5,303 matches
-
fost reprodusă, la proporțiile originale, vestita fântână a celor patru fluvii creată de Bemini pentru Piața Navona din Roma. Descopăr, chiar, un magazin cu toalete scumpe care se cheamă "Bemini". Ceva mai departe, într-o altă sală, un Nero de marmură bea vin dintr-o cupă sub privirile admirative ale senatorilor. Statuile se animă și vorbesc la ore fixe, dar numai noaptea când afluența jucătorilor crește. Nu lipsește, constat, nici "David", al lui Michelangelo, o copie la fel de bună cum e aceea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Apoi, foarte repede, obiectivul esențial, evadarea, puse stăpânire pe sistemul său nervos. Percepu vag prezența unor oameni care se întorceau spre el pe când alerga. Zări, răsucindu-și capul, o aglomerație de clădiri, clopotnițe și turnuri, mase de piatră și de marmură, ferestre de sticlă colorată. Această imagine a "refugiului" Discipolului îi rămase în minte și când stătea pândind sursele de energie ale castelului. Era tot timpul pregătit să se similarizeze dinainte înapoi pentru a scăpa de suflori și armele de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe Leej în picioare, rigidă, cu o expresie torturată pe figură. În fața lui, căpitanul Free, încremenit, cu degetele chircite ca niște gheare de marmură la mai puțin de doi centimetri de levierul care i-ar putea aduce înapoi pe Gela. Deasupra lui, roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu o singură excepție - Concentra ți-vă - asupra recalcitrantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
preotului paroh, părintele Dumitru Samoilă, care ocupă o poziție centrală, în capul aleii principale, apoi o ia la dreapta... Scuză-mă o clipă, i se adresează Lilianei și se întoarce să se uite la un detaliu de pe crucea impunătoare, de marmură neagră, de la mormântul preotului paroh. Ultima dată l-a văzut la slujba de înmormântare a mamei. Avea șaptezeci și unu de ani a mărturisit-o el însuși într-o discuție privată cu un grup de enoriași. Pe vremea aceea era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
același nivel, Alan Margoulies era o priveliște acceptabilă, ba era chiar drăguț. Avea un nas lung și subțire, sprâncene rectilinii, închise la culoare, ochi ușor bulbucați, dar foarte, foarte întunecați și o gură de femeie. Pielea avea o lucire de marmură și toate trăsăturile sale se îngustau spre vârf - degetele, lobii urechilor, bărbia. Era suplu și puternic, avea părul destul de lung, dat după urechi. Niciodată nu putea sta liniștit, nici măcar acum. Naomi auzea cum tălpile de crep ale pantofilor i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
credință încât ajunseră a se bucura de mari favoruri la curtea sa. Regele le-a dat pământ în munții de la granița dintre Spania și Franța, punând tot ținutul din jur sub autoritatea lui Rinaldo. Munții aceștia erau foarte bogați în marmură. Regele le-a dat lucrători și în scurt timp au ridicat un castel înconjurat de ziduri înalte, o fortăreață, aproape cu neputință de cucerit. Clădit din piatră albă și situat în fruntea unui promontoriu de marmură, castelul strălucea ca o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
erau foarte bogați în marmură. Regele le-a dat lucrători și în scurt timp au ridicat un castel înconjurat de ziduri înalte, o fortăreață, aproape cu neputință de cucerit. Clădit din piatră albă și situat în fruntea unui promontoriu de marmură, castelul strălucea ca o stea, iar Ricardo îi dădu numele de Montalban. Își aduna aici prietenii, dintre care mulți erau ca și el izgoniți de la curtea împaratului, și țăranii le aduceau plocoane în schimbul protectței pe care castelul le-o asigura
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
luntre fermecată, care l-a dus, fără vreun cârmaci vizibil, la o insulă unde se afla o clădire numită Castelul Voie Bună. Insula aceasta era toata o grădină. În partea de apus, lângă mare, se afla palatul, clădit dintr-o marmură atât de curtată și de strălucitoare încât în ea se răsfrângea toată frumusetea priveliștii înconjurătoare. Rinaldo sări pe mal și curând a întâlnit o doamnă care l-a poftit ăa intre în palat. Acesta era înăuntru tot atât de frumos ca și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care a mântuit lumea să mă mântuie și pe mine! Spunând acestea, lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii acestui rege care fusese atât de măreț și de sălbatec. Roland a descălecat repede lângă fântână unde-l așeză pe o lespede de marmură; plânse cu el și gândul i-a zburat la...fratele Trandafoli, de la Pontul Euxin, adus de Împăratul nostru din Bizanț, când ,cei de acolo,l-au recunoscut ca împărat. Fratele ar ști mai bine ce și cum să facă, ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rugându-se Domnului pentru el, cu mâinile împreunate. Într-un târziu a ridicat capul și l-a privit; iar văzând că se schimbă la față și că întreaga-i făptură era rece, el l-a lăsat acolo pe marginea de marmură a fântânii, așa înarmat cum era, cu spada lângă el și coroana pe cap. AVENTURILE LUI RINALDO ȘI ALE LUI ROLAND L-am lăsat pe Rinaldo acolo unde ,după ce a învins monstrul, a părăsit castelul Altaripa și și-a urmat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sărit de pe cal și s-a apropiat de focosul armăsar încercând să-i apuce frâul, dar acesta i-a întors spatele cu dispreț și-i repezi o pereche de copite, care ar fi putut sparge chiar și un zid de marmură. Bayard s-a apropiat apoi de Angelica cu un aer supus și drăgălaș, fiindcă el își amintea că prințesa îl dezmierdase și-i dăduse afecțiune pe vremea când se afla la Albacca. Ea i-a apucat frâul cu mâna stângă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
obligat să-mi manifest entuziasmul față de tot ce văd, dar e mult de când mi-am epuizat resursele de prefăcătorie, așa că pe fata mea imobilă se poate citi o ușoară consternare. Ieri am fost la o expoziție cu nuduri clasice de marmură. E foarte plăcut să vezi femei părând atât de indiferent e și neutre în zăpușeala de aici. Nu erau ele chiar în pielea goală, nudurile alea, fiind înțolite de o mână contemporană. Sunt ridicole învelitorile alea pe care le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca atunci când am aterizat pentru prima oară în această capitală, venind dintr-o țară în care se prefigura infernul.“ La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-o parte, până atunci as cunsă de o perdea, a salonului. A tras cortina de un galben catifelat, a aprins luminile și ne-am pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la numărul 25, locuia bunicul meu patern, Ion Procopie Dumitrescu. Era înalt și avea o barbă lungă, impozantă. — Manuela, verișoara ta, am intervenit întrerupându-i povestirea, mi-a spus că primarul avea o casă impresio nantă, cu o scară de marmură care ducea într-un hol imens, având în prim-plan două piane cu coadă puse cap la cap, iar în fundal un șemineu de toată frumusețea. Casa avea și o grădină largă, la capătul căreia erau grajdurile pentru cai și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
căreia erau grajdurile pentru cai și niște atenanse pentru cupeu, pentru trăsură și sanie. — Nici casa noastră nu era de lepădat, zâmbi Ioana. Era o clădire cu trei etaje, cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre erau vitralii, în sufragerie erau lambriuri de acaju. În bi roul tatei se aflau o enormă bibliotecă, o canapea și două fotolii în cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe toți pereții, avea uși de sticlă, pentru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Lăpușneanu și Independenței, urmăritorii l-au ajuns, descoperit și asasinat, în Martie 1946, s-a întâmplat ca și poarta metalică dinspre bulevard să fie încuiată. Era din Botoșani de loc și de existența lui mai amintește doar o placă de marmură pusă, după 1989, pe peretele umbrit de tei al clădirii cu etaj, utilizată de Universitatea de Medicină. Cei care s-au rânduit la șefia Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat la Iași, ahtiați de funcții și alergători după..., s-au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cuvintele sunt șoapte ale sufletului și minții noastre. Există cuvinte vii și cuvinte moarte. Rostim cuvinte cu direcție și cuvinte fără rost. Folosim cuvinte pe post de chei în diferite situații. Poti dărâma un perete, arde o carte, zgâria o marmură, însă nu prea poți șterge urma unui cuvânt în inima cuiva, căci cuvintele pe care le rostim ajung mult mai departe decât putem ajunge noi. Cuvintele nu sunt un joc de artificii, ele sunt „arme care pot distruge sau înălța
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
atâtea detalii încât mai târziu mi se părea că eu l-am visat. De multe ori, după ce o con duceam acasă, ca de obicei, serile, după ulti mele seminarii, intram în holul casei ei și ne așezam pe treptele de marmură, într-o penumbră în care abia ne vedeam ochii. Atunci aprindea o țigară și începea să povestească. Ochii îi străluceau, sub ge nele încârligate, ca în scena din barul pustiu, din Citizen Kane. Un vis al ei dura, povestit, cel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
absența copyright-ului pe vise - ca să-i fur cele mai fermecătoare și mai arti culate viziuni, cele mai mistice decoruri, cele mai discrete treceri de la real la ireal și part way back. Al ei a fost visul cu palatul de marmură invadat de fluturi din „Orbitor“ - în general, flu turii, acolo, sunt fluturii ei -, de asemenea al ei cel despre imen sa incintă-cavou în care Maria rătăcește săptămâni în șir pe dale dulci de calcedonie și malachită. De fapt, am acum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
legăturii lor n-o avusese și nici nu o putuse avea, pentru că biata Mădă sau Cătă erau simple femei, iar un bărbat are nevoie de mult mai mult ca să țâșnească asemeni unui vulcan, îne când în lavă arzândă orășelele de marmură de la poale. Are nevoie să călărească peste șalele unei bombe de aur. Nopți în șir, când s-a făcut dragoste, s-a făcut dra goste doar cu femeia cu pubis de aur ce lăsa-n nisip, de câte ori pleca, o adâncitură
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
moșier linșat. Expresia de pe chipul țăranului era animalică, desfigurată de furie, de delir, de setea Împlinită a răzbunării exemplare, În vreme ce moșierul ucis, cu trăsături chircite, urâțite de durere, de perplexitate, părea că murise cerând Îndurare, cu ochii lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și el deliciile confortului material, să-i Înflorească și lui viciile precum Îi Înfloriseră boierului, ca să-i
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și nebună, crudă și dulce Ei, dragă mătușă. Că eu am fost cu tine, da' tu n-ai fost cu mine. Apoi măcar tot haide. Se-neca spuind la minciuni nu alta. Nu osos și aspru, ci format ca din marmură vânătă, un adevărat nas de ceară *. 1040 {EminescuOpXV 1041} COMENTARII {EminescuOpXV 1044} VOLUMUL VIII TEXTE DECEBAL (p. 41) Și de-l lovești, de te repezi asupră-i, De îi atingi tot ce-i mai sfânt în el, De vrei răbdarea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
28 Rugați cerul ca să ia nourii din capetele omenimei sorbindu-i în capul său - - spre a-i vărsa pe pământ în mană și vin. (p. 257) 29 Vântul trece pe lângă palat sif aruncă umbra sa gândul * său pe ziduri de marmură, tu ești gândul său astfel *** Galiția vestește rău și-ntinsă câmpia unei robii-ndobitocite (p. 257) 30 înfige-n umeri brațele cruce, nu rugă lui Dumnezeu, ci - pecete urei Să se stingă astă ură în pieptul meu? Nu! Căci am închis
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
din nou, foarte puternic, pentru că genunchii i se înmuiară, iar el, Gajus Caesar, al treilea Împărat al Romei, căzu în genunchi și, pe când cădea, scuipă sânge. Se prăbuși cu fața în jos pe splendidele dale ale podelei. Lovindu-se de marmură, inelul sigillarius, pe care era incizat ochiul lui Horus și care aparținuse unui vechi pharaon, se sparse. Fără să conștientizeze cum, printr-un misterios mecanism al minții, își aminti sfatul tatălui său: „Ultima apărare: prefă-te mort“. Rămase nemișcat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]