18,601 matches
-
unei prezentatoare din emisiunile acelea pentru copii care se transmiteau des la televizor mai demult. O voce prietenoasă, care-mi trezea amintiri dulci, dar care parcă venea dintr-un loc Îndepărtat la care nu aveam cum să ajung. — Maestrul? — Da, maestrul Yazaki. Reiko Îl chemă pe barman și comandă un lichior de coacăze negre. — Nu aș putea spune că o duce excelent cu sănătatea, am Început eu. Pe urmă i-am povestit, alegându-mi cu grijă cuvintele, absolut tot, Începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
al cuvântului, căci fata pe care o aveam În fața ochilor, așezată picior peste picior, cu Înfățișarea ei de eroină de manga, era chiar una din protagonistele acestei povești. — Ceea ce mi-ați povestit acum... surâse Reiko. Ce vreți să spuneți? Că Maestrul a ajuns pe străzi din cauza mea? Nu, nu cred așa ceva, am scuturat eu din cap. Doar că, vedeți, Keiko Kataoka dorește să afle ce s-a Întâmplat Între dumneavoastră și domnul Yazaki. — Nu-mi vine să cred! zâmbi Reiko. Keiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
eu din cap. Doar că, vedeți, Keiko Kataoka dorește să afle ce s-a Întâmplat Între dumneavoastră și domnul Yazaki. — Nu-mi vine să cred! zâmbi Reiko. Keiko nu e genul de om care să se intereseze de alții. Iar Maestrul nu ar accepta niciodată să facă ceva contra voinței sale. Nu cumva faceți o confuzie? De ce vă interesează viața noastră personală? Probabil că Reiko nu avea Încredere În mine, așa cum și Gan mă suspectase că aș putea fi un ziarist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de surpriză. Când desfăcu ambalajul de hârtie, scoase la iveală două pachețele Înguste, Învelite și ele În hârtie. Păreau doi cârnați. Reiko luă unul din ele și Îl băgă În geantă, iar pe celălalt mi-l Întinse mie. — Văd că Maestrului Încă Îi place pudra albă. Acestea sunt cadourile lui pentru mine și pentru Keiko. Mi-ați spus mai devreme că vreți să știți de ce ne-am despărțit, eu și Maestrul. Am dat din cap. Ce se Întâmplase Între Reiko și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
geantă, iar pe celălalt mi-l Întinse mie. — Văd că Maestrului Încă Îi place pudra albă. Acestea sunt cadourile lui pentru mine și pentru Keiko. Mi-ați spus mai devreme că vreți să știți de ce ne-am despărțit, eu și Maestrul. Am dat din cap. Ce se Întâmplase Între Reiko și Yazaki? Kataoka Keiko voia neapărat să știe. — Ne Înțelegeam foarte bine din toate punctele de vedere, dar... nu a fost decizia mea, ci a Maestrului. Eu nu mă Înțeleg bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ne-am despărțit, eu și Maestrul. Am dat din cap. Ce se Întâmplase Între Reiko și Yazaki? Kataoka Keiko voia neapărat să știe. — Ne Înțelegeam foarte bine din toate punctele de vedere, dar... nu a fost decizia mea, ci a Maestrului. Eu nu mă Înțeleg bine nici pe mine, nici pe ceilalți. Maestrul m-a Învățat cum să-mi exprim aceste sentimente confuze. Cuvintele Maestrului reprezentau totul pentru mine. Maestrul este o persoană complexă, mereu a știut să-mi spună cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Întâmplase Între Reiko și Yazaki? Kataoka Keiko voia neapărat să știe. — Ne Înțelegeam foarte bine din toate punctele de vedere, dar... nu a fost decizia mea, ci a Maestrului. Eu nu mă Înțeleg bine nici pe mine, nici pe ceilalți. Maestrul m-a Învățat cum să-mi exprim aceste sentimente confuze. Cuvintele Maestrului reprezentau totul pentru mine. Maestrul este o persoană complexă, mereu a știut să-mi spună cuvintele care se potriveau cel mai bine naturii relației noastre umane, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Înțelegeam foarte bine din toate punctele de vedere, dar... nu a fost decizia mea, ci a Maestrului. Eu nu mă Înțeleg bine nici pe mine, nici pe ceilalți. Maestrul m-a Învățat cum să-mi exprim aceste sentimente confuze. Cuvintele Maestrului reprezentau totul pentru mine. Maestrul este o persoană complexă, mereu a știut să-mi spună cuvintele care se potriveau cel mai bine naturii relației noastre umane, fără a-mi impune Însă un anumit sistem de valori. Într-o seară, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
punctele de vedere, dar... nu a fost decizia mea, ci a Maestrului. Eu nu mă Înțeleg bine nici pe mine, nici pe ceilalți. Maestrul m-a Învățat cum să-mi exprim aceste sentimente confuze. Cuvintele Maestrului reprezentau totul pentru mine. Maestrul este o persoană complexă, mereu a știut să-mi spună cuvintele care se potriveau cel mai bine naturii relației noastre umane, fără a-mi impune Însă un anumit sistem de valori. Într-o seară, eram la New York, nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dacă la Pierre sau la Ritz Carlton, Într-o cameră cu vedere spre parc. În acea zi eram În formă amândoi... De fapt, de când mă născusem, nu Întâlnisem pe nimeni care să aibă rezistență fizică mai bună decât mine, dar Maestrul... nu știu cum să mă exprim exact... avea ceva, un soi de elan, de avânt nestăvilit. De aceea, atunci când eram Împreună, pentru noi dispărea orice limită. Ei bine, a doua zi nu trebuia să ia nici un avion și nici nu avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dispărea orice limită. Ei bine, a doua zi nu trebuia să ia nici un avion și nici nu avea de lucru, iar cocaina pe care și-o procurase... La auzul cuvântului cocaină, am privit Îngrijorat În jur. — Ah, scuzați-mă! Și Maestrul mi-a atras de-atâtea ori atenția să fiu prudentă când folosesc acest cuvânt. Oricând se poate găsi un barman care Înțelege japoneza și nici nu-i exclus să se afle vreun polițist prin preajmă... Dar la Paris... Prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mi-a atras de-atâtea ori atenția să fiu prudentă când folosesc acest cuvânt. Oricând se poate găsi un barman care Înțelege japoneza și nici nu-i exclus să se afle vreun polițist prin preajmă... Dar la Paris... Prima dată Maestrul mi-a arătat Parisul. E Într-adevăr un oraș frumos, dar asta e singura lui calitate, În rest e un loc plictisitor. Deși am mulți prieteni În cartierul unde se se află sediul central al clubului Hell’s Angels, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mulți prieteni În cartierul unde se se află sediul central al clubului Hell’s Angels, toți sunt plictisitori. Chiar dacă lucrurile nu merg cum trebuie, nimeni nu se plânge. Motivul pentru care rămân În orașul acesta este că-l aștept pe Maestru să apară Într-o bună zi să mă strige... Reiko!... Dar scuzați-mă! Am uitat complet că vă povesteam despre acea seară. Am consumat ore În șir cantitatea imensă de cocaină pe care o aveam la noi... nu-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dar scuzați-mă! Am uitat complet că vă povesteam despre acea seară. Am consumat ore În șir cantitatea imensă de cocaină pe care o aveam la noi... nu-mi dau seama ce cantitate am luat. Eu nu-l Întrebam pe Maestru de unde făcea rost de cocaină sau cât de multă era, și nici Maestrul nu-mi spunea așa ceva. Tot ce țin minte e că am continuat să luăm cocaină ore În șir și că În timpul acesta nu ne mai opream din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
consumat ore În șir cantitatea imensă de cocaină pe care o aveam la noi... nu-mi dau seama ce cantitate am luat. Eu nu-l Întrebam pe Maestru de unde făcea rost de cocaină sau cât de multă era, și nici Maestrul nu-mi spunea așa ceva. Tot ce țin minte e că am continuat să luăm cocaină ore În șir și că În timpul acesta nu ne mai opream din povestit. Reiko avea ochii În lacrimi. De fapt, nu povestea pentru mine. Vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
geometrică, consumată Într-un ritm din ce În ce mai accelerat. Pentru a savura din nou plăcerea excitației pe care o simțisem câteva momente mai Înainte, trebuia să luăm doze de zeci de ori mai puternice, de Îndată ce simțeam oboseala strecurându-ni-se În oase. Maestrul spunea mereu așa: „Timpul care-a trecut nu se mai Întoarce niciodată, asta se Înțelege de la sine, Însă pentru a recupera clipele pierdute trebuie să facem tot ce ne stă În putință, să nu precupețim nici un efort. Trebuie să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trebuie să ne Înghițim propria vomă, nu avem altă cale decât să continuăm să ne excităm creierul și trupul.“ Totuși, eu cred că am depășit limita În noaptea aceea, căci ceva ciudat se Întâmplase cu nervii noștri optici. Mai Întâi Maestrul m-a mângâiat pe spate zicând: „De unde s-a depus praful acesta de sidef pe pielea ta?“. La aceste vorbe i-am privit fața plină de pete galbene. Tenul Maestrului Își schimbase textura, dar eram hotărâtă să-l iubesc chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceva ciudat se Întâmplase cu nervii noștri optici. Mai Întâi Maestrul m-a mângâiat pe spate zicând: „De unde s-a depus praful acesta de sidef pe pielea ta?“. La aceste vorbe i-am privit fața plină de pete galbene. Tenul Maestrului Își schimbase textura, dar eram hotărâtă să-l iubesc chiar dacă pielea de pe trup i-ar fi fost acoperită cu pete galbene. Însă pe orice suprafață albă, pe cearșafuri, pe tavan, se vedeau aceleași pete galbene. Aaa, nu! Nu Maestrul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Tenul Maestrului Își schimbase textura, dar eram hotărâtă să-l iubesc chiar dacă pielea de pe trup i-ar fi fost acoperită cu pete galbene. Însă pe orice suprafață albă, pe cearșafuri, pe tavan, se vedeau aceleași pete galbene. Aaa, nu! Nu Maestrul avea pete, ci vederea mea Îmi juca feste! M-a cuprins un sentiment ciudat pe care nu-l puteam defini ca fericire sau tristețe. De fapt, ori de câte ori era vorba despre Maestru, sentimentele mele deveneau confuze. Vreau să spun că Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tavan, se vedeau aceleași pete galbene. Aaa, nu! Nu Maestrul avea pete, ci vederea mea Îmi juca feste! M-a cuprins un sentiment ciudat pe care nu-l puteam defini ca fericire sau tristețe. De fapt, ori de câte ori era vorba despre Maestru, sentimentele mele deveneau confuze. Vreau să spun că Îmi părea rău să-i apară Maestrului pete galbene pe față sau pe corp, dar poate că așa nu va mai pune ochii pe el vreo altă fată, poate că nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îmi juca feste! M-a cuprins un sentiment ciudat pe care nu-l puteam defini ca fericire sau tristețe. De fapt, ori de câte ori era vorba despre Maestru, sentimentele mele deveneau confuze. Vreau să spun că Îmi părea rău să-i apară Maestrului pete galbene pe față sau pe corp, dar poate că așa nu va mai pune ochii pe el vreo altă fată, poate că nu voi mai avea de ce să fiu geloasă, mă gândeam eu. În timp ce mie Îmi treceau toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe față sau pe corp, dar poate că așa nu va mai pune ochii pe el vreo altă fată, poate că nu voi mai avea de ce să fiu geloasă, mă gândeam eu. În timp ce mie Îmi treceau toate acestea prin minte, Maestrul a coborât din pat și s-a Îndreptat spre sufragerie. Perdelele erau trase, și În cameră era semiîntuneric, cu toate acestea l-am zărit Îngenunchiat pe podea, căutând ceva. „Ce cauți acolo?“ l-am Întrebat. „Praful de sidef, aur sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am zărit Îngenunchiat pe podea, căutând ceva. „Ce cauți acolo?“ l-am Întrebat. „Praful de sidef, aur sau argint. Asta caut. Aici trebuie să fi căzut.“ Așezat În genunchi, cu mâinile sprijinite de podea bâjbâia prin Întuneric murmurând: „Ciudățenia naibii!“. „Maestre, nu e nicăieri nici un praf de sidef. E doar retina ochilor noștri de vină!“ Îmi venea să-i spun, dar nu puteam. Priveliștea Maestrului aplecat peste pardoseală, căutând ceva ce nu avea cum să fie acolo, era foarte comică. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fi căzut.“ Așezat În genunchi, cu mâinile sprijinite de podea bâjbâia prin Întuneric murmurând: „Ciudățenia naibii!“. „Maestre, nu e nicăieri nici un praf de sidef. E doar retina ochilor noștri de vină!“ Îmi venea să-i spun, dar nu puteam. Priveliștea Maestrului aplecat peste pardoseală, căutând ceva ce nu avea cum să fie acolo, era foarte comică. În general nu mă pot abține să râd În asemenea Împrejurări, de pildă În timpul unei Înmormântări, dar atunci nu-mi venea să râd. Realizam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aplecat peste pardoseală, căutând ceva ce nu avea cum să fie acolo, era foarte comică. În general nu mă pot abține să râd În asemenea Împrejurări, de pildă În timpul unei Înmormântări, dar atunci nu-mi venea să râd. Realizam că Maestrul delira, că rătăcea cu mintea aiurea, sub influența dozei prea puternice. „Ei, dar nu-i nimic aici. Ochii Îmi joacă feste“, și-a dat el brusc seama și s-a apucat să traseze alte linii de cocaină. Mă gândeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]