6,536 matches
-
din Înalt, poartă între coarne leagăn împărătesc. Acolo stă fata cea frumoasă. Ea cîntă și coase cămașa mirelui care se pregătește să-i vină în întîmpinare. În ambele tipuri de colinde, Cerbul e aducător de jertfă și de daruri. Și mireasa, purtată între coarnele de aur, este un dar. Înainte de a primi binecuvîntarea părintească și a merge la cununie, ea s-a bucurat de o dezlegare mai tainică și mai întăritoare. Cîmpul are înfățișare paradisiacă sub domnia Cerbului. Se pregătesc elemente
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
celor care vreau s-o asculte că are năcaz c-o datorie de bani la Dorna”. Despre sine a spus o vorbă meșteșugită, ca să nu afecteze adunarea. „La Crucea a dat de nuntă. Fugeau săniile cu nuntașii pe gheața Bistriței. Mireasa și druștele cu capetele înflorite; nevestele numai în catrinți și bondiți. Bărbații împușcau cu pistoalele asupra brazilor, ca să sperie și s-alunge mai degrabă iarna. Cum au văzut oameni străini pe drumul de sus, vorniceii au pus pinteni și le-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
văzut oameni străini pe drumul de sus, vorniceii au pus pinteni și le-au ieșit înainte cu năfrămile de la urechile cailor fîlfîind. Au întins plosca ș-au ridicat pistoalele. Ori beau în cinstea feciorului de împărat și a slăvitei doamne mirese, ori îi omoară acolo pe loc”. Vitoria nu se dă în lături să participe la veselia generală, ba face față nesperat de bine, cu firea ei mobilă și cu prezența de spirit de bună calitate. Nu-i scapă nici prilejul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
s-o salveze. Întîmplarea face ca tocmai el să cadă victimă apei. Urmează ca alegoria să intre în rol, în sensul că moartea tînărului se traduce în limbaj nupțial: mireasă-apa, nuntași-racii, cîntăreți-stejarii de pe margine. Alteori, cum ne informează etnograful român, mireasa este „apa cea repede”, druștele sunt mrenele din iaz, iar vornicii, țiparii. Alaiul de nuntă este, așadar, același, în terminologia lui acvatică. Ni se mai spune că la polonezi circulă (la fel de intens și după același scenariu) și motivul „maica bătrînă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
același scenariu) și motivul „maica bătrînă”. Limbajul criptic nupțial ei i se adresează: tînărul, înainte de a muri, roagă pe tovarășii săi, în cel mai autentic spirit mioritic, s-o anunțe pe mama lui că s-a însurat, apa fiindu-i mireasă, iar lăutarii-brazii. Dar nu asemănarea româno-polonă a alegoriei pare să fie centrul de interes al lui Petru Caraman, ci constituirea ei în materie poetică. În această privință, autorul se află, într-adevăr, în largul său. El aduce probe materiale numeroase
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
moarte și nuntă. Dată fiind practica anterioară, trecerea de la un plan la altul, de la concret la imaginar, avem de-a face cu asemănări și cu răsturnări de situație. Pe de o parte se plînge la nuntă ca la mort (Plînsul miresei), pe de alta se caută substitute, cu scopul de a fi ascuns fondul dramatic. Poezia morții preia elementele dure din planul concretului și le transferă în imaginar, ca moartea să devină nuntă. Un joc de-a existența, de-a nunta
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Condiția morții mioritice” este ca ea să fie anunțată de către o ființă atoateștiutoare, ca eroul să „știe” pe ce cale să apuce și cum să procedeze: să pună mîna pe baltag ori să se gîndească „împăcat și tare” (Sadoveanu) la „mireasa lumii”. Cu siguranță, Nechifor Lipan, „cel cu căciula brumărie”, ar fi ascultat de povața „mioarei năzdrăvane”. Și invers: să ni-l imaginăm pe baciul moldovean în ipostaza lui Nechifor sau a lui Gheorghiță. D. Baltag pentru baltag Altfel spus, toți
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
desenează arabescuri infinite pe fața de masă cu arătătorul mâinii drepte. Unchiul Nicos, mereu zâmbind, răbdând toate impertinențele străbunicii, arbitrând elegant toate disputele din familie, i se părea tot atât de tânăr ca atunci când, așa cum dansase ea ieri cu toți bărbații ca mireasă, dansase el ca mire cu toate femeile în ziua nunții lui cu tanti Sofula. Apoi s-a prins tovarăș de negustorie cu tata și-n loc s-o ia pe tanti Sofula la ei a venit el în casa cea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt o litanie, un monolog pe teme străine de gândurile celorlalți de față. Mirele se uita la mireasa lui. Era tare frumoasă. Remarcase că toți o iubeau în familie. La începutul mesei era tare, tare tristă, dar acum, deși nu zâmbea, avea privirea senină, nu mai plângea. O iubeau și n-au vrut s-o dea din casă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în farfurioare mici de alamă ciocănite cu chipuri de îngeri și cai înaripați. Când a intrat ea, bunica în vervă povestea: „Și i-am pus trei condiții: prima - să fie orfan, să n-aibă părinți care să ne ceară cămașa miresei, a doua - să fie chipeș și învățat, a treia - să-l cheme Nicos.” Mama, care turna cafele, ridicase ochii mirată: „De ce Nicos, mamă soacră?” „Să nu ne pomenim că-l strigă pe ibovnic prin somn sau când or apuca-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rece care i se păru nespus de dulce. Se așezară pe trepte amândouă. Mama îi ștergea cu o batistă tâmplele asudate, o mângâia pe păr și-i șoptea: — Erai tare frumoasă, nu s-a mai pomenit de mult la greci mireasă așa de frumoasă... O să treacă, lasă. O să fie bine. Doamne, cum te mai învârteai când dansai! O să fie bine, bărbatul tău e om bun, dar nu trebuie să afle. Bagă de seamă să nu afle. Mă duc să mă culc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după nuntă, când a rămas vodă Alexandru singur cu nevastă-sa de-i zicea lumea doamna Ruxandra, fata și-a scos vălul. Lumină era puțină în odaie, dar tot când o văzu vodă se sperie atât de tare că era mireasa lui ca muma pădurii la față, ba mai avea și albeață pe ochi... — Și? — Restul altă dată. Acum, la culcare! Spune, taică... — Mâine, zisei mâine! Mergeți să vă rugați la Maica Domnului să fiți frumoase și sănătoase, că fetele trebuie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăsă jos marama la care lucra, ca să n-o păteze cu lacrimi, și ieși grăbită din sala mare. Cum a fost nunta domniței Maria nu se poate povesti. Iașiul aurit de toamnă găzdui în casele vornicului Vasile Costachi, ruda Brân-covenilor, mireasa și pe cei apropiați ei. Căci veniseră din Țara Românească, pentru nuntă, maica mare - doamna Stanca Brâncoveanu, mama domnului Constantin -, doamna Marica, marele stolnic Constantin Cantacuzino împreună cu feciorul său Ștefan, boieri tineri și în puterea vârstei cu jupânesele lor și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scăpă prilejul de a arăta lumii fetele care-i rămăseseră nemăritate, căci pe domnița Ileana tocmai o măritase cu o lună înainte. Și după șase zile de petrecere neîntreruptă, în ziua cununiei porni alaiul domnesc de la curte spre casele gazdelor miresei. Venea vodă Constantin Duca, încălecat pe un armăsar arăbesc alb, îmbrăcat cu haine cum nu se mai văzuseră până atunci, cu surguci în cap și însoțit de mare alai de vornici și vornicei - pe scurt, era adunată acolo toată floarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de mic. Nici un dregător pe lume, nici o rudă de domn nu se bucurase vreodată de cinstirea pe care o primise fostul mare stolnic de la Brâncoveanu. Acum își amintea de nunta domniței Maria cu vodă Constantin Duca, unde cea mai domnească mireasă din lume fusese dusă la altar de bunica ei, doamna Stanca, și de neica Dinu. Apoi primirile la domn ale ambasadorilor străini de pe lângă Înalta Poartă otomană, lordul Paget din Anglia, contele Marsigli de la Viena și alții mulți cu ranguri mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantemireștii. A obținut învoiala ca să-i pețească fata lui Antioh, aflat aci ca un fel de ostatic, pentru beizadeaua Radu. Se pare că domnița Bălașa și cu bărbatul ei Manolache Lambrino, banul Craiovei, au și sosit la Istanbul ca să ia mireasa s-o ducă la București. După Paște o să fie nuntă mare... Un ciocănit abia auzit, urmat de un anume scârțâit imitând ronțăitul unui șoarece îl întrerupse din recapitularea situației politice pe care probabil va fi dator s-o raporteze superiorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la spovedanie începu să-și spună păsul. — Trebuie să-i trimit o veste grabnică lui Io Constantin Voievod la București... Am aflat că doamna Stanca, fiica lui cea mai vârstnică, este bolnavă, iar domnița Bălașa a venit să-i pețească mireasă beizadelei Radu, așa că înțeleg că vodă nu știe nimic... — Ce să știe? întrebă nerăbdător înaltul prelat, care până atunci nu înțelesese nimic. — Eram la caimacamul marelui vizir, care a fost lovit de boală. Pentru că avea fierbințeli mari am început să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
timp... — Nu știu ce am, că mi se zbate ochiul drept. — Semn... și Constantin își înghiți vorba. Doar n-oi fi crezând în semne. Și apoi ce rău să fie, dacă Bălașa a și ajuns la Stambul ca să-i aducă lui Radu mireasa? O să avem nuntă mare după Paști. — Noroc că m-au sculat dorobanții astă-noapte. Tocmai o visam pe Stanca. Venise și-mi tot spunea: „Trimite, Ștefane, fata la Hangu, cu maică-sa mare, la Hangu la mănăstire”. Adică de Măriuța vroia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru executarea pedepselor financiare. — Vine Paștele, începu domnul, să ne ajute bunul Dumnezeu să întâmpinăm după datina cuvenită Sfânta Înviere a lui Hristos. Se va întoarce până atunci și domnia sa ginerele nostru Manolache Lambrino banul, cu domnița Bălașa și cu mireasa lui Radu, domnița Maria, fata lui Antioh Vodă Cantemir. Ne gândisem să fie gazdă miresei doamna Stanca... Un nod îl împiedică pe vodă să continue, trase aer în piept și înghiți de câteva ori, apoi reluă. Acum că Stanca s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după datina cuvenită Sfânta Înviere a lui Hristos. Se va întoarce până atunci și domnia sa ginerele nostru Manolache Lambrino banul, cu domnița Bălașa și cu mireasa lui Radu, domnița Maria, fata lui Antioh Vodă Cantemir. Ne gândisem să fie gazdă miresei doamna Stanca... Un nod îl împiedică pe vodă să continue, trase aer în piept și înghiți de câteva ori, apoi reluă. Acum că Stanca s-a mutat de la noi întru odihnă veșnică, iar timpul de la această mutare este prea scurt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trase aer în piept și înghiți de câteva ori, apoi reluă. Acum că Stanca s-a mutat de la noi întru odihnă veșnică, iar timpul de la această mutare este prea scurt, se cuvine să punem la cale alte pregătiri pentru primirea miresei și cine știe, poate și a cinstiților cuscri... Ștefan nu mai auzea nimic, taica iar se minte pe sine și pe cei dragi ai lui, întoarse capul în stânga; fratele lui, Constantin avea zugrăvită pe față deplina aprobare și un fel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zbatere de gene. Doamna vorbea, Constantin mormăia aprobativ, intră și Radu în odaie. — De data asta nu umblăm cerniți decât nouă zile, ne iartă Stanca, hotărî doamna, vine Paștele și apoi nunta... Radule, să te gândești ce daruri îi faci miresei, să chemăm la curte giuvaergii, să alegem lucruri de preț... — Da, da, asta e... se pomeni Ștefan în vorbă. Toți se întoarseră mirați spre el. — Mă scol mâine în zori că plec la Târgoviște să văd dacă țin la Mitropolie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
păru anevoioasă, așa că făcu semn feciorului că vrea să urce până sus. Cum se vedea bisericuța văruită în soarele aflat spre apus, cu pridvorul adăugat de curând - slomn, cum îi spunea vlădica Thedosie, Dumnezeu să-l pomenească -, răsărind ca o mireasă albă din verdeața crângului ce o înconjura, i se părea o minune. Or, cu minunile nu te întâlnești în fiecare zi, așa că spătarul porni, atent la fiecare pas, să urce poteca spălată. Dinspre zăvoiul Dâmboviței, de dincolo de colină se auzea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strălucitoare ca argintul razelor de lună, pentru că este dragostea ce-ți port și ea dă un rost scurtei mele vieți, cum iubirea pentru Domnul Iisus Hristos va da înțeles morții mele. Părinții noștri ne-au sortit unul altuia, mire și mireasă, desfac această legătură pentru a te putea dărui chemării tale de soție și mamă, o desfac nu pentru că inima mea nu te-ar dori, ci pentru că judecătorii lumești m-au osândit să nu-mi țin legământul. Dezleagă-mă și tu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu rugăciunea ta, ca atunci când voi înainta spre marea trecere din lumea aceasta să fiu liber și să intru senin Dincolo. Dezleagă-mă, dar nu mă părăsi, păstrează-mă așa cum păstrezi amintirea unui vis frumos, căci te-aș fi dus mireasă în țara iubirii mele“. Scrisese oare toate acestea în scrisoare, se întreba Radu, sau doar a vrut să le scrie? Știa că nopți lungi în temnițe o chemase pe domnița lui: „Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]