8,611 matches
-
Erzähltradition Rumäniens, în Rumänische Sprache, Literatur und Kunst, Salzburg, 1988; Al. Mareș, „Interpolarea” din „Cartea cu multe întrebări” a lui Nicolae Spătarul (Milescu). O chestiune de parternitate, SCL, 1989, 2; Liviu Onu, Considerații pe marginea paternității unei versiuni românești a „Mântuirii păcătoșilor”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XI, 1989; Liviu Onu, Manuscrise „regăsite”, SCL, 1990, 4; Liviu Onu, Din tradiția manuscrisă a traducerii românești a „Mântuirii păcătoșilor”, RITL, 1991, 3-4; Liviu Onu, Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
de parternitate, SCL, 1989, 2; Liviu Onu, Considerații pe marginea paternității unei versiuni românești a „Mântuirii păcătoșilor”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XI, 1989; Liviu Onu, Manuscrise „regăsite”, SCL, 1990, 4; Liviu Onu, Din tradiția manuscrisă a traducerii românești a „Mântuirii păcătoșilor”, RITL, 1991, 3-4; Liviu Onu, Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea-al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. C.V.
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
1989; Liviu Onu, Manuscrise „regăsite”, SCL, 1990, 4; Liviu Onu, Din tradiția manuscrisă a traducerii românești a „Mântuirii păcătoșilor”, RITL, 1991, 3-4; Liviu Onu, Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea-al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. C.V.
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
o înalță în tonuri psalmodiate, de rugăciune pământească spre cerurile pline de taină ale lui Dumnezeu. El se închide în cercul credinței ca un nou Ioan Damaschin, spre a se lepăda de lumeasca deșertăciune și a se pătrunde de duhul Mântuirii: „Chemarea mea-i Ființa sfântă,/ Viața mea-i cerescul cântec”. Ca homo christianus, nu poate concepe lumea decât prin Iisus, ca singurul Domn care o întruchipează. Hristos este măsura universală vie cu care sunt măsurați oamenii. M. îl despoaie, în
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
aprinderea unor zări noi: „Vezi?! În zarea depărtării/Zorile s-aprind,/ Sfânta zi a învierii/Vine strălucind”. Dintr-un misionar creștin tipic, se transformă într-un vizionar social, într-un mesia al începutului „nou” de eră, care aduce nu doar mântuirea de păcatul originar, ci cheamă la luptă „pentru-nfrângerea robiei/Bietului plugar”: „Eu cânt, căci văd necazul frânt/ Ș-aud plugari în zori cântând./ Nu doine de amar, de dor - /Înviorarea țării lor...// Și glasul vieții ascultând, / Venirea zorilor eu
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
la început mai timid, apoi din ce în ce mai înflăcărat, pentru românism (un românism care să nu însemne întoarcere la sămănătorismul antebelic), naționalism, specific național în artă (opus libertinajului), religiozitate și morală, ca arme împotriva agresiunii alogenilor, dar și ca singură modalitate de mântuire. Țara, pământul natal, ciobanul, haiducul, cât și Legiunea și Căpitanul, cântecul și poezia legionare sunt mereu aduse în discuție, fiind văzute ca unice valori ce pot mântui neamul. Mircea Streinul definea poezia de aici prin „credință, moarte, universalism” și considera
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
în tablouri, Garsoniera 49, Coborârea din tablouri, Ansamblul de manevre, Melodrama realului, Gura mea e un oraș viitor. Noutatea acestei retrospective constă în construcția volumului, rolul de prolog și epilog jucându-l ciclurile Rame captive din Ithaca și Cântece de mântuire. Mitologizarea orașului în care trăiește, schimbarea la față a împrejurimilor și împrejurărilor - iată noutatea de viziune la I. și totodată formula lui poetică. Apelul la mitologie aduce în spațiul poetic toată Grecia veche: Ulise, Agamemnon, Casandra, Circe, Ahile populează domestic
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
lui Ulise nu e Penelopa, spune direct poetul - femeia care ocupă scena în poezia lui e Miriamida, inspiratoare a unei iubiri mai degrabă carnale decât spirituale, antipodul Penelopei ca simbol al fidelității în iubire. Ultimul grupaj de poeme, Cântece de mântuire, e cel care schimbă registrul poetic. Cântecele „de mântuire” sunt mai degrabă tradiționaliste și nostalgice decât optzeciste. „Mântuirea” o caută acum poetul nu în mitic, ci în explorarea amintirii, a imaginii satului natal, Lăicăi. Mama și tata „coborând din tablouri
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
care ocupă scena în poezia lui e Miriamida, inspiratoare a unei iubiri mai degrabă carnale decât spirituale, antipodul Penelopei ca simbol al fidelității în iubire. Ultimul grupaj de poeme, Cântece de mântuire, e cel care schimbă registrul poetic. Cântecele „de mântuire” sunt mai degrabă tradiționaliste și nostalgice decât optzeciste. „Mântuirea” o caută acum poetul nu în mitic, ci în explorarea amintirii, a imaginii satului natal, Lăicăi. Mama și tata „coborând din tablouri” refac, dramatic, Olimpul personal, singurul far cu adevărat călăuzitor
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
a unei iubiri mai degrabă carnale decât spirituale, antipodul Penelopei ca simbol al fidelității în iubire. Ultimul grupaj de poeme, Cântece de mântuire, e cel care schimbă registrul poetic. Cântecele „de mântuire” sunt mai degrabă tradiționaliste și nostalgice decât optzeciste. „Mântuirea” o caută acum poetul nu în mitic, ci în explorarea amintirii, a imaginii satului natal, Lăicăi. Mama și tata „coborând din tablouri” refac, dramatic, Olimpul personal, singurul far cu adevărat călăuzitor în viața omului prins în „melodrama realului”. SCRIERI: Viața
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
1984; Garsoniera 49, Iași, 1985; Coborârea din tablouri, Bacău, 1993; Ansamblul de manevre, Bacău, 1993; Ulise al orașului, Bacău, 1994; Melodrama realului, Iași, 1995; Gura mea e un oraș viitor, Timișoara, 1997; Mâna cu efect întârziat, Timișoara, 1997; Cântece de mântuire, Botoșani, 1998; Muza din tomberon, Timișoara, 1998; Mona-Ra, Timișoara, 2000; Ansamblul de manevre. Mică epopee apretată, Cluj-Napoca, 2003; Melodrama realului, pref. Nicolae Oprea, postfață Ștefan Borbély, București, 2003; Salonul de vară, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Viața în tablouri
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
Clement IV (1342-1352), nu își ascundea satisfacția la vestea despre convertirea la catolicism a curții domnești muntene, care, potrivit papei, ajunsese să cunoască drumul adevărului „scuturând și lepădând de la ei cu totul sămânța schismei și celelalte rătăciri cu care dușmanii mântuirii omenești ținuse împresurate inimile lor“4. Această convertire, rămasă, ca și cele de mai târziu de la curtea princiară moldovenească 5, fără urmări importante pentru orientarea religioasă a familiilor domnești din Țara Românească și Moldova, a avut loc pe fondul încercării
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost acela pe care mulți dintre noi l-am cunoscut - și pe care sunt mulțumit să văd că Prea Cucernicul Părinte Rector l-a caracterizat cum se cuvine - nu putea să fie de vreun folos nici Bisericii, nici poporului pentru mântuirea și înălțarea căruia datori suntem să ne • Ibidem, Anul LXXI (1953), nr. 7-8, iulie-august, p. 741. • Ibidem, Anul XCIX (1981), nr. 9-10, septembrie-octombrie, p. 1096. • Ibidem, p. 1097; Ibidem, Anul LXXV (1952), nr. 11-12, noiembrie-decembrie, p. 1221. • Ibidem, Anul LXVII
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unei Vârste de Aur136. În marxism, realitatea se lasă cunoscută, în mod paradoxal, prin intermediul negării sale. Dar nu pentru a fi anulată definitiv ci pentru a fi restituită sieși, purificată 137. Ca și în gândirea iudeo-creștină, în marxism nu există mântuire fără sacrificiu. Cel ales, proletarul, constituia deja, la ora desemnării sale, un mit. Acela al individului decăzut, victimă a societății, a mizeriei citadine, dezvăluind, în contrast cu situația lui de personaj prohibit, mari disponibilități morale 138. În probleme de generozitate socială, Marx
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comunism mai bun“, așa cum și-au imaginat idolii lui de lut. Implozia s-a consumat aproape simultan în Est. Hrănită din istorie, iluzia comunistă este constitutivă istoriei, independentă de evoluția sa, prealabilă experienței și „supusă vicisitudinilor acesteia“. Născută din credința „mântuirii prin istorie“, doar negarea ei, tot prin istorie, putea să o zdruncine 2. Autorul acestor reflecții, • Fr. Furet, Trecutul unei iluzii. Eseu despre ideea comunistă în secolul XX, București, Ed. Humanitas, 1996, p. 7. • Ibidem, p. 9. Fr. Furet, a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ridicat la condiția de credință și opus, ca atare, distrugerii și neantului. Atât sculptorul Heronim din Salvați sufletele noastre, cât și scriitorul din E noapte și e frig, seniori trăiesc având convingerea că arta și iubirea reprezintă singurele șanse de mântuire pentru omul modern. Ajunși în amurgul vieții, ei își susțin idealurile în fața unor personaje inchizitoriale, în fapt expresii artistice imaginare ale propriilor temeri și anxietăți. În E noapte..., roman reflexiv cu trimiteri autobiografice, se regăsesc atât temele centrale ale scrisului
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
revista „Spicul”, iar în anii imediat următori devine unul dintre cei mai activi colaboratori la presa socialistă („Chemarea”, „Socialismul”, „Lumea nouă”), la cea de orientare democratică („Cuvântul liber”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața” ș.a.), precum și la publicații ca „Mântuirea”, „Lumea evree”, „Luptătorul”. Între 1920 și 1940 semnătura îi apare în „Flacăra”, „Facla”, „Lumea”, „Universul literar”, „Adam”, „România”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Ecoul” ș.a. În 1929 scoate revista „Hanul samariteanului” (două numere). Biografia sa e punctată de învinuirea de colaboraționism cu
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
francezi și germani pentru revistele „Floare albastră” și „Adevărul literar și artistic”. Sub pseudonime ebraice (Ofir, Ha-shir sau Benjamin) tălmăcește din poeți de limbă idiș și redactează articole pe teme iudaice și sioniste în „Hatikvah”, „Hasmonaea”, „Bar Kochba”, „Lumea evree”, „Mântuirea”. Rod dintâi al entuziasmului pentru literatura franceză, dar și al unei viziuni vitriolante, de polemist, volumul Imagini și cărți din Franța reunește, în 1922, o parte din eseurile lui F. Prefața, unde se afirmă violent aservirea literaturii române față de cea
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
vor reflecta și în câteva piese, poeme dramatice, drame metafizice, între care Philoctète (Filoctet), redactat în mai multe versiuni, în română și franceză, în 1922-1923, publicat doar fragmentar, și Le Festin de Balthazar (Ospățul lui Baltazar), inclus fragmentar în revista „Mântuirea” (1929) și care nu va fi tipărit integral decât postum (1985). Are o prezență permanentă la „Cahiers du Sud”, „Discontinuité”, „Messages”, „Bifur”, „Commerce”, „Europe”, „Revue philosophique”, „Les Nouvelles littéraires” ș.a. În 1930, grație prietenilor din țară, între care Ion Minulescu
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
la rândul lor mereu modificați fiecare prin dialogul - prin lupta - cu ceilalți doi. Pod peste care tu, setea ta de adânc și fundament aleargă, neliniștită, visând mereu să stea, și totuși fără răgaz, câștigând greu, În timp, speranța doar că mântuirea nu-i poate la capătul rătăcirii, ci În acuratețea fragilă și onestitatea cu care tu trăiești - și ești - rătăcirea Însăși. Aspirat de Înălțime, cu fiecare centimetru câștigat mai irespirabilă, mai de nesusținut. Amețit de hăul de dedesubt, Îngreunat de sentimentul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu este departe de cunoașterea poetică stănesciană sau de proiectul unei hemografii ce pornește de la scrierea cu sine avansând spre o scriere cu lumea și cu celălalt. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire. Încă o dată: experiența estetică este cathartică (În Înțelesul lui Jauss) În timpul splendorii; ea devine Însă accesibilă În Înțelesurile ei prin alergarea (mai Întâi ca părăsire) din acest timp. Înțelegem ceea ce am simțit, povestim ceea ce am văzut. Pentru o bună perioadă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
par aceleași mijloace - desigur, radicalizate la maximum - puse În slujba altui tip de putere și a altei ideologii. Întrebarea rămâne Însă: dacă Biserica le-ar Încerca, exact la fel, conferindu-le Însă un sens schimbat și declarându-le tehnici ale mântuirii (ca, odinioară, Inchiziția), ar fi aceste tehnici niște elemente ale contra-reeducării, niște proceduri onorabile și chiar dezirabile? Nu cred deloc acest lucru. Mi se pare apoi o nedreptate făcută românilor să spui că reeducarea a izbutit la scară națională. Ar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sens ideea creștină de constricție, așa cum a pus-o În lumină Dostoievski cu referire la călugării din mănăstiri. La reproșul lui Ivan că asceții retrași În pustie și călugării Închiși În mănăstiri fac dovada unui mare egoism, căutând doar propria mântuire fără să Încerce să Îi ajute pe cei de afară, Aleoșa Îi răspunde că acești anahoreți nu trebuie să facă misionariat social, că pentru economia globală a mântuirii este suficient ca ei să găsească o cale individuală, care are rolul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
călugării Închiși În mănăstiri fac dovada unui mare egoism, căutând doar propria mântuire fără să Încerce să Îi ajute pe cei de afară, Aleoșa Îi răspunde că acești anahoreți nu trebuie să facă misionariat social, că pentru economia globală a mântuirii este suficient ca ei să găsească o cale individuală, care are rolul unui catalizator, al unui ferment la nivelul Întregii umanități. Mutatis mutandis, poate că nici intelectualii nu trebuie să iasă din mănăstire și să le ceară celor de pe stradă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ceară celor de pe stradă să se urce pe cruce, să intre În chilii, să se Îmbunătățească, să se mântuie. E plină lumea de misionari care sunt gata să dea sfaturi și să le impună celorlalți o formă sau alta de mântuire, fără să fie capabili să se elibereze pe ei Înșiși. Dacă noi reușim să ne schimbăm pe noi, și anume să trecem de la un entuziasm misionarist la un scepticism lucid, cred că e deja un lucru bun. Cu aceasta revin
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]