4,919 matches
-
1 birou pregătire metodica la Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene (1993-1994). În anul 1994 este înaintat la gradul de comandor și ca urmare a absolvirii unui curs de comandanți, este trecut la funcții de comandă. Îndeplinește funcțiile de locțiitor al comandantului pentru zbor la Divizia 70 Aviație (1994-1995), locțiitor al comandantului pentru zbor la Corpul 1 Aviație și Apărare Antiaeriana “Siret” (1995-1998), locțiitor serviciu doctrina și instrucție la Statul Major al Forțelor Aeriene (1998-2000) și apoi șef de stat
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
Apărării Antiaeriene (1993-1994). În anul 1994 este înaintat la gradul de comandor și ca urmare a absolvirii unui curs de comandanți, este trecut la funcții de comandă. Îndeplinește funcțiile de locțiitor al comandantului pentru zbor la Divizia 70 Aviație (1994-1995), locțiitor al comandantului pentru zbor la Corpul 1 Aviație și Apărare Antiaeriana “Siret” (1995-1998), locțiitor serviciu doctrina și instrucție la Statul Major al Forțelor Aeriene (1998-2000) și apoi șef de stat major la Divizia 1 Aeriană “Siret” (2000-2001). Comandorul Constantin Croitoru
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
urmare a absolvirii unui curs de comandanți, este trecut la funcții de comandă. Îndeplinește funcțiile de locțiitor al comandantului pentru zbor la Divizia 70 Aviație (1994-1995), locțiitor al comandantului pentru zbor la Corpul 1 Aviație și Apărare Antiaeriana “Siret” (1995-1998), locțiitor serviciu doctrina și instrucție la Statul Major al Forțelor Aeriene (1998-2000) și apoi șef de stat major la Divizia 1 Aeriană “Siret” (2000-2001). Comandorul Constantin Croitoru a fost înaintat la gradul de general de flotilă aeriană (cu 1 stea) la
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
contraamiral (r). Voluntar (febr. 1938), îmbarcat pe Distrugătoarele "Mărășești" și "Ferdinand" și Canoniera "Stihi" (mai 1938 - 1944). Lider al Sindicatului Marinarilor din Portul Constanța și marinar pe nave portuare (1944 - 1948). Secretar al Comitetului Județean Tulcea al P.M.R. (1948) și locțiitor politic al directorului Canalului Dunăre - Marea Neagră. Membru al Consiliului Militar și locțiitor politic al comandantului Marinei Militare (oct. 1950 - 1953), comandant al Flotilei Fluviale (sept. 1953) și comandant al Marinei Militare (aprilie 1954 - martie 1958). La dispoziția Direcției Cadre a
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
Canoniera "Stihi" (mai 1938 - 1944). Lider al Sindicatului Marinarilor din Portul Constanța și marinar pe nave portuare (1944 - 1948). Secretar al Comitetului Județean Tulcea al P.M.R. (1948) și locțiitor politic al directorului Canalului Dunăre - Marea Neagră. Membru al Consiliului Militar și locțiitor politic al comandantului Marinei Militare (oct. 1950 - 1953), comandant al Flotilei Fluviale (sept. 1953) și comandant al Marinei Militare (aprilie 1954 - martie 1958). La dispoziția Direcției Cadre a M.F.A. (martie 1958) În anul 1959 în urma unor acuzații dovedite ulterior ca
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
la gradul de locotenent, iar în 1920 a devenit căpitan. A participat la toate acțiunile Regimentului 2 Roșiori din campaniile anilor 1917, 1918 (Basarabia), 1919 (Ungaria), ajungând, apoi, în regiment, prin anii 30 ai secolului XX, în poziția de ajutor (locțiitor) al comandantului. În anul 1942 a fost înaintat la gradul de colonel. Colonelul Ioan L. Hristea a comandat faimosul Regiment 2 Călărași „General David Praporgescu". Prin Decretul Regal 2886/1943, lt-col. a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
ca primul proces (au fost planificate mai multe) să aibă loc la Nürnberg. Din cauza Războiului Rece, nu au mai avut loc alte procese în fața Tribunalului militar internațional. Fiecare dintre cele patru țări a dat câte un judecător principal și un locțiitor, precum și procurori. Judecătorii au fost: Principalii procurori au fost Robert H. Jackson pentru Statele Unite, Sir Hartley Shawcross pentru Regatul Unit, general-locotenentul Roman A. Rudenko pentru Uniunea Sovietică, François de Menthon și Auguste Champetier de Ribes pentru Franța. Jackson era asistat
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
din Estonia. În această calitate, a fost însărcinat cu afaceri al NKVD-ului pentru Estonia, organizând deportări în masă din această țară. La 9 iulie 1945 a primit gradul de general-locotenent. La 27 septembrie 1945, Sazîkin revine la Moscova, ca locțiitor al comandantului Diviziei S al NKVD-ului, divizie care se ocupa cu culegerea de informații pentru realizarea unor arme nucleare de către URSS. Din mai 1947 Lavrenti Beria l-a numit consilier al Consiliului de Miniștri al URSS pe probleme de
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
A absolvit Școala Militară Superioară de Aviație din orașul Harkov (1967), Academia Forțelor Aeriene "Iuri Gagarin" de la Moscova (1976) În perioada 1967-1984 e ofițer de aviație în Armata Sovietică, mai întâi ca pilot (din 1967), comandant de escadrilă (1976-1978) apoi locțiitor,si comandant regiment de aviatie (1978-1980). Devine comandant de Divizie de aviatie in(1980-1982), având 102 avioane de luptă . Urmează studiile la Academia Marelui Stat-Major al armatei URSS, la Moscova pe care o absolvă cu onoruri... apoi nimit adjunct al
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
studiile la Academia Marelui Stat-Major al armatei URSS, la Moscova pe care o absolvă cu onoruri... apoi nimit adjunct al comandantului Armatei a 14-a a URSS pe probleme de aviație. În anul 1984 a fost numit în funcția de locțiitor al comandantului DOSAAF (Societatea Voluntarilor din Uniunea Sovietică pentru Asistența acordată Armatei, Forțelor Aeriene și Navale) din RSS Moldovenească, iar în anul următor a devenit comandant al Comitetului Central al DOSAAF, deținând această funcție până în anul 1990. A fost avansat
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
comandant de baterie antiaeriană (1984-1987) și comandant de divizion antiaerian (1987-1988). În perioada 1988-1991 a studiat la Academia militară de apărare antiaeriană. Reîntors în Republica Moldova, a fost numit în funcția de șef al statului major al regimentului antiaerian (1991-1992), apoi locțiitor al comandantului (1992-1996) și comandant (1996-1997) al Brigăzii de rachete antiaeriene. Apoi, pentru un an a deținut funcția de comandant al Colegiului militar “Alexandru cel Bun” din Chișinău. La data de 16 iunie 1998, generalul de brigadă Ion Ștefan Coropcean
Ion Coropcean () [Corola-website/Science/307712_a_309041]
-
artilerie și rachete din Sibiu. În baza acestor echivalări, în anul 1986 este încadrat în Ministerul Apărării Naționale (MApN) cu gradul de căpitan, continuând să lucreze la Institutul de Cercetări Științifice al Armatei din Clinceni ca inginer șef (1986-1987) și locțiitor tehnic (1987-1990). În paralel, este și cercetătăr științific la Institutul Militar pentru Cercetări în Inginerie și Tehnologie (1986-1990). În anul 1990, după absolvirea unui curs postuniversitar de informații militare, este avansat la gradul de maior și cooptat ca analist militar
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
ajunși la putere în Germania, SS-ul a avut un efectiv de 52.000 de membri. Aderarea se făcea pe criteriul rasist de apartenență la așa-zisa rasă „ariană”. Ajuns în SA la gradul de "Gruppenführer" (fusese Oberführer), asistat de locțiitorul său Reinhard Hedyrich, Himmler a început demersurile vizând scoaterea SS-ului de sub tutela SA-ului. În toamna anului 1933, SS-ul a adoptat uniforme negre (concepute de Hugo Boss), în locul celor brune ale combatanților SA. Ceva mai târziu, Himmler a
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
activat juriști de prestigiu, precum Constantin Bejenaru, Artur Hilsenrad, Valer Dorneanu, Lucian Stângu, Olga Ionescu etc. După plecarea, în anul 1980, a lui Ioan Ceterchi de la conducerea Consiliului Legislativ, Victor Dan Zlătescu a activat o scurtă perioadă de timp în calitate de locțiitor de președinte. A demisionat în mod voluntar din Consiliul Legislativ, în anul 1982, revenind ca avocat în Colegiul de avocați București, până în anul 1990. Între anii 1990-1992, a lucrat ca judecător la Curtea Supremă de Justiție. În anul 1992, Victor
Victor Dan Zlătescu () [Corola-website/Science/306627_a_307956]
-
de Securitate bine educate, având formată o înaltă conștiință politică și un adânc devotament față de Patrie și cauza poporului muncitor, pot și trebuie să-și îndeplinească misiunile, cu bune rezultate. 178/. În munca politică de pregătire și sprijin a acțiunilor, locțiitorul politic este primul ajutor al comandantului și răspunde în egală măsură cu acesta de calitatea și rezultatele acestei munci. El este dator ca în astfel de misiuni să îndrumeze toate forțele politice, pentru o continuă sprijinire pe linie politică a
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
a îndeplinit funcții de conducere în cadrul organelor de Securitate: șef secție și șef serviciu la Regionala de Securitate Arad și Vâlcea (1951-1952); șef secție la Regionala de Securitate Pitești (1952-1953); șef serviciu la Direcția Cadre a Ministerului de Interne (1953-1956); locțiitor șef serviciu la Direcția Regională de Securitate Pitești (1956-1961). În anul 1958, Pleșiță a fost avansat la gradul de căpitan de Securitate și i s-a conferit decorația Steaua RSR, ca răsplată pentru activitatea de combatere a grupurilor de rezistență
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
a fost mutat disciplinar în postul de șef al Serviciului de asigurare materială și financiară al Inspectoratului Județean de Securitate Ilfov, cu sarcini pe linie administrativă. A fost readus în decembrie 1973 cu funcții de conducere în cadrul Ministerului de Interne: locțiitorul șefului Direcției I din cadrul Ministerului de Interne (decembrie 1973 - martie 1974); secretar general în Ministerul de Interne (martie 1974 - noiembrie 1975); prim-adjunct al ministrului (8 noiembrie 1975 - 4 octombrie 1978) și adjunct al ministrului de Interne (25 aprilie 1980
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
Știrbei a adoptat un nou model pentru drapelele de luptă, păstrând însă dispoziția orizontală a culorilor și schimbând doar elementele decorative. Acest model, asemănător ca aspect cu cel din 1834, va fi în vigoare până în 1856. În timpul căimăcămiei de trei, locțiitorii neavând dreptul de a-și inscripționa inițialele pe drapelele militare, monogramele domnitorilor munteni au fost înlocuite cu acvile. Legenda formării tricolorului național prin contopirea culorilor drapelelor Moldovei și al Țării Românești s-a născut după 1860, probabil din dorința de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
aeriene (1986-1989), obținând ulterior titlul științific de Doctor în științe istorice. În anul 1997 a urmat cursuri la Colegiul NATO din Roma. După absolvirea Școlii de aviație din Harkov, în perioada 1978-1986, a fost pilot, pilot principal, comandant de patrulă, locțiitor de comandant de escadron al regimentului de aviație în districtele militare Zabaikalie și Belarus. După cursurile militare superioare absolvite la Moscova, revine în anul 1989 în calitate de șef al Departamentului Instruire și apoi adjunct al comandantului Regimentului de Aviație, responsabil de
Victor Gaiciuc () [Corola-website/Science/307787_a_309116]
-
născut la data de 15 iunie 1946, în satul Chircani din comuna Cucoara (raionul Cahul). Din anul 1966 a lucrat ca profesor în câteva școli sătești din raioanele Vulcănești și Cahul. În perioada 1967-1969 activează ca instructor și apoi, ca locțiitor al Secției de organizare a Comitetului de Comsomol al raionului Cahul. Din anul 1972, este angajat în cadrul KGB-ului din RSS Moldovenească, la Secția raională din Ungheni, deținând funcțiile de împuternicit, împuternicit principal, locțiitor al șefului și șef al Secției
Vasile Calmoi () [Corola-website/Science/307786_a_309115]
-
activează ca instructor și apoi, ca locțiitor al Secției de organizare a Comitetului de Comsomol al raionului Cahul. Din anul 1972, este angajat în cadrul KGB-ului din RSS Moldovenească, la Secția raională din Ungheni, deținând funcțiile de împuternicit, împuternicit principal, locțiitor al șefului și șef al Secției K.G.B.-M.S.N. din Ungheni. În ianuarie 1992, este numit în funcția de comandant al detașamentului nr. 1 de grăniceri al trupelor de grăniceri ale M.S.N. În conformitate cu Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 190 din 3
Vasile Calmoi () [Corola-website/Science/307786_a_309115]
-
de secție la Fabrica de vagoane din Voroșilovgrad (1939-1941). A urmat cursurile Școlii Militare Politice la Moscova (1941-1943) și apoi ale Academiei Militare a M.St.M. din U.R.S.S. - Facultatea de Aviație (1956-1958). În octombrie 1943, este numit ca locțiitor politic al comandantului Regimentului 1 Infanterie voluntari și apoi al Diviziei 1 Infanterie "Tudor Vladimirescu". S-a ocupat împreună cu Dumitru Petrescu de constituirea Diviziei de voluntari antifasciști, făcând propagandă sovietică în lagărele unde se aflau prizonierii de la Cotul Donului. Dumitru
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
a M.A.I. (septembrie 1947 - decembrie 1950), comandant al Trupelor M.A.I. (decembrie 1950 - 1952). În decembrie 1948, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). De asemenea, îndeplinește și funcțiile de adjunct (ianuarie 1951 - septembrie 1952) și prim-locțiitor al ministrului afacerilor interne (septembrie 1952 - septembrie 1953). Generalul Burcă va deține apoi funcțiile de locțiitor al comandantului Regiunii 2 Militare (septembrie - decembrie 1953), comandant al Comandamentului Forțelor Aeriene Militare (decembrie 1953 - noiembrie 1956), șef al Direcției Superioare Politice a
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
decembrie 1948, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). De asemenea, îndeplinește și funcțiile de adjunct (ianuarie 1951 - septembrie 1952) și prim-locțiitor al ministrului afacerilor interne (septembrie 1952 - septembrie 1953). Generalul Burcă va deține apoi funcțiile de locțiitor al comandantului Regiunii 2 Militare (septembrie - decembrie 1953), comandant al Comandamentului Forțelor Aeriene Militare (decembrie 1953 - noiembrie 1956), șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (noiembrie 1956 - aprilie 1964), adjunct al ministrului forțelor armate (noiembrie 1956 - februarie 1972) și comandant
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
După 40 de zile de la decesul arhiepiscopului Dirayr Mardichian, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România i-a propus arhimandritului Zareh Baronian să-și depună candidatura pentru funcția de Întâistătător al Arhiepiscopiei. În consecință, preotul Vicar Eparhial Ezras Bogdan, locțiitor al arhiepiscopului, (ca reprezentant al Arhiepiscopiei Bisericii Armene) și senatorul Varujan Vosganian (ca reprezentant al Uniunii Armenilor din România), au trimis o scrisoare catolicosului Karekin al II-lea, Patriarhul Suprem al tuturor Armenilor, prin care cele două instituții își arătau
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]