4,697 matches
-
notă sinceră și originală - lucrări făcute cu dragoste și talent."" ""Lucra acuarela, folosind un colorit predominant gălbui, «un colorit Țâțos», remarcat de criticii din epoca. Peisajele sale, îndeosebi «toamnele catifelate», aveau ceva odihnitor, predispuneau la visare, degajând un aer de melancolie."" ""Prin 1970 într-o sală a fostei Case de Cultură a orașului (pe locul actualului magazin „La Stradă“) a fost organizată o expoziție a unui acuarelist de mare vocație, un om mărunțel, în vârstă, pe care-l chema Teodor Țâțos
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
comunist imediat după lansare. Cunoaște debutul editorial timpuriu: În 1954 îi apare primul volum de versuri intitulat "Inspirații juvenile", urmat, trei ani mai târziu, de "Visări". Critica literară albaneză relevă, la apariția volumelor citate, timbrul de o vibrație aparte, vecină melancoliei, ce razbate din lirica tânărului poet gjirokastrit. Urmează "Secolul meu" (1961), " Ce gândesc munții aceștia" (1964), "Motive cu soare" (1968) și "Timpul" (1976), prin care poetul se implică plenar în cotidian, încercând să răspundă, evident, cu „armele” poeziei, problemelor fundamentale
Ismail Kadare () [Corola-website/Science/310518_a_311847]
-
programe de calculator, pentru a face aranjamentul notelor muzicale. Linia melodica este scrisă, fie în gamele major dacă se dorește ca piesa să dea un sentiment de bucurie, fie în gamele minor dacă se dorește un mesaj de calm, dragoste, melancolie sau tristețe. Multe cântece conțin o linie melodica secundară care alternează cu prima. Acest lucru având loc frecvent după primul refren. Cele două lini melodice sunt redate prin instrumente diferite (de ex. sunet de pian în octava III, respectiv fluier
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
de Um Mundo" (Sfârșitul unei lumi), alternează cu predilecția să pentru ocultism, cu un sentiment apocaliptic al catastrofei, care-l fac să se îndrepte, în ultima fază, spre catolicismul copilăriei sale exprimat în "História de Jesus" și în "Senhora da Melancolia" (Doamna Melancolie). Dar un alt poet, aproape din aceeași generație, pe atât de exact și concis pe cât de difuz și prolix era Gomes Leal, pare să fie într-adevăr un deschizător de drumuri în poezie. Cesário Verde, desi împărtășește idealurile
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Mundo" (Sfârșitul unei lumi), alternează cu predilecția să pentru ocultism, cu un sentiment apocaliptic al catastrofei, care-l fac să se îndrepte, în ultima fază, spre catolicismul copilăriei sale exprimat în "História de Jesus" și în "Senhora da Melancolia" (Doamna Melancolie). Dar un alt poet, aproape din aceeași generație, pe atât de exact și concis pe cât de difuz și prolix era Gomes Leal, pare să fie într-adevăr un deschizător de drumuri în poezie. Cesário Verde, desi împărtășește idealurile "„noii școli
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
pasta pare a fi stropită. Critica de artă a vorbit foarte mult despre peisajele sale, uneori nejustificat. Conform curentelor artistice ale vremii sale, oamenii erau atrași mai mult de literatura semănătoristă și astfel aveau tendința de a aprecia mai ales melancolia unor lucrări intitulate " Toamna", lirismul fetelor pierdute " Între nalbe" sau optimismul debordant al "Horelor" pe care le-a pictat. Verona a rămas însă inflexibil la succesul de public sau al criticii de artă și și-a urmărit pasiunea în direcția
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
cu timpul. "Titlul" poeziei “” este un element de paratextualitate, alcătut dintr-o sintagmă: substantivul “nostalgie” și adjectivul “ușoară” antepus substantivului cu sens coordonativ. Titlul este în strânsă legătură cu textul poeziei întrucât rememorarea tinereții la vârsta maturității, determină sentimente de melancolie și tristețe datorate pierderii iremediabile a vârstei tinereții. Amintirea, văzută ca retrăire a timpurilor începuturilor este redată în structura poeziei alcătuită din trei strofe, semn al perfecțiunii. Atrag atenția, fascinând, dar și deconcentrând cititorul, versul liber, sugestia, ambiguitatea, limbajul, având
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
utilizează doar limbajul creionului direct, aparent simplu, de adeziune facilă și nu de expectanta, ce caracterizează în general plastică genului scurt. Bogăția imaginației la care redarea conține puțin suprarealism, vecin cu un simbolism voit monumental, constituie nativul sau. Adăugând ușoară melancolie ce dă atmosferă de ansamblu, cât și în tratamentul plastic, descoperim un artist bine definit, practic greu de egalat, cu un stil demult format. În aparență unui zâmbet pururi jovial și neinfatuat, găsim în Dion, prin cunoașterea operei sale, omul
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
sărbătoare a conservatorului, în cadrul căreia Ciubotărașu a declamat o poezie. Debutul ca actor a avut loc în 1934 și a fost angajat al acelui teatru timp de 14 ani. Piesa de debut a fost "Macbeth", despre care maestrul spunea cu melancolie și amuzament: Primul succes l-a avut cu rolul contelui "Alexis Czerny", deși monorol, în piesa "Țarina" (Ninocika?) de Melchior (Menyhért) Lengyel. La Iași s-a căsătorit în 1934 cu Aurora Donose. În 1940 li s-a născut fiica Magda
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
grup social are realmente o înclinare colectivă ce îi este carcateristică și din care derivă atracțiile individuale, iar nu invers. Ceea ce conturează înclinarea respectivă sunt curentele de egoism, altruism sau de anomie care ajută societatea în cauză, împreună cu predispozițiile pentru melancolie languroasă, sau pentru renunțare activă, sau pentru oboseala exaperată ce reprezintă curentele acestor curente. Aceste tendințe ale colectivității, penetrând la nivelul indivizilor, sunt cele care îi determină să se omoare.” Intensitatea sinuciderii nu poat să depindă decăt de următoarele 3
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
și a lucrat o vreme în serviciul primului conte de Devonshire. După moartea tatălui său, i-a moștenit slujba de lautist al curții. Multe din lamentațiile personale, și tonul de amărăciune ale multor afirmații ale lui John Dowland, sugerează că melancolia muzicii și textelor pe care le-a scris, deși păreau să corespundă unui gust al epocii („melancolia elisabetană”), își aveau rădăcina în propria sa personalitate și în propriile sale frustrări. El însuși și-a spus “"Semper Dowland, semper Dolens"” („Mereu
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
moștenit slujba de lautist al curții. Multe din lamentațiile personale, și tonul de amărăciune ale multor afirmații ale lui John Dowland, sugerează că melancolia muzicii și textelor pe care le-a scris, deși păreau să corespundă unui gust al epocii („melancolia elisabetană”), își aveau rădăcina în propria sa personalitate și în propriile sale frustrări. El însuși și-a spus “"Semper Dowland, semper Dolens"” („Mereu Dowland, mereu îndurerat”). Mai precis, prin acest joc de cuvinte Dowland și-a intitulat o compoziție care
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
a primit în general recenzii pozitive, fiind considerat de unii critici muzicali de specialitate drept cel mai bun cântec al grupului din întreaga carieră a grupului. PopJustice a oferit o recenzie laudativă editorul susținând faptul că „versurile dețin tristețea și melancolia unei balade puternice dar producția împinge cântecul direct pe ringul de dans și îi oferă un optimism greu de negat”. Digital Spy oferă discului cinci stele dintr-un total de cinci, subliniind aceleași contraste dintre „versurile melancolice” și „euforia dansantă
The Loving Kind () [Corola-website/Science/314599_a_315928]
-
versiunea finală. În camera de editare, Cameron a decis ca, în acest moment al filmului, spectatorii nu vor mai fi interesați de Brock Lovett, iar Roșe trebuie să fie singura când aruncă diamantul. El nu a vrut nici să întrerupă melancolia de dupa scufundarea "Titanicului". Tot în prima versiune, există și o scenă de luptă între Jack și Lovejoy care are loc după ce Jack și Roșe scăpa prin salonul inundat, dar audiență de testare nu a apreciat-o. Scenă a fost adăugată
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
al picturii românești, cel început de Nicolae Grigorescu și Ioan Andreescu, este încă valabil și este încă fertil. În pictură pe care o practică, George Păunescu respectă cele două direcții, grigoresciană, circumscrisa pitorescului și regimului diurn, și cea andreesciană, aparținând melancoliei și regimului crepuscular, dar le combină și realizează o sinteză prin care dă curs unui timp luminos și cald al după-amiezilor de vară. Chiar dacă, uneori, pictează peisaje și iarna, predomina peisajul estival, cel al bucuriilor, al sevelor vii care pulsează
George Păunescu () [Corola-website/Science/314324_a_315653]
-
30 în Billboard Hot 100). În noiembrie 1994, după o lungă perioadă de izolare, Michael a apărut în primul show MTV Europe Music Awards, unde a interpretat un cântec nou-nouț, "Jesus to a Child".Cântecul era un omagiu plin de melancolie pentru iubitul său, Anselmo Feleppa, care murise în martie 1993. Cântecul a intrat în clasamentul de singleluri din Marea Britanie pe locul 1 și pe locul 7 în "Billboard". A fost cel mai lung single al lui Michael intrat vreodată în
George Michael () [Corola-website/Science/314336_a_315665]
-
minunatul muzeu imaginar, fascinat de comorile văzului de care șunt înconjurat.<br> După o zi de truda, mă așez obosit pe pluta Meduzei ce a eșuat la marginea deșertului de lut și revăd întocmirea lucrurilor. Adesea, se cuibărește langa mine melancolia și în umbră serii ce se lasă reușesc să-i spun că mă simt bine în această lume postmodernă în care... Ion Stendl Cercetările artistului au mers, în toți acești ani, în mai multe direcții: desenul, obiectul, fotografia, pictură, tapiseria
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
comunice epoci și spații diferite. Atelierul pictorului este locul unde își dau întîlnire, avînd ca reper esențial corpul uman, Antichitatea greacă, Renașterea, modernitatea. Aceasta este tema predilecta a lucrărilor din anii ’90. Atelierul pictorului, Pictorul și modelul, Pictor, După Leonardo, Melancolia (după Dürer), Paznicul labirintului, Amintiri din Arezzo, Anghiari, Isabela și Centaurul, Dürer desenînd Melancolia, Dürer la Veneția pot fi interpretate ca „testamentul spiritual“ al artistului. Era greu de acceptat că un artist de factură lui Ion Stendl să nu abordeze
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
ca reper esențial corpul uman, Antichitatea greacă, Renașterea, modernitatea. Aceasta este tema predilecta a lucrărilor din anii ’90. Atelierul pictorului, Pictorul și modelul, Pictor, După Leonardo, Melancolia (după Dürer), Paznicul labirintului, Amintiri din Arezzo, Anghiari, Isabela și Centaurul, Dürer desenînd Melancolia, Dürer la Veneția pot fi interpretate ca „testamentul spiritual“ al artistului. Era greu de acceptat că un artist de factură lui Ion Stendl să nu abordeze în creația să și tema bibliotecii - simbolul cărții, al cunoașterii. Ea apare ca temă
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
Platitudinea le afectează constant existența marcată de monotonia unei vieți mereu limitată la aceleași decoruri, de banalitatea spectacolelor naturale și de solitudinea individului închis în propria sa conștiință. ul pornește de la un sentiment mult mai profund și mai dramatic decât melancolia romantică, având fundamente psihice și psihologice. Este un curent prin excelență imagistic. Extrem de teatral, decadentismul se constituie ca o punere în scenă a realității, care astfel mediată devine „artificială” și, deci, prinde „valențe estetice”. Pentru că estetismul în sine este o
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
află în colecția Băncii Naționale Române, în Muzeul Național de Artă Bcurești și Muzeul de Artă din Tulcea. „Din Egipt domnul Biju ne aduce o temă cu totul nouă în arta română și chiar un om nou... este seriozitate și melancolie în imaginea pe care ne-o dă artistul despre Egipt... Capete de femei, atât de bine și de just observate...(George Oprescu)”. Francisc Șirato observa, dincolo de exotismul temei, calitățile de colorist ale pictorului, dar și preferința pentru „staticul pe care
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
în fiecare după-amiază veleitari de toate chipurile, vine întrebarea dacă omul avea, cu adevărat, dorința de a trăi retras și dacă nu e vorba de obișnuitul bovarism al scriitorului. Cine citește însă întinsa operă a lui E. Lovinescu constată că melancoliile nu sînt simulate: omul nu poartă mască, și seninătatea lui se ridică pe mari neliniști, sugerate și în romanele sale, pe nedrept ignorate. Depășind condiția genului, criticul împinge reflecția peste marginile analizei, gîndind lucrurile în perspectiva eternității. Dar cum pe
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
mai este un refugiu, ca în marea poezie romantică, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptivă. Pastelurile devin în acest sens imnul plin de încredere adresat adevăratei țări, satului și adevăratelor valori ale acestuia: munca, rodnicia, robustețea și sănătatea morală. Melancolia romantică este înlocuită aici cu încredere în armonia naturală, cu o adevărată credință naturistă (vezi poeziile dedicate primăverii: "Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ / Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt". Căldura pătrunde în inimi și natura iese din
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
stări poetice, caracteristice marilor filosofi și artiști, mai mult: două mari personificări, vecini ai noștri de totdeauna, ei sunt „doi români”. Sub razele lor se desfășoara întreaga ceremonie poetica a lui Emil Botta. Poetul își așază glasul după farmecul propriei melancolii. Gesturile sunt hamletiene, dar vorbele rămân românești, aproape de invocațiile haiducești din doinele și baladele populare: „Dulciule, ascuncule-n tăcere,/ pământe, pământe, vere,/ fă-te cristalin și morții tăi/ vedea-i-aș ca florile-n văi”. Prozele din volumul „Trântorul” fac parte
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
semnat Caton, II, nr. 225, 26 iulie 1900. "Pe onoare," semnat Caton, nr. 226, II, 27 iulie 1900. "Cine-i gazetar?," fără semnătură, II, nr. 228, 29 iulie 1900. "Un partizan al bulgarilor," semnat Caton, nr. 229, 30 iulie 1900. "Melancolie," semnat Sentino, II, nr. 229, 30 iulie 1900. "„Copiștii”," II, nr. 230, 31 iulie 1900. "Sfătuitorii gratuiți," semnat Caton, nr. 231, II, 1 august 1900. "Parizianul român," semnat Caton, nr. 232, II, 2 august 1900. "Rușine de neam," semnat Caton
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]