5,136 matches
-
aragaz în timp ce bărbații citeau ziarul de seară, și casele de cărămidă din Brooklyn, unde familii întregi își vedeau de viețile lor individuale, dar totuși legate între ele în clădirile ca o tablă de șah cu pătratele iluminate. Uneori stăteam în metrou în timp ce acesta huruia și scârțâia și hurducăia la curbe, și voiam să deschid gura și să dau glas deșertăciunii din sufletul meu într-un strigăt prelung. Dar chiar și așa, era mai bine decât să citesc. Nu aveam răbdare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
antipatii serioase din partea celor care au putut descoperi cu adevărat Parisul, voi coborî și pentru această a doua vedere de aici în lumea mică din jur. Cea peste care dai vrândțnevrând, din momentul în care ieși din hotel, apoi în metrou, regăsindțo în final chiar șițn punctele de maximă afluență turistică. Iar dețaici, din această lume mică, o să aleg pentru rândurile care urmează câteva chipuri de cerșetori, care nțaveau cum să nu mă impresioneze. Pentru că în Paris, constat de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
privești câteva secunde, tot te simți dator față de stăpânul lor. Sau chiar față de ei, pentru că subconștientul îți trimite automat mâna către buzunare, amintinduțți că cei patru dulăi prietenoși au nevoie de hrană. De multă hrană. La ieșirea din stația de metrou pe care o cunosc cel mai bine, am urmărit în prima zi un spectacol al unui, credeam inițial, nebun: un tip slab, destul de tânăr, care trăgea dintrțo țigară, apoi scotea pe gură rotocoale și alte forme din fum, dibaci construite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
omul trebuia să cosume, cu spectacolul său, măcar patru pachete pe zi. Dar, bineînțeles, nuți deloc exclus să fi cerșit și țigările. IȚam întâlnit, firește, și pe cerșetorii români. Cei care apelează tot la arta de a se plimba prin metrou cu copilul în brațe și cu mâna întinsă. Dar despre ei cred că nțare rost să vă mai povestesc. Dacă spațiul mițar fi permis, aș fi vrut însă să vițl descriu pe cerșetorul adormit, un bătrân care, mai tot timpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
aibă în contextul pieței de stradă din downtown. Acolo le vinde la prețuri mici. Este o varietate mare de obiecte care ies la suprafață. El le stochează într-un depozit pe care și l-a făcut într-un tunel de metrou în Brooklyn, la vreo o sută de metri de stația York Street, în interior. Acolo are aproape două mii de discuri, mobilă, chiar și un loc unde doarme și multe alte lucruri pe care le-a strâns în ultimii 4 ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
A dispărut 5 zile. Proiectul este poimâine. Nervos sau necontrolat? Mă duc la Court of Manhattan să aflu dacă e la zdup. Nu e. Mă mai liniștesc, însă nu am verificat încă Brooklinul. Acolo își are adăpostul, lângă șinele de metrou în tunel. Îl văd din nou la stradă intersecție cu Houston street. E un pic dărăpănat, dar în viață. Mi-a spus că a fost la zdup în Brooklyn pentru 2 zile. Luase crack. Mergem la el acasă în tunelul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
tunel. Îl văd din nou la stradă intersecție cu Houston street. E un pic dărăpănat, dar în viață. Mi-a spus că a fost la zdup în Brooklyn pentru 2 zile. Luase crack. Mergem la el acasă în tunelul de metrou. Este la prima stație în Brooklyn. Intrăm cu lanterna. Mergi în tunel vreo 5 minute după ce părăsești stația. E un loc mare la subsol, însă n-aș prea vrea să stau acolo. Gaura lui e arsă. Totul este cenușă. Haine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
treaba cu sexul. Bruch se Îndrăgostea de brațele femeilor. Trebuiau să fie femei mai tinerele, dolofane. Negricioase de regulă. Adesea erau portoricane. Iar Vara, mai presus de toate vara, fără pardesie, când brațele femeilor erau la vedere. Le vedea În metrou. Mergea În Spanish Harlem. Se Împingea Într-o bară de metal. La marginea orașului În Harlem, era singurul pasager alb. Și toată chestiunea asta - adorația, dizgrația, pericolul de-a leșina când juisa. La acest punct, povestind asta, Începea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
olandezului cu picior de lemn, cu colțurile țepoase de tufe. Țăcănind pe pietrele de caldarâm cu vârful de metal al umbrelei la fiecare al patrulea pas, Sammler ținea manuscrisul doctorului Govinda Lal sub braț. Îl luase să-l citească În metrou, deși nu-i plăcea să iasă prea mult În evidență În public, trecând pagini Înainte și-napoi prin fața ochiului, Împingând Înapoi borul pălăriei și cu fața intens concentrată. Rar făcea așa. Coborâți o perpendiculară de la lună. Fie ca perpendiculara să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deveni din ce În ce mai elaborat crestate. — Și m-am gândit că o să te oprești aici un minut, spuse Feffer. Wallace a spus că tocmai ai plecat, așa că am alergat până aici. Da? Păi soarele strălucește, și nu mă grăbeam să cobor la metrou. Nu te-am mai văzut de la conferință. — Așa e. A trebuit să mă duc la telefon. Înțeleg că ai fost minunat. Îmi cer scuze sincer pentru comportamentul studenților. Iată generația mea! Nici nu știu dacă erau studenți adevărați sau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bogat Îl flata Feffer! Lui Sammler Îi părea rău pentru asta. Se asigură că pălăria lui mare acoperea caietul În Întregime. — E ceva ce ai vrea să fac? spuse Feffer. — A, păi da, Lionel. Se ridică. Hai cu mine până la metrou. Mă duc la Union Square. Prin poarta de fier forjat ieșiră din micul parc, mergând spre vest pe lângă Casa de Întâlniri a Quakerilor și apoi pe lângă clădirile reci din piatră așezate mai În spate printre copaci. Burțile Înlănțuite ale tomberoanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui Întotdeauna va lăsa dungi, ca pomii pe iarbă, ca apa pe nisip, ca plasa de lumină. Era o a doua Întâlnire a spriritului dezinteresat cu necesități biologice sortite, un meci În retur cu creatura persistentă. Prin urmare, mergând către metrou, la stația Union Square, se auzea Feffer explicând de ce este necesară cumpărarea unei locomotive Diesel. O lovitură de afaceri frumoasă. Atât de potrivită! Atât de congruentă cu primăvara, moartea, mandalele orientale, gazul de canalizare cu iz de dulceață narcotică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scos brișca la dumneata? — Nu. — Un pistol? A scos un pistol la dumneata? — Nici un pistol. Dacă Sammler și-ar fi menținut bun echilibru, ar fi fost capabil să-i reziste lui Feffer. Dar echilibrul lui nu era bun. Coborâtul la metrou era o corvoadă. Mormântul, Elya, Moartea, Îngroparea, mausoleul Mezvinski. Dar a descoperit unde stai? zise Feffer. — Da, Feffer, mi-a luat urma. Cred că stătea cu ochii pe mine de ceva vreme. M-a urmărit În holul de la intrare. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e apă de la municipalitate - sunt atât de uimit. Cu ușurința lui obișnuită, introduse comentarii generale. Cică e tipic pentru Omul de Masă să nu știe diferența dintre Natură și aranjamentele umane. Crede că bunurile ieftine de larg consum - apa, electricitatea, metrourile, hot dogii - sunt precum aerul, soarele și frunzele din copaci. — Chiar așa simplu? — Ortega y Gasset crede așa. Ei, ia să mă duc să văd care sunt pagubele și să aduc femeia care face curat. — Ai putea să dai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ludică. Își vizitase vechiul apartament din Woburn Square. Remarcase că traficul era foarte dens. Văzuse că erau mai mulți bețivi pe străzi, că industria britanică de reclame descoperise nudul femeiesc și că majoritatea afișelor de-a lungul scărilor rulante de la metrou erau cu femei În desuuri. Își găsise cunoștințele la fel de bătrâne ca și el. Apoi BOAC Îl adusese Înapoi la aeorportul Kennedy și la scurtă vreme după aceea se aflase la Bibliotecă pe 42nd Street citind, ca Întotdeauna, Meister Eckhardt. „Binecuvântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scris acest roman, a fost mult mai banală. Îmi amintesc de naveta pe care o făceam ca profesor de istorie și geografie în comuna Dorobanțu-Plătărești. Plecam cu noaptea în cap din Drumul Taberei, chiar de la capătul autobuzului 368, luam un metrou de la Stația Eroilor până la Uzinele 23 August, de acolo luam trenul în direcția Oltenița, iar din comuna Plătărești mai aveam 4 km până la școala din Dorobanțu pe care îi făceam pe bicicletă. Începusem al treilea an de „stagiu“ ca profesor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
lumina pe care am lăsat-o-n fund de-ocean, voi fi capabil, poate, să-mi văd vina de a te fi vândut pe tot ce n-am. Iubita mea, să ne-afundăm în hoarda de oameni care ies de la metrou și-amestecați să devenim organe, să fim părți ale corpului din nou. Tu să fii un torace de copil, eu poate brațul unui mustăcios, al unui paramece microscopic cil, al unei doamne grase, mațul gros. Din ce în ce mai mici și sângerii să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
pe care, cu o pană de pescăruș sau cu un tub de bambus, o linie de contur, care aproape că nu se frânge, reține capete de femei și de bărbați care - pe drum, prin cafenele, pe băncile din parcări, în metrou și în diferitele locuri prin care am dormit - mi-au stat aproape preț de o schiță. Pe deasupra, mai există și două duzini de acuarele pe hârtie de împachetat. Motivul acestora nu îl reprezintă capetele cu sau fără pălărie, jumătățile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mult spațiu între zidurile arse, întinse pe suprafețe mari. Rareori câte o clădire nouă, dar multe barăci și dughene de scânduri. Zadarnic se străduia Kurfürstendamm-ul să fie o promenadă elegantă. Numai pe Hardenbergstraße, între gara Zoologischer Garten și stația de metrou Am Knie, Piața Ernst Reuter de mai târziu, am văzut în apropiere de Steinplatz o schelărie în spatele căreia în curând avea să se ițească, în toată hidoșenia ei cu multe etaje, Berliner Bank. La Aschinger găseai, pentru câțiva pfennigi, supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-mi fie și astăzi de ajutor, de îndată ce îmi amintesc de ziua aceea geroasă - era sâmbătă sau duminică? - și apoi, deja mai puțin limpede, de felul în care a decurs ea. Stabiliserăm să ne vedem la ora treisprezece la ieșirea de metrou din stația Zoologischer Garten. Deoarece, de când am fost rănit între Senftenberg și Spremberg și de la pierderea ceasului de mână marca Kienzle, nu mai purtam pe mine nimic care să indice, cu mai multă sau mai puțină precizie, timpul, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de fumat. În gând, m-am lăsat de băut. În gând, nu am ticuri. În gând, scriu. Mi-e foame. Mi-e foarte foame. 2. Ema. Schița 1 Portrait of the Queen Recluse Etajul 10. Vizavi de supermarket. Stație de metrou imediat cum ieși din bloc pe dreapta. Net. Cablu. Nu am câine. Nu am pisică. Nu-mi cunosc vecinii. Oroare de inundații, calorifere explodate și ședința de bloc (nu am fost niciodată). Nu folosesc telefonul fix. Cărți multe. Nu citesc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu bluza închisă până-n gât și sâni absolut desăvârșiți, care iese de la examen, o ia pe Magheru, cu mintea aiurea, mușcă dintr un pateu cu ciuperci (sau cu brânză, vrei cu brânză?) și, în timp ce-și caută cartela de metrou în buzunar, bingo!, se ciocnește de mine, scriitorașul de mâna a șaptea care o să fie varianta ei expirată de Casanova în blugi pe care în doitreipatru ani o să-i pună chiar ea la spălat, cu Ariel Color, după ce el/eu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mângâind ultimele urme ale hărții ei citrice. Pumnul care se strângea în jurul gustului evanescent al unui fruct dintr-un sărut. Totul e un clișeu, nu crezi, și noi, și tot ce facem, și cărțile, muzica, sălile de teatru, așteptarea la metrou, blugii mei rupți, ah! înnebunesc când te joci așa cu mâncarea, parfumul încercat la încheietura mâinii, felul în care îți scoți, seara, cerceii, pielea mea și genele tale, pașii noștri, niciodată sincronizați când dansăm, umerii, nasurile, genunchii, felul în care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iubirii noastre. Îi simt ochii pironiți în ceafa mea, simt cum praful și pulberea se aleg de numele meu. Copilul primește o palmă încărcată de inele peste obraz. Buza despicată sângerează. Inima mea plânge. Râd cu ei. Râd mai departe. Metrou. Soundtrack cu „Urmează stația...“ și „Atenție, se închid ușile“. Cu nasul în eșarfă, ochii roșii ca de alcool și iPOD-ul dat la maximum, David e identic altor sutezecimii de călători cu destinație matinală precisă. A lui e incertă. Așa cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
soluții. În dualități. Ce se întâmplă însă dacă problema și soluția se confundă? Ce se întâmplă dacă răspunsul generează, la rândul lui, haos? Subversiv, documentul „alx“ stă nemișcat, amorțit, aparent cuminte în inima stick-ului, dormitând alene în timp ce David iese de la metrou, închide iPOD ul, deschide cu greutate ușa unui bloc, ia liftul până la etajul cinci, sună la apartamentul 20, vorbește cu o doamnă fără vârstă care-i dă imediat o cheie. Grav. Solemn, aproape. David e din nou mic, mic, mic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]