"). Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
se descoperă din întâmplare bărbat." Dialogul cu vânăta este de-a dreptul savuros, prin amestecul de seriozitate mimată și de umor absurd, demonstrând, o dată în plus, abilitatea scriitorului de a născoci "greguerías" (termenul este, de altfel, invenția sa, desemnând în linii mari un procedeu rezultat prin combinarea umorismului cu metafora insolită). În dialogul amintit ni se vorbește despre "sensul vânătărian al lumii", iar replicile au ceva din ritmul aiuritor al nonsensurilor lui Lewis Caroll. Sunt multe paginile care ar merita citate
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
care nu duc nicăieri, case cu porți în care intri într-un spațiu și ieși pe aceeași ușă la alt nivel, în alt spațiu. în povestirile lui, scrise cu o exactitate realistă, aproape matematică, trecutul și prezentul curg laolaltă fără linii de demarcație ca și cînd te-ai plimba prin eternitate - ceață translucidă care te face să vezi ce-ai uitat. Cîte registre scripturale parcurge acest autor în toate cărțile lui! Am acasă un sac de volume de Joachim Wittstock. Mă
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
medii diferite, dar cu același subiect, expoziția "Lucian Freud: gravurile pictorului" dezvăluie o metodă comună - o constantă alterare și retușare a suprafețelor - dar cu rezultate diferite în funcție de tehnica folosită. În uleiuri, zone îngroșate de repictări succesive. În gravuri, aglomerări de linii care la un moment dat nu se mai pot distinge unele de altele. Indiferent la orice schimbări de modă, suportând cu stoicism criticile celor care nu văd în arta sa decât un stil anacronic, artistul continuă să caute - așa cum a
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
în întregime. Corpurile, lipsite de echilibru, plutesc în spațiu. Absența culorii accentuează vulnerabilitatatea, lipsa de grație, goliciunea personajelor, nuduri sau nu. În Femeie cu tatuaj pe braț sau în portretele lui Leigh Bowery, Freud explorează în amănunt modul în care liniile singure pot descrie masivitatea caracterelor. În Bella (1987) studiază jocul luminii pe suprafața pielii. Arta lui Freud, ca și desenele lui Seurat, demonstrează încă o dată că formele realiste sunt compatibile cu arta "modernă", că există multiple și valabile adevăruri artistice
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]