6,058 matches
-
Talazului nr. 14, județul Constanța. 352. Oancea Constantin Cristian, născut la 9 iunie 1956 în Ploiești, județul Prahova, România, fiul lui Nicolae și Julieta, cu domiciliul actual în Suedia, 41522 Goteborg, Siriusgatan 28, cu ultimul domiciliu din România, Cluj-Napoca, Str. Luceafărului nr. 7, ap. 5, județul Cluj. 353. Simpliceanu Doina Violeta, născută la 2 septembrie 1964 în București, România, fiica lui Pușcaș Dumitru și Paraschiva, cu domiciliul actual în Austria, 2721 Bad Fischau Brunn, Wienerstr. 20, cu ultimul domiciliu din România
HOTĂRÂRE nr. 218 din 19 mai 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118165_a_119494]
-
F, ap. 8, județul Timiș. 301. Maderer Mariana, născută la 12 februarie 1959 în Satu Mare, județul Satu Mare, România, fiica lui Szabo Paul și Ileana, cu domiciliul actual în Germania, 90763 Furth, Karolinenstr. 46, cu ultimul domiciliu din România, Satu Mare, Str. Luceafărului nr. 25, județul Satu Mare. 302. Figuli Nicolaie, născut la 18 august 1964 în localitatea Slimnic, județul Sibiu, România, fiul lui Vlad Zaharie și Ana, cu domiciliul actual în Germania, 82377 Penzberg, Karlstr. 45, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Slimnic
HOTĂRÂRE nr. 338 din 8 iulie 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia rom��nă de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118544_a_119873]
-
au zămislit pietros, năprasnic, orb și mut. Vreau, / Să mă-mprăștii-n brazde, pietre, ape, flori și rouă, / Să renasc în timp și spațiu formă nouă: / Peste umeri spre vecii, spre slăvi aripe teferi, / Să-mi svâcnească-n ochi răsaduri de luceferi, / Sora inimă sămi fie șipot proaspăt de cișmea, / Sufletul o nevăzută, orbitoare stea, / Gândul curcubeu ce su[i]e limpede și pur, / Fruntea lună-nouă răsturnată-n visul de azur...// Uite, Doamne, toate ușile cerești mi sau deschis! / Vai, dar cine
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
Adolescență păgână, / Veșnică nevoie de zbor, / Te izbești de orizonturile roșii ce mă nemărginesc. / Elementar altceva căutând, / Ne convertești altfel decât banalul fruct oprit / La vrerea lui dincolo. / Emblema de arbore, emblema de aripă, / Emblema de izvor, de cer, de luceafăr / Metodic ni le-ai crucificat / Recreând / Mereu / Altare fumegând” (Anca Motriuc, Zbor frânt, 2, 1994, p. 23); „Mă doare asfințitul nins cu sânge / Și îngerii mă ustură stingheri... / E-atât de frig... Și valul ăsta plânge / Din toate baierele lui
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
mă privește, raport irațional, singurul adecvat, pămîntul bate roșu de apus. După Tecuci, în acceleratul București Iași, mai apucăm Măgura Odobești, nor izolat la clipa trecerii în orizont, atîta cer, îi faci înecul tot semnificații, cutreieră seninul lui, luna întîi, luceafărul lîngă ea, radicale contururi, secera de crai nou în rama geamului, pe culoar spaimă, un tablou și două hăuri, negrul pămîntului, seninul cerului, neliniștea amurgului preludiu, de Chirico din memorie și din apusul care-i seamănă, cînd soarele mai stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
făcut toate diligențele să ne lase singuri, în materialele folclorice ziorel de ziuă, păcatul cu luna faza de apus, scame din dreptul ei, cosmos pe potriva geamurilor, dacă aveai rame de ochelari pe potriva lor, cît să mai stea lună plină, cu luceafăr de ziuă treaptă de lumină? în combinație mortală iese un ajun de zi negru la răsărit, cumplitul soare negru hélas, Hugo! melancolie retorică, să placi, să displaci, să te împotrivești în neputințe, indiferent cît de mirifice condițiile de călătorie, Dagîța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
veniți de la mare, tatăl pe măsură, mustața, rămîneți în picioare, după trioul familial o relație bunică-nepot, eu mă duc să fumez și tu bîțîie din picioarele grase! ea ți se alătură, veteranul Virtutea Militară, nu doar insignă de combatant, luceafărul de ziuă peste linii, nu este soră-ta, întreabă dacă ai mașină, sîntem veri! în cîteva minute știm la ce este bun luceafărul și vrem să mergem pe planeta Venus, veteranul n-are nevoie de locul nostru, doar mă plimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tu bîțîie din picioarele grase! ea ți se alătură, veteranul Virtutea Militară, nu doar insignă de combatant, luceafărul de ziuă peste linii, nu este soră-ta, întreabă dacă ai mașină, sîntem veri! în cîteva minute știm la ce este bun luceafărul și vrem să mergem pe planeta Venus, veteranul n-are nevoie de locul nostru, doar mă plimb! călugăriță cu ochelari, pe fundul oceanului de aer deplasarea lentă, greutatea miilor de atmosfere. Ora 5,20, în personalul Mărășești Miercurea-Ciuc, în stația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
după avertismentul ceferistului, ultimele se întorc la Ploiești, iarăși între țigani, traiste mari de rafie, afaceri, pe două suporturi de bagaje trei plăci deasupra capului, una de aluminiu, tarabele lor, de aceea nu stătea nimeni pe canapele! plecare din Adjud, luceafăr, boare de zi, la control 30-35 în salonul segment de vagon, 3 cu bilet, pentru laie iese unul și ne-am aranjat cu nașul, Doamne, să fii antisocial, cînd ești condamnat la civilizare! Urechești, istorie tîrzie, cu slobozirea robilor țigani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
iese tot în halucinația realului Blecher, imobil aplatizat de perechea de coșuri, sutele de metri cu borne roșii, jumătatea de felie atîrnată cu luna, fantoma suflu în noapte, mase de aburi în cilindrii fabricii "Sofert", îngrășăminte chimice, rural firmamentul cu luceafăr de ziuă. Ora 4,00, sala de așteptare a gării Adjud, întîi controlul caloriferelor, fierbinți, călători pe lîngă ele, voinicii deznodați peste banchete, varianta somn la reificarea lumii, omul rămas mai puțin semnificativ decît condiția lui, ușa de fier vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lună îl va schimba în plin perfecțiune! Ora 21,55, în acceleratul București Vatra Dornei, deviat prin Barboși Iași, în gara București Nord, peisaj concentrat în oameni, eroarea multiplicată de fiece secundă, cuvinte și țigări, este ultimul drum, recită-mi Luceafărul! lasă-mă-n durerea mea! capăt de vagon și extremitate anterioară, creier rudimentar, de s-o fi găsind ceva în capul rîmei, umflătura imaginară de prea multă coadă, sacoșa pot s-o las și eu aici? n-are nimic, decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vagoanele boghiuri și rame de fier, contorsiunile sculpturii, între nori ușile batante rotunjite simetric, fanta înălțimea, nașul, voios, la Iași? perforează, personalul de Verești, grupul de fete în sat încă o dată, perechea la poartă, copii, prima stea Venus, planetă și Luceafăr, rămîn turnurile termocentralei, oricum orașul este prezentul continuu, hinterlandul a fost o iluzie la autoproiecția ruralilor, singurii care încearcă să o locuiască, bășica apusului s-o spargă pe cuprins, totdeauna se duce dilatare dacă s-a dat timp mortului să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
acceleratul Vatra Dornei București, la asfințit luna crește cu burta în jos, noaptea devoratorilor de publicitate cu instantanee rotunjimea sînilor, ridicam neliniștea neamului iudeu, menit să-l ferească pe creștin ori să caute la pămînturi cu frații arabi, deasupra lunii luceafărul, DN 15D viaduct, Romanul noaptea indiferent de conținut, firma "Mittal Steel" Roman lumini excesive, lună în crengi și pe sub streșini cartierul de peste gară, dacă îi păstrăm sămînță România mai ține pămîntul care să ni se potrivească, pămînt stelar, pămînt al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a făcut, de la 6 luni cu lapte de capră, trei luni, după aceea cu lapte de vacă, crud! nășălu o dzîs să-i dăm un bip Cernavodă, Medgidia, iese mai tîrziu, în gară o zîs că iese! casa pe munte, luceafărul steaua dimineții Morgenstern, a contat numele ca s-o aleagă drept Maica Domnului în filmul Mel Gibson despre Patimile lui Iisus, mascat rolul femeii, pe moment, INTERVENȚIE ÎN TEXT Călătoria cînd este însăși viața ta, Fiul Meu ești, Eu astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
umăr de templu devalizat, Pădureni-Putna zarea a trecut cerul, lume haiducă de Cozma Răcoare, adînc de vale, cîmp înalt, pădurea înălțimile, În zori / Noaptea se destramă, / În zori / Visele se cheamă, / Rîde tot pămîntul / Se alintă vîntul / În zori! rece luceafărul la soare, halta Domnești prea mult trei controlori la singur călător, în Mărășești agentul m-a legitimat, bănuiesc ceva intempestiv profanii, dimineața în adîncul verii o distinge răcoarea, km 243+1 grîu să te hrănești cu iarba cîmpului, ce te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
luxul bucuriei, conștiința morții, după care vine relația lor, nu duce grija ce să mănînci și ce să îmbraci și nu avea inima grea! stelele călătorii pe modelul apostolic, mîntuirea infuzie în sistem, fereastra vagonului marea șansă noaptea pornită din luceafăr în stele, muream să mă afirm, muream să mă cunosc, Florine, spune tu, am plecat așa! bineînțeles cu trenul! viaductul nou la Beclean, căile spre Bistrița, ți-am zis că se văd luminile Becleanului, nu greșeam, marfa! cumpără ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
relevă faptul că în 1997, de exemplu, s-a înregistrat o scădere cu 22,6 la sută a salariului real. Lipsa de vlagă a guvernării CDR a fost dezvăluită în forță de noua mineriadă din ianuarie 1999 condusă de același "luceafăr al huilei" Miron Cozma, de data aceasta în colaborare cu "tribunul neamului românesc" Corneliu Vadim Tudor. Liderul minerilor deținea și calitatea de vicepreședinte al Partidului România Mare (PRM) condus de Vadim, ceea ce a conferit revoltei ortacilor trăsăturile unei tentative de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conștientizarea, dar și asumarea unei vieți dedicate semenilor și unor principii, fără compromisuri. În „Vecinul care a murit”, poetul ne trimite cu gândul la răsplata cu care, totuși, Iisus îi așteaptă pe cei ce au suferit aici pe pământ: Ne-așteaptă-n luceafăr Iisus, cu lapte cald și prescură Și-un pahar plin cu lacrimi în mâini. Poezia „Pe un zid de temniță” îmi amintește vorbele unuia dintre deținuții politic, care mi-au marcat viața, și anume Dan Lucinescu: „Dragă, ne chinuiau ziua
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
respectiv a vălurării, iarăși abiotice, a nisipului. Și, continuând tot așa mă voi pierde În Dunăre, acolo la Galați, voi adăsta În Deltă, pentru a renaște Într’o nouă negentropie, aceea a Mării, a cărei valuri au fost menite de Luceafărul vostru drept ultim sălaș al zeilor dacici. Simplu: care zeu nu reprezintă negentropia, și ce mediu Îl poate mulțumi decât unul negentropic? Da, am plecat din muntele sfânt spre a ajunge În marea sfântă. Am văzut multe, chiar și rele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dictat, dreptul unui popor asupra moștenirii sale. Înstrăinate și ținute tot mai departe de tot ceea ce era românesc, aceste pământuri au fost, sunt și vor rămâne de-a pururi românești, Țara Măritului Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt și a Luceafărului nostru, Mihai Eminescu, cei doi aștri nemuritori ai românilor și vor purta în veci pe fruntea lor pecetea capului de zimbru, un zimbru Mușatin, prin Petru, Roman, Alexandru, Bogdan, Ștefan, Rareș, Ion Vodă, pecete care stă și va sta mărturie
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
nopții, despărțite și împrăștiate prin toată Siberia rusească. În marea aceasta de întuneric și suferință, românii din Basarabia și din Bucovina de Nord au avut două călăuze sigure, pe Măritul Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt și pe Mihai Eminescu. Luceafărul românilor le dădea sfințenia și Marele Voievod înțelepciunea gospodarului de suflete. Imperiul roșu nu s-a putut atinge de Eminescu, chiar dacă l-au dactilografiat în chirilică. De Măritul Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt au încercat, însă fără nici o izbândă
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
rangul cel mai înalt pe care l-a acordat vreodată cineva codrului a fost acela de împărat slăvit, căci toate înfloresc din mila/ Codrului, Măriei Sale128. Povestea codrului este, în fapt, povestea întregii structuri vii a cosmosului: Lună, Soare și Luceferi/ El le poartă-n a lui herb129. Toate vietățile trăiesc în armonii de Eden. De ce, atunci, nu s-ar tocmi și îndrăgostiții tovarăși pădurii, căci reacțiile lor sunt asemănătoare cu ale tuturor celorlalte viețuitoare ale sale ? O fac, adâncindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ochii ei albaștri/ Toate basmele s-adună102. La Eminescu, folclorul se recompune, căpătând valențe noi. Această asimilare creatoare a folclorului individualizează dragostea-vis și dragostea-presimțire. Iubita, a tinereții icoană fericită 103, doarme mângâiată de lumina lunii și, așa cum apare nu numai în Luceafărul 104, cât mai ales în Călin 105, ea se relevă ca un portret ideal: Al ei chip se zugrăvește plin și alb: cu ochiu-l măsuri/ Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri;/ Ici și colo a ei haină s-a desprins din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai târziu, în anii maturității sale artistice, așa cum Vechiul cântec mai străbate cum în nopți izvorul sare141. Așadar, puterea magică supremă e adunată în mâinile poetului, prin darul animării muzicale a cosmosului 142. Și ca un corolar a toate, în Luceafărul Demiurgul accentuează atotputernicia cântului asupra universului: Vrei să dau glas acelei guri/ Ca dup-a ei cântare/ Să se ia munții cu păduri/ Și insulele-n mare?143 În relația biunivocă a omului cu natura, dialogul acestora este dat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
omul ca stins se duce151. Contopit cu sunetul harfei, motivul îl va urmări pe Eminescu până la sfârșit, convertindu-se într-o metaforă a propriei sale existențe. [...] Conștiința orfică a poeziei eminesciene, susținută de numeroase referințe directe, de la "Epigonii" și până la "Luceafărul", implică situarea poetului în centrul unui vast sistem muzical, imagine revelată a armoniei universului și a legilor ce îl guvernează 152. Muzica sferelor se iscă în auzul fin al poetului odată cu debutul; o atestă cunoscutul poem, La mormântul lui Aron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]