5,080 matches
-
masează forțele și își organizează propriul efort de spionaj. Războiul pe care îl descoperă cei patru aventurieri nu este o suită de episoade romantice. Civilii italieni din orașele abisiniene sunt sacrificați deliberat, expuși torturii și morții, în represaliile pe care localnicii etiopieni le declanșează. Moralitatea comună este abolită în acest conflict purtat departe de tihna galantă a veacului XIX. Aviația italiană bombardează oamenii fără apărare, iar sângele alimentează vărsarea de sânge. Cushing și Miccoli sunt martorii decapitării unui pilot italian capturat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vaporul până la Vâlcov, apoi de acolo până la Jibrieni, iar de la Jibrieni până la Galilești cu mijloace de transport personale, călare pe coama drumului. Mersul cu caiacul era pentru mine un chin fiindcă valurile cât casa îți arătau parcă cu degetul adâncul. Localnicii care călătoreau cu mine făceau haz, însă eu mă culcam pe fundul caiacului, îmi înveleam capul și așteptam din clipă în clipă să văd Atlantida. Directorul școlii din Jibrieni, Markov Simion, era un învățător mult mai în vârstă ca mine
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și în Cișmele, între care, cel mai bun era un oltean, Matei Constantin de fel din comuna Goicea Mare, județul Dolj. Tot acolo era și bunul, blândul și înțeleptul învățător Vladimir Caimacan precum și neastâmpăratul Vanea Timișenco, cei din urmă fiind localnici. Unul moldovean, altul ucrainian. Mai era un băiat în ultima clasă la școala normală, Alexandru Kirilenko. Domnișoara învățătoare În 5 mai 1930 împlinisem 18 ani iar în iunie 1930 eram deja învățătoare după absolvirea examenului de capacitate. La 1 octombrie
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
trecea frumos la Tabacu. Ne duceam la Bolgrad, la gară, la Bulgărica, ba ne-am dus și la teatru, la Constantin Tănase. Tănase știa că la Bolgrad joacă în pierdere dar inima mare a lui nu-i putea lipsi pe localnici de o seară plină de farmec. Sală mică venituri mici. Tot în seara aceea i-am putut admira pe neîntrecuții Stroe și Vasilache, Grigore Trestian, Anonescu Cărăbuș, Sandy Huși (Alexandru Giugaru) și alții. În gara Traian Val, până la venirea trenului
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Câșlița Dunăre era pământ bun, am cerut Câșlița. Lăsam în urmă o grădină bine pusă la punct, o livadă, o școală frumoasă. La Câșlița era un mare viespar. Se certau pentru postul de director învățătorul Stâsii (pe funcție), Moraru Afanasie, localnic, și Dobru Simion, un filfison afemeiat și lăudăros.Acestora li se comunicase însă decizia numirii mele ca director. Bomboană pe colivă. Primul contact cu școala a fost supărător. Nu era nici de departe ca cea din Sofian. Mai mult de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
botează Cezar Stratula, de unde și numele Cezara-Livia. Livia în amintirea chirurgului brașovean Liviu Câmpeanu. Totul mergea ca pe roate. Începusem să merg la vânătoare de iepuri în Ostrov. Iepuri erau destui, ba și rațe berechet. Împreună cu Nicu Radu ajutați de localnici scoteam pește cu prostovolul, pește care de regulă ajungea fie la via lui Nițulescu, fie la a preotului Dumbravă. La borșul de pește, gata făcut când ajungeam noi, se mai adăuga vânatul. Era frumos, era bine iar botezul Cezarei a
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișând familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sâsâind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tânărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într‑un suflet pentru a birui silnicia diavolească și pentru a‑l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pânza la Sankt‑Petersburg. Curând Mitia va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe atunci am locuit, temporar, într-un sat pe malul Someșului, eram cumplit de bolnav, mă târam pe ulițe sprijinindu-mă de garduri, mâncam numai cartofi fără sare, nimic altceva, vă rog să rețineți amănuntul acesta, nu vorbeam cu nimeni, localnicii mă priveau ca pe o arătare. Peste câteva săptămâni, când începusem să mă refac, a venit să mă vadă o domnișoară de la Catedra de Filologie Clasică a Universității din București, ținea la mine, m-a găsit ultrajegărit, cu burta umflată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oraș, Königsberg, trece râul Pregel, ce înconjură o insulă, Kneiphof. În locul respectiv, existau 7 poduri. Pe 5 dintre acestea se ajungea direct pe insula Kneiphof, iar celelalte două poduri traversau cele două brațe ale râului. În plimbările lor, peste Pregel, localnicii se amuzau, încercând să facă un drum, un circuit închis, adică pornind dintr-un loc de plecare să se întoarcă în același punct, după ce au străbătut toate cele 7 poduri. Toate cele 7 poduri, dar trecând peste ele doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alte și alte șlagăre, cunoscute de întreaga șleahtă de prieteni zurbagii, care se dedau cu frenezie momentului de animație artistică și de fericire. Vladimir, român din provincie, se trezise, fără să știe cum, în acea frăție de pahar, majoritatea fiind localnici, provenind de pe întinsul Bărăganului, mulțime de bărbați oacheși și palavragii și de femei, care garantat fuseseră deflorate, încă din adolescență, în secvențe tulburi și ținute în secret de ele însele. Încercă să se încadreze episodului, să-și asigure confortul psihic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cel de-acum, și-a apărut maică-mea, „berze, tolomacule...”. A crescut prețul mondial al petrolului. Avem un rating de țară nasol. Un urs coboară de-o săptămână lângă Brașov, își ia masa și dispare pe sub nasul sătenilor și vânătorilor. Localnicii spun că nu-i lucru curat. Paznicul unui azil s-a supărat pentru că n-a fost plătit și-a închis două bătrâne în beci și-a cerut răscumpărare. L-au arestat pentru că una a murit de inimă. Cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
afrikaan - venise de la Johannesburg cu câțiva ani înainte, după ce intrase într-o încurcătură din motive politice dincolo de graniță. Apoi, mai era un german din Namibia, un bărbat bărbos, înalt și deșirat, care avea niște idei în legătură cu îmbogățirea solului, și câțiva localnici din Mochudi care lucraseră acolo în mișcarea Brigăzii. Presupun că i-am putea numi un soi de comună, dar nu cred că acesta ar fi cuvântul cel mai potrivit. Mă gândesc la comune ca fiind genul de loc în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rezultatele. Burkhardt voia să înființeze o cooperativă acolo, cu sediul în clădirea vechii ferme. Reușise să strângă ceva bani de ici, de colo, desțeleniseră o bucată de savană și săpaseră un puț. Reușiseră să convingă un număr destul de mare de localnici să se înscrie în cooperativă și produceau deja o recoltă bogată de dovlecei și castraveți când am fost acolo prima oară împreună cu Michael. Le vindeau hotelurilor din Gaborone și, de asemenea, spitalelor, pentru bucătării. Michael începu să petreacă din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Un nor incandescent. Pentru asta, în urmă cu șapte ani, în Stațiune a fost înființat un incubator în care, după o metodă descoperită chiar de către Magistrat, se cresc în fiecare vară peste două milioane de insecte-lumină. Cheltuielile sunt suportate de către toți localnicii, pentru că și ei se vor uita la licurici în nopțile-minune. Chiar se fac liste, pentru a veni cât mai mulți - intră în obligațiile cetățenești - fiindcă un Carnaval nu poate exista fără privitori. Numărul lor trebuie să fie mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
el... Cu Filozoful sunt mai îngăduitori; chinuie, de ani de zile, nu se știe câți iepuri, îndopându-i cu carne, dar exemplul său nu molipsește pe nimeni. Căutătorul de aur, alt aiurit, le este chiar simpatic. Se numără printre puținii localnici ce părăsesc din când în când Stațiunea. Este liber să plece oricine, însă rar se avântă cineva mai departe de câteva zeci de kilometri, de-a lungul văii, la un descântător. Căutătorul de aur - și mai sărac la întoarcere - aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Uneori, își spune că e doar o întâmplare. O lună proastă pentru toată lumea. În replică, întreaga suflare se va strădui să facă din Carnaval un triumf: măsura adevăratelor posibilități ale Stațiunii. Va fi, apoi, un pic de zbenguială; capii încă, localnicii așteaptă Serbarea cu aceeași nerăbdare cu care au pornit să caute aur. Semnele nu sunt bune. (CRONICĂ INFAMĂ, Eldoradoă FILOZOFUL. Cred că am început să pricep: materia conține timp; fiecare om și-l consumă pe al său. Ornicul nu obiectivează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cap și fără coadă; tatăl său, Clarvăzătorul, îl trimisese departe, la mii de kilometri, pentru că - asemenea Astrologului, peste ani - prevăzuse dezastrul Stațiunii și vroia, astfel, să-și salveze urmașul. Cel plecat - Castelanul, cum dintr-o nevoie de romantic îl numeau localnicii - urma să fie inițiat în stăpânirea forțelor telurice. Trebuia, la întoarcere, să salveze Stațiunea. Sau, dimpotrivă, să o distrugă, împlinind astfel profeția părintelui său și a Cititorului în stele. Făcându-i pe plac Romancierului! Nu-i este deloc ușor Magistratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mele. Strecurați în patul stăpânilor, zămislesc bastarzi. Nici cai, nici măgari: catâri încăpățânați. Și violenți, efect al unei metisări nefericite. Sunt gata să-mi ia gâtul în orice clipă. Îi simt infinit mai străini și mai nemernici decât pe ultimul localnic pur: acesta știe că tatăl lui a mâncat pâine de la tatăl meu, tatăl tatălui său de la bunicul meu și tot așa șapte generații; noi am fost unii stăpâni și alții slugi de când e locul, asta leagă. Corciturile, în schimb, mârâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
măsură. Un spațiu neliniștitor, cu lumi care parcă vin de sub pământ, noaptea. Liliputanii se înrudesc îndeaproape cu gnomii, spirite subterane malefice; oamenii obișnuiți se tem și de unii, și de alții. Nu prea mult, sunt prevăzători, mai degrabă. Aproape toți localnicii poartă la gât talismane care alungă orice vrajă. Sunt lucrate de către un meșter, aproape orb, dintr-o piatră rară - nici un geolog nu a reușit să o identifice cu precizie; probabil că emite niște radiații incomode pentru gnomi, făpturi extrem de sensibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un strat de gheață, nu se vor zări decât forme vagi. Într-un fel de conjurație a tăcerii, localnicii nu vorbesc străinilor despre cele ce vor fi; cei veniți, convinși că nu în timpul sejurului lor se va întâmpla nenorocirea, nu se sinchisesc. Și, de la zi la zi, nici oamenii locului nu-și mai fac atâtea griji. Pentru că Magistratul, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
KK - să o scape! CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor, când s-au năpustit lupii albi. Au gonit de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
încet ceaiul, cu mâinile strânse în jurul paharului fierbinte, în timp ce eu întârziam pe punte, în ciuda rafalelor înghețate de vânt, care înălțau apa mării. Pe bacul scorojit, ca fiordurile care se îndepărtau în spatele nostru, nu erau turiști, ci doar o mulțime de localnici, oameni simpli, pescari sau vânzători de pește. În atmosfera albă și vântoasă nu se întrevedea decât dezordinea mării. Schimbarea de culori, de climă, cele două pulovere cu care eram îmbrăcat, mirosul de pește în saramură care se ridica din cală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fructe și iaurt? Credea că așa vor face cel puțin până la venirea serii, când puteau să se îmbrace cu ce haine găseau pe-acolo și să meargă într-un local tainic unde se mânca bine și unde se duceau doar localnicii. S-ar ospăta cu chifteluțe de năut și hummus și ar bea vin roșu ieftin, apoi s-ar întoarce acasă chercheliți, râzând și ținându-se de mână, îmbrățișându-se tot drumul spre casă. Sătui și obosiți, s-ar prăbuși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fir argintat, din secolul al XVIII-lea. Broderiile sunt mărturia diversității de moduri în care au fost realizate imaginile religioase. Cele de factură bizantină au fost completate la noi cu flori ale locului, chipul sfinților este asemănător cu cel al localnicilor, iar veșmintele cu care sunt îmbrăcați sfinții sunt la fel cu cele ale strămoșilor noștri. Aceste broderii conferă artei românești un autentic certificat de noblețe și vechime, și o dezvoltare a genului artei în timp, dar și o complexitate, varietate
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
toți erau dominați de plăcere. Thomas știa bine cum Își ducea zilele o anume parte a lumii. Nopțile, de fapt. De la o vreme, tot veneau din Est, falangă după falangă, muncitori și prostituate ; ocupau. Apoi dislocau. Adică desprindeau din mintea localnicilor cutumă după cutumă, cîte mai existau. Încet-Încet. Adică repede, dacă țineai seama că și Vestul făcea, la rîndu-i, un efort disperat pentru a se distruge din interior, necontenit. Sau cel puțin așa lăsa impresia. Neamuri tot mai amestecate și mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]