5,217 matches
-
un marsupial, picioarele sale din față sunt ușor mai mari decât picioarele din spate. Diavolul poate alerga cu până la 13 km pe oră pe distanțe scurte. Blana este de obicei neagră, deși prezintă și niște pete albe neregulate pe piept. Masculii sunt de obicei mai mari decât femelele, cu o medie a lungimii capului și corpului de 652 mm iar a cozii de 258 mm, greutatea medie fiind de 8 kg. Femelele au o medie a lungimii capului și corpului de
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
pe an, producând mai multe ovule atunci când sunt în călduri. Împerecherea are loc în martie, în locuri protejate atât în timpul zilei cât și în timpul nopții. Bărbații luptă pentru femele în sezonul de reproducere, urmănd ca acestea să se împerecheze cu masculul dominant. Diavolii nu sunt monogami, iar femelele se vor împerechea cu mai mulți masculi dacă nu sunt păzite după împerechere. Gestația durează 21 de zile, și diavolii dau naștere la 20-30 pui, fiecare cântărind aproximativ 0,18-0,24 grame. Când
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
martie, în locuri protejate atât în timpul zilei cât și în timpul nopții. Bărbații luptă pentru femele în sezonul de reproducere, urmănd ca acestea să se împerecheze cu masculul dominant. Diavolii nu sunt monogami, iar femelele se vor împerechea cu mai mulți masculi dacă nu sunt păzite după împerechere. Gestația durează 21 de zile, și diavolii dau naștere la 20-30 pui, fiecare cântărind aproximativ 0,18-0,24 grame. Când puii se nasc, concurența este acerbă în trecerea de la vagin spre marsupiu. Odată ajunși
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
Păianjenul pustnic maro (lat. "Loxosceles reclusa") este un bine cunoscut păianjen veninos din Statele Unite. Lungimea corpului este cuprinsă îîntre 6 - 20 mm, femela este mai mare decât masculul. Având în vedere că păianjenul are marcaje similare nu numai cu reprezentanții aceluiaș gen, ci și cu cei din alte familii Pholcidae și Mimetidae, în scopul identificării este mult mai important să se examineze ochii. Numărul și dispoziția ochilor diferă
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]
-
oamenilor el preferă cartonul, deoarece imite culoare scoarței copacilor pe care trăiește. El a fost găsit și în cutii deșarte, lenjerie, haine, încălțăminte etc. Spre deosebire de alțipăianjeni țesători de pânze, acesta părărsește pânza sa pe timp de noapte pentru a vâna. Masculul cea mai mare parte a timpului și-o petrece la vânătoare pe când femela pe pânză sau în apropierea ei. Se hrănesc cu diferite insecte. Păianjenul pustnic injectează în victimă venin cu acțiune hemolitică și necritică. Această specie este rareori agresivă
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]
-
este o specie de păianjen din familia Araneidae. El este răspândit în Australia și Tasmania. Lungimea corpului mascul este de 8-9 mm și cel al femelei de 14 - 18 mm. Opistosoma are un aspect emailat cu o varietate largă de culori în diferite regiuni ale Australiei. Coconul are formă rotundă, plat pe partea inferioară, unde este fixat de
Araneus bradleyi () [Corola-website/Science/319815_a_321144]
-
spre zonele uscate sau în desișul vegetației. Animale seminocturne, nutriile sunt active seara și la începutul nopții sau dimineața devreme, ziua fiind mai mult în vizuini. Trăiesc în grupuri mici sau familii, acestea fiind compuse în mare parte dintr-un mascul și 3-5 femele cu puii lor. Hrana nutriilor este constituită din plantele bogate în amidon și zahăr, dar sărace în celuloză, din moluște, însă mai rar din pești. Nu fac provizii de iarnă, astfel că supraviețuirea lor în mediul natural
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
, cunoscut și sub numele de fosa sau fossa, după denumirea în limba malgașă, este un Euplerid carnivor endemic în Madagascar și totodată cel mai mare mamifer carnivor ce trăiește pe această insulă. Lungimea masculului este de 1,5 m și greutatea 10,6 kg. Blana este de culoare roșcată, maronie sau neagră. Are un corp zvelt și mobil care îi permite să străbată zonele stâncoase și împădurite din habitatul său. Dieta îi este formată
Cryptoprocta ferox () [Corola-website/Science/319017_a_320346]
-
zonele stâncoase și împădurite din habitatul său. Dieta îi este formată din lemuri pe care îi prinde cu ușurință în arbori. Femela naște 1-3 pui pe care îi îngrijește. Puii sunt lipsiți de blană și sunt de dimensiunea unui șoarece. Masculii se provoacă în lupte sângeroase. Mangusta, geneta, zibeta asiatică și zibeta africană sunt cele mai apropiate rude ale fosei. Acestea au hrana asemănătoare cu a fosei.
Cryptoprocta ferox () [Corola-website/Science/319017_a_320346]
-
Salticidae. Subfamilia include doar un singur gen - Salticus, cu 48 de specii. Speciile genului Salticus au opistosoma marcată cu dungi succesive de alb și negru. Dungile au o poziție transversală, de aceea uneori aceste specii se numesc și Păianjeni zebră. Masculii au o lungime de 5 mm, iar femelele 3,5 - 7 mm. Aceștia își prind prada executând sărituri, preferă locurile verticale. Acest gen are o răspândire palearctică, unele specii se întâlnesc în regiunea mediteraneană și Asia de Sud, altele în Lumea Nouă
Salticinae () [Corola-website/Science/319052_a_320381]
-
concordanță cu starea de spirit a stăpânului, unul din aspectele care-i face atât de iubiți și apreciați. Sunt posesivi și răsfățați prin natura lor, dar și foarte afectuoși și tandri. Sunt gălăgioși, pentru a compensa dimensiunile minuscule și uneori masculii pot denota accente agresive față de străini. Au nevoie de socializare precoce. Câini de companie prin excelență, "se lipesc" de sufletul stăpânului și ajung să dezvolte o relație foarte afectuoasă și intensă cu acesta. Nu sunt recomandați pentru interacțiunea cu copiii
Chihuahua (rasă canină) () [Corola-website/Science/319073_a_320402]
-
aurii, iar abdomenul alb-gălbui. Înotătoarea caudală și dorsală au marginile închise, celelalte înotătoare au marginile roșcate; pe membrana dintre radiile înotătoarelor sunt mici puncte sau pete negre. Mustățile sunt gălbui, cu o axă roșie. Dimorfismul sexual este destul de pronunțat: la masculii adulți, apar pe cap niște tuberculi granuloși, numiți "podoabele dragostei", iar pe partea superioară a corpului, linii scurte, paralele, albicioase. Înotătoarea anală, la mascul, este mai puțin înaltă ca la femelă. Hrana și-o procură de pe fund și constă în
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
sau pete negre. Mustățile sunt gălbui, cu o axă roșie. Dimorfismul sexual este destul de pronunțat: la masculii adulți, apar pe cap niște tuberculi granuloși, numiți "podoabele dragostei", iar pe partea superioară a corpului, linii scurte, paralele, albicioase. Înotătoarea anală, la mascul, este mai puțin înaltă ca la femelă. Hrana și-o procură de pe fund și constă în primul rând din nevertebrate: insecte și larvele lor, viermi, moluște și crustacee, și într-o măsură mai mică detritus organic, vegetație acvatică, icre și
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
opistosoma prezintă cinci sau mai multe puncte, relativ mari, de culoare albă, care formează o cruce. Punctele albe apar datorită celulelor ce conțin guanină, un produs secundar al metabolismului proteic. Lungimea corpului femelei este de 20 - 25 mm, iar a masculului de 10 - 11 mm. Tarsul picioarelor păianjenului cu cruce prezintă două gheare pectinate cu ajutorul cărora este țesută pânza. La baza lor se află o a treia gheară, mai mică, ce poate forma un clește împreună cu doi țepi situați ceva mai
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
pentru a elibera obiectul. Păianjenul cu cruce se comportă cu prada prinsă diferit. Dacă este foarte flămând, atunci o mănâncă imediat. În alte cazuri, o ascunde pentru momentul potrivit. Pentru om acest păianjen este inofensiv. Femela este mai mare decât masculul. Masculul, apropiindu-se de femelă, trebuie să fie foarte atent, deoarece poate să devină o nouă victimă. După acuplare masculul moare. Femela depune ouăle toamna, într-un cocon. Mătasea coconului este densă, ferind ouăle de posibile pericole. Coconul este purtat
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
a elibera obiectul. Păianjenul cu cruce se comportă cu prada prinsă diferit. Dacă este foarte flămând, atunci o mănâncă imediat. În alte cazuri, o ascunde pentru momentul potrivit. Pentru om acest păianjen este inofensiv. Femela este mai mare decât masculul. Masculul, apropiindu-se de femelă, trebuie să fie foarte atent, deoarece poate să devină o nouă victimă. După acuplare masculul moare. Femela depune ouăle toamna, într-un cocon. Mătasea coconului este densă, ferind ouăle de posibile pericole. Coconul este purtat un
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
imediat. În alte cazuri, o ascunde pentru momentul potrivit. Pentru om acest păianjen este inofensiv. Femela este mai mare decât masculul. Masculul, apropiindu-se de femelă, trebuie să fie foarte atent, deoarece poate să devină o nouă victimă. După acuplare masculul moare. Femela depune ouăle toamna, într-un cocon. Mătasea coconului este densă, ferind ouăle de posibile pericole. Coconul este purtat un timp anumit anexat de opistosomă, apoi este ascuns în locuri dosite. Primăvara juvenilii eclozează, devin maturi la sfârșitul verii
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
este un gen de păianjeni migalomorfi. Lungimea femelelor este cuprinsă între 7 - 21 mm, sunt de culoare roșietică sau maronie închisă. Masculii nu depășește 12 mm și mai închis la culoare. Ei au chelicere cu colți lungi și subțiri. Regiunea de articulare a chelicerelor cu corpul este mai proeminentă decât restul prosomei. Masculii din acest gen se pot distinge de cei din
Atypus () [Corola-website/Science/319224_a_320553]
-
21 mm, sunt de culoare roșietică sau maronie închisă. Masculii nu depășește 12 mm și mai închis la culoare. Ei au chelicere cu colți lungi și subțiri. Regiunea de articulare a chelicerelor cu corpul este mai proeminentă decât restul prosomei. Masculii din acest gen se pot distinge de cei din genul "Sphodros" prin crestele marginale ale sternului, iar femelele prin epiginul alcătuit din două plăci de puternic chitinizate. Păianjenii construiesc un tub cu înălțimrea de 20 cm, dintre care 8 sunt
Atypus () [Corola-website/Science/319224_a_320553]
-
(supranumit "Păianjen zebră") este o specie de păianjen săritor comună în Europa. El nu țese pânză, execută sărituri pentru a prinde prada și este foarte curios. Femela crește până la 5 - 8 mm în lungime, iar masculul 5 - 6 mm. Caracteristica cea mai distinctivă a acestui păianjeni este mărimea, relativ, foarte mare a primei perechi de ochi situați median. Aceasta este tipic pentru toți păianjenii săritori, deorecea vederea are un rol important în localizarea prăzii și efectuarea
Salticus scenicus () [Corola-website/Science/319243_a_320572]
-
caracteristica demna de luat in seama a acestui paianjen este structura sa, un micuț terminator putem sa il numim deoarece nu poate fi ucis cu usurinta cu mana sau cu pumnul . Acuplarea este anticipată de un dans nupțial realizat de mascul. El flutură cu prima pereche de picioare și mișcă cu abdomenul din sus în jos. Încă nu se știe ce anume o atrage pe femelă în acest dans. Ponta femela o poartă cu sine. După eclozare juvenilii sunt păziți o
Salticus scenicus () [Corola-website/Science/319243_a_320572]
-
este o familie de păianjeni din suprafamilia Araneoidea. Familia include cei mai mari păianjeni țesători (genul "Nephila"), unele specii fiind de mărimea unei palme de om, inclusiv lungimea picioarelor. Masculii sunt extrem de mici în comparație cu femelele, având o lungime de 1/5 din cea a femelei. Astfel, femelele ajung până la 4 cm, iar masculii - maxim 1 cm. Acști păianjeni au 8 ochi aranjați în 2 rânduri. Chelicerele sunt bine dezvoltate, pe
Nephilidae () [Corola-website/Science/319296_a_320625]
-
mari păianjeni țesători (genul "Nephila"), unele specii fiind de mărimea unei palme de om, inclusiv lungimea picioarelor. Masculii sunt extrem de mici în comparație cu femelele, având o lungime de 1/5 din cea a femelei. Astfel, femelele ajung până la 4 cm, iar masculii - maxim 1 cm. Acști păianjeni au 8 ochi aranjați în 2 rânduri. Chelicerele sunt bine dezvoltate, pe articolele bazale posedă două rânduri de dințișori. Femele prezintă două canale genitale: spermatecă, unde se depozitează sperma și altul ce duce spre uter
Nephilidae () [Corola-website/Science/319296_a_320625]
-
asemănătoare. Deoarece din puntc de vedre tehnic, rezistență la întindere este mai mare decât cea oțelului, prezintă o elasticitate înaltă, posedă capacitatea să absorbe apa fără să-și pierdă proprietățile. Este foarte răspândit canibalismul sexual. După împerechere femela își mănâncă masculul. Chiar și apropierea de femelă înainte de acuplare poate fi periculoasă. Această familie este răspândită în regiunile tropicale, în special în Australia, Asia, Africa și America Familia cuprinde 75 de specii descrise grupate în 4 genuri. Anterior, ei au fost incluși
Nephilidae () [Corola-website/Science/319296_a_320625]
-
, cunoscut și sub numele de Paianjen Jorō (jap), este un membru al genului "Nephila", paianjeni țesători sferici aurii. Femelă are o lungime de 17 - 25 mm, iar masculul este de 7-10 mm. Femelă are o colorație foarte pestrița, nuanșele dominante sunt galben, negru, albastru și roșu. Opistosoma masculului este roșietica, prosoma și picioarele sunt brune spre negru. Femelele construiesc o pânză până la 1 metru în diametru; firele de
Nephila clavata () [Corola-website/Science/319304_a_320633]