6,277 matches
-
fiind uciși peste 300. Fiul lui Jaime cel Drept, Alfonso să instaureze ordinea. Cei găsiți vinovați de uciderea evreilor au fost executați. Cruciații s-au împrăștiat și incidentele au încetat. Această "cruciadă" poate fi considerată mai degrabă o revoltă împotriva monarhiei franceze, oarecum asemănătoare cu prima cruciadă a ciobanilor din 1251. Evreii erau ținte ale furiei ciobanilor fiind considerați legați intim de puterea regală, deoarece evreii se bazau mai mult decât alte populații pe protecția regilor Franței și Aragonului, fiind văzuți
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
unui mic grup de demnitari printre care se numărau Pobedonosțev și contele Dmitri Tolstoi, care a devenit ministru de interne în 1882. Ei au încurajat maniera dominatoare de guvernare abordată de împărat. Alexandru era convins că reformele tatălui său slăbiseră monarhia și a adoptat ideologia Naționalismului Oficial preferată de bunicul lui, Nicoale. Toate reformele interne ale lui Alexandru al III-lea au fost să inverseze liberalizarea societății care a avut loc sub domnia tatălui său. Ideea politică a lui Alexandru a
Alexandru al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/306887_a_308216]
-
legitimi ai națiunii române” avea trei principii de bază: principiul suveranității naționale, conform căruia toate puterile pornesc de la națiune, principiul guvernării reprezentative, conform căruia puterea era exercitată prin interpuși, și principiul clasic al separării celor trei puteri în stat. În ce privește monarhia, regele era deasupra partidelor, având o serie de atribuții esențiale, precum revocarea miniștrilor, demiterea guvernului, prorogarea sau dizolvarea parlamentului și amnistia. Se înlocuia de asemenea principiul electiv cu cel ereditar (primogenitură). În timpul dezbaterilor asupra articolului 6, care avea să devină
Guvernul Lascăr Catargiu (1) () [Corola-website/Science/306972_a_308301]
-
consecvență, a atitudinii politice ci și conținutul direcției prin programul de măsuri de atingerea scopului care poate fi de natură politică sau economică. In timpul „Restaurației” - termen care provine de la elvețianul „Karl Ludwig von Haller” o perioadă caracterizată prin restaurarea monarhiilor în Europa, petrecută în Elveția între anii (1816-1842), Anglia (1660-1688) și Franța 1814/15-1830), un reprezentant caracteristic al acestei perioade este omul politic austriac prințul Metternich. O opoziție liberală „Freisinn” (denumită și „radicală”) din Elveția în secolul XIX, care se
Radicalism () [Corola-website/Science/308300_a_309629]
-
vândă 30.000 copii. Pâine a respins argumentele în lucrarea Rights of Mân (1791). Nu a scris-o că pe un pamflet scurt, ci ca pe o lungă și abstractă lucrare politică de 90.000 de cuvinte care a distrus monarhia și instituțiile sociale tradiționale. Pe 31 ianuarie, i-a dat manuscriptul editorului Joseph Johnson în vederea publicării lui. O vizită din partea agenților guvernamentali l-au oprit pe Johnson, astfel că Pâine a fost nevoit să-i dea cartea editorului J.S.Jordan
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
urmăreau să îl exileze din Marea Britanie pe acesta. A fost judecat în absentia și găsit vinovat, dar niciodată executat. În vara anului 1792 a răspuns acuzațiilor de instigare la ură față de conducere, spunând că „"dacă să expun fraudă și impostorii monarhiei ... să militez pentru pacea universală, civilizație și comerț, să distrug superstiția politică, și să-i redau demnitatea omului decăzut; dacă aceste lucruri instiga la ură ... atunci să-mi fie inscripționata această eticheta pe mormânt"”. Pâine era un mare susținător al
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
al II-lea a fost denumit frecvent "stupor mundi" („mirarea lumii”) pentru că era un om învățat, vorbind mai multe limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă. El este numit ca o "Creatură de minune" între monarhii germani din evul mediu, fiind numit de umanistul și istoricul elvețian Jacob Burckhardt (1818-1897) și ca "primul om modern pe tron". Această denumire de „om modern” i-a fost atribuită datorită metodelor moderne folosite de el de obținere și menținere
Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/308370_a_309699]
-
roadele în promulgarea Constituțiilor de la Melfi (1231, cunoscute de asemenea ca "Liber Augustalis"), o culegere de legi pentru ținutul său remarcabilă pentru acele vremuri, ce a servit drept sursă de inspirație pentru multă vreme. A transformat Regatul Siciliei într-o monarhie absolutistă, primul stat centralizat din Europa care a rezultat din feudalism; a creat de asemenea precedentul priorității legilor scrise. Cu modificări relativ minore, "Liber Augustalis" a rămas baza legii siciliene până în 1819. În această perioadă, a construit de asemenea Castel
Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/308370_a_309699]
-
Dar istoria concretă (reală) a tinerei Delamarre este chiar mai tragică și denotă o imoralitate chiar mai mare decât aceea descrisă de romanul însusi, căci aceasta este sacrificată de fapt pentru bani: tatăl ei a cumparat o functie publică de la monarhie (acesta era sistemul: funcționarii își cumpărau funcțiile pe sume de bani imense, după care prin exercitarea acesteia se asigura o sursă constantă de venit și eventual se putea recupera cheltuiala făcută; merită menționat de asemenea că unele dintre aceste funcții
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
rândul celei de-a doua se aflau mai mulți militari de carieră, printre care și generalul Nikolaos Plastiras. În scurtă vreme și EDES și-a format o aripă militară EOEA (Grupurile Naționale ale Partizanilor Greci), care s-a proclamat în favoarea monarhiei. Alte grupuri de partizani au fost EKKA (de orientare liberală), OPLA (de extremă stânga) și SNOF (partizanii macedoneni). Diferențele politice au făcut ca mișcările de partizani să nu coopereze, mai mult, odată ce a devenit clar că germanii aveau să piardă
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Din 1944, luptele ocazionale s-au transformat într-un adevărat război civil. (Vedeți și: războiul civil grec). La sfârșitul anului 1944, aproape întreaga țară era sub controlul ELAS, dar cu toate acestea, în urma presiunii internaționale, în Grecia a fost reinstaurată monarhia. După victoria din nordul Africii, Aliații ei au început să studieze posibilitatea unei invazii în sudul Italiei. Stalin făcea presiuni pentru ca Aliații occidentali să deschidă un al doilea front în vestul Europei, în timp ce americanii și britanicii păreau mai preocupați de
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Austriei, deși legea salică împiedica succesiunea pe linie feminină. Dar încă din timpul vieții, împăratul Carol al VI-lea a obținut consințământul a multor state germane prin Pragmatica Sancțiune din 1713 pentru a permite fiicei sale să obțină tronul. În timp ce monarhia habsburgică austriacă era distrasă de succesiune, Frederic, la venirea sa pe tron, a respins Pragmatica Sancțiune din 1713 și a invadat Silezia bogată în resurse minerale și cărbune, la 6 decembrie 1740. În sprijinul invaziei sale, Frederic a folosit tratatul
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
(denumite neoficial Olanda; în neerlandeză "Nederland", în frizonă "Nederlân") sunt o monarhie constituțională, stat membru fondator al Beneluxului și al Uniunii Europene, situat în nord-vestul Europei, în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei și Germaniei. împreună cu câteva colonii de peste mări formează Regatul Țărilor de Jos. Numele folosit în mod tradițional în limba română, "Olanda", sub
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
reintroduse, iar reptilele sunt în pericol de dispariție. Unele specii de animale și plante sunt protejate de lege, iar dintre rezervații cele mai cunoscute sunt Naardermeer din Amsterdam, Parcul Național Hoge Veluwe și Oostvaardersplassen din South Flevoland. Olanda este o monarhie constituțională din anul 1815, după ce între 1581 și 1806 a fost o republică (țara a fost ocupată de Franța între 1806 și 1815). Din 2013, Olanda este reprezentată de regele Willem-Alexander, succesorul reginei Beatrix. Teoretic, regele numește membrii guvernului. Practic
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
cocoșat mărunt și bolnăvicios, "pigmeul meu", cum îi spunea Elisabeta, fusese secretarul de stat al reginei din 1596 și întreținuse corespondență secretă cu Iacob al VI-lea cu privire la succesiune. Cecil încurajase planurile lui Iacob al VI-lea de a consolida monarhia, de a slăbi parlamentul și de a pune capăt ostilităților cu Spania, dar îi dăduse să înțeleagă că Raleigh nu agreea aceste planuri. Al doilea fals prieten a fost lordul Cobham, care avea să furnizeze în cele din urmă singura
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
un parlament bicameral și un guvern controlat de rege. În timp, miniștrii au ajuns să răspundă mai mult în fața parlamentului decât în fața regelui. După cel de-Al Doilea Război Mondial, în 2 iunie 1946, italienii au votat prin referendum înlocuirea monarhiei cu republică . O Adunare Constituanta a pregătit nouă constituție, ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948 și a rămas până în ziua de azi - de la 1948. Italia este o republică democratică fundamentata pe munca. Suveranitatea aparține poporului, care o
Constituția Republicii Italiene () [Corola-website/Science/307451_a_308780]
-
o evoluție continuă economică, în plin progres. Dar nu a fost totdeauna așa. Dimpotrivă. Dezastruosul Război Civil din anii 1936-1939, a dus la o periodă de 125 de ani de tulburări, insurecții, lovituri de Stat, având ca rezultate alternante între monarhii constituționale și monarhii absolute și între regimuri mai mult sau mai puțin liberale. Relativa stabilitate a Regatului Spaniol din secolul al XVIII-lea a fost zdruncinata la 5 mai 1808 de Napoleon I, care a detronat pe regele spaniol Fernando
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
economică, în plin progres. Dar nu a fost totdeauna așa. Dimpotrivă. Dezastruosul Război Civil din anii 1936-1939, a dus la o periodă de 125 de ani de tulburări, insurecții, lovituri de Stat, având ca rezultate alternante între monarhii constituționale și monarhii absolute și între regimuri mai mult sau mai puțin liberale. Relativa stabilitate a Regatului Spaniol din secolul al XVIII-lea a fost zdruncinata la 5 mai 1808 de Napoleon I, care a detronat pe regele spaniol Fernando VII și a
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
nou o serie de lovituri de Stat, în 1843 venind la conducere generalul Ramon Maria Nervaez, care printr-o nouă Constituție restabilește Statutul Regal din 1834. La 30 iunie 1876 se adoptă o nouă constituție, prin care Spania este proclamată monarhie ereditară constituțională. După adoptarea ultimei noi constituții, care avea să dureze 47 de ani, se părea că Spania si-a gasit în sfarșit stabilitatea. Însă la 13 septembrie 1923 vine la putere alt general și restabilește Constituția din 1876. La
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
Spania si-a gasit în sfarșit stabilitatea. Însă la 13 septembrie 1923 vine la putere alt general și restabilește Constituția din 1876. La 31 martie 1947, șeful Statului Spaniol, generalisimul Franco, promulgă Legea cu privire la succesiune, prin care Spania este proclamată monarhie. Franco moare la 20 noiembrie 1975 și este proclamat rege Juan Carlos I. Acesta propune Cortesurilor elaborarea unei constituții democrate, care, dupa adoptarea ei, este supusă unui referendum în 1978, obținând 87.8% din voturi în favoarea sa. Se promulgă Constituția
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
teritoriul Spaniei, pot avea în alegerile municipale dreptul de sufragiu activ (de a alege) a fost revizuit in 1992, conferindu-li-se acestora și dreptul la sufragiu activ ( de a fi aleși). Forma de guvernământ adoptată de Constituția Spaniolă este monarhia constituțională ereditară. Regele este capul Statului, simbolul unitații și permanenței statale. El nu poate avea alte tribute afară de cele conferite în mod expres prin Constituție (art. 56). Constituția Spaniolă, deși nu enunță în mod expres principiul separației puterilor în Stat
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
din 1991”, care dă în competența Curții Constituționale pronunțarea numai asupra legilor postconstituționale, dar refuză tribunalelor sa se pronunțe asupra constituționalității legilor preconstituționale, ceea ce a provocat o jurisprudență anarhică și chiar conflictele sociale. Conform Constituției din 1978, Spania este o monarhie parlamentară, compusă din 17 comunitați autonome și 2 provincii, având grade diferite de autonomie. Constituția Spaniei se armonizează continuu cu normele Uniunii Europene, cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Fundamentale. 1. 2. 3. 4.
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
noua lege a naționalităților care cuprindea obținerea unor drepturi minimale pentru români, precum și reorganizarea unei legiuni române (28 iulie). Pentru curajul avut de a vota împotriva habsburgilor este arestat la 22 august și condamnat la moarte pentru "înaltă trădare față de monarhia habsburgică". Pedeapsa i se comută la patru ani de închisoare pe care-i va executa în închisoarea din Iosefstadt din Boemia. Dupa ce iese din închisoare mai candidează o dată pentru funcția de deputat în Dietă și în 1861 este ales
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
acordat nobililor catolici din Lituania, privilegii egale cu cele ale polonezilor. Actul includea o cauză cărora le interzicea nobililor polonezi să aleagă un monarh fără consimțământul nobililor lituanieni, iar nobilii lituaniei nu aveau voie să aleagă Marele Duce fără consimțământul monarhiei poloneze. În 1414, a izbucnit un nou război cunoscut sub numele de "Războiul foamei", denumit astfel din cauza cavalerilor care au ars pământurile și morile, însă atât cavalerii cât și lituanienii erau epuizați după războiul anterior pentru a risca o bătălie
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
doi fii. Moartea Prințesei Jadwiga în 1431, ultimul membru de sânge al familiei Piast, i-a permis lui Vladislav să-i numească moștenitori pe fii Sofiei, deși trebuia să includă nobilii polonezi cu concesii pentru a asigura acordul lor, din moment ce monarhia era electorală. Vladislav a murit în 1434, lăsând Polonia fiului său mai mare, Vladislav al III-lea, iar Lituania a lăsat-o celuilalt frate, Cazimir, amândoi fiind minori în momentul respectiv. Cu toate acestea, moștenirea lituaniană nu a fost acordată
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]