6,603 matches
-
e atât de bun... — Haide, femeie, spune, spune odată. — Vă amintiți doar ce zicea doamna... La pioasa evocare a mamei sale, Augusto lăsă cărțile pe masă și spiritul îi rămase o clipă suspendat. Adeseori maică-sa, acea blândă fiică a nefericirii, îi spusese: „N-am să mai trăiesc mult, fiule: mă cheamă tatăl tău. Se vede că mai mult îi lipsesc lui decât ție. Așa că de cum mă voi duce din lumea asta și tu vei rămâne singur aici, însoară-te, însoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
are nevoie de genii. — Și soția dumneavoastră, don Avito? — Ah, soția mea! - exclamă Carrascal, și o lacrimă ce i se ivise într-unul din ochi păru a-i răspândi o lumină lăuntrică -. Soția mea! Am descoperit-o! Până la cumplita mea nefericire n-am știut ce aveam într-însa. N-am pătruns în misterul vieții decât atunci când, în nopțile teribile ce-au urmat sinuciderii dragului meu Apolodoro, îmi lăsam capul în poala ei, a mamei, și plângeam, plângeam, plângeam. Și ea, trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o ridică, văzu că Eugenia își ștergea o lacrimă furișă. — Eugenia! - exclamă el, și glasul îi tremura. — Augusto! - șopti ea cu supunere. — Bine, și ce vrei să facem? — Oh, e fatalitatea, nu e decât fatalitatea; suntem jucăriile ei. E o nefericire! Augusto, părăsindu-și fotoliul, se duse să se așeze pe sofa, lângă Eugenia. — Ascultă, Eugenia, pentru numele Domnului, nu te mai juca așa cu mine! Fatalitatea ești tu; aici nu încape altă fatalitate decât tu însăți. Tu ești cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Augusto, dumneata ai fost, nu știu bine de ce, în virtutea nu știu cărei simpatii oculte, cel care ne-a arătat cea mai mare afecțiune, poate chiar compasiune, și eu, închipuindu-mi încă o dată că mă eliberez de o povară, am să-ți destăinui nefericirile mele. Femeia aceea, mama copiilor mei, nu e soția mea. — Bănuiam; dar dacă ea e mama copiilor dumneavoastră, dacă vă duceți viața cu ea ca soție, așa și e. — Nu; eu am altă soție... legitimă, cum se zice. Sunt căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
abjecte. Și când durerea a început să mi se mai domolească, să mi se transforme în reflecție, mi-am adus aminte de cealaltă biată victimă, de femeia aceea rămasă fără sprijin, jefuită de afecțiune și avere. Am crezut, de vreme ce cauza nefericirii ei era soția mea, că e o chestiune de conștiință să mă duc și să-i ofer ajutorul meu pecuniar, dat fiind că Dumnezeu m-a dăruit cu avere. — Bănuiesc restul, don Antonio. — Nu contează. M-am dus s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-o câtuși de puțin! Știu ce spun. De când m-a alungat, și bine-a făcut că m-a alungat, pentru că nu sunt eu cel potrivit pentru dânsa, am căutat să mă consolez cum am putut mai bine de-o asemenea nefericire și să-i respect, desigur, hotărârile. Și dacă dânsa v-a spus altceva... — Vă rog să nu o mai menționați pe cea care îmi va fi soție și cu atât mai mult să nu insinuați că ea ar fi adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și Víctor plecă, lăsându-l pe Augusto pierdut și descumpănit în reflecțiile sale. XXXI Furtuna din sufletul lui Augusto luă sfârșit, ca într-o acalmie înspăimântătoare, prin hotărârea de a se sinucide. Voia să termine cu el însuși, izvorul propriilor nefericiri. Dar înainte de a-și duce proiectul la bun sfârșit, asemeni naufragiatului care se agață de o scândură fragilă, îi veni ideea de a se consulta cu mine, cu autorul acestei narațiuni. În acea perioadă, Augusto citise un eseu de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mea. A început prin a-mi vorbi despre lucrările mele literare și mai mult sau mai puțin filozofice, dovedind că le cunoștea destul de bine, ceea ce n-a lipsit, evident, să mă flateze, apoi a început să-mi povestească viața și nefericirile sale. L-am oprit, poftindu-l să-și cruțe osteneala, deoarece despre vicisitudinile vieții lui știam la fel de mult ca și el, și i-am demonstrat-o citându-i cele mai intime amănunte, inclusiv pe cele pe care și le socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
explic..., nu-mi explic - adăugă el -; dar cum de știți despre mine tot atâta cât știu și eu, îmi ghiciți pesemne intenția... — Da - i-am spus -. Tu - și-am apăsat pe acest tu cu un ton autoritar -, tu, copleșit de nefericirile tale, ai conceput ideea diabolică de a te sinucide, dar, înainte de-a o pune în practică, împins de cele citite într-unul din ultimele mele eseuri, vii să te consulți cu mine în privința asta. Bietul om tremura ca varga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de sentința mea, încerca să-și amâne cât mai mult întoarcerea acasă; dar o atracție misterioasă, un impuls intim, îl târa spre casa lui. Călătoria a fost mizerabilă. În tren număra minutele, dar număra efectiv: unu, doi, trei, patru... Toate nefericirile lui, toată jalnica amăgire a iubirii cu Eugenia și Rosario, toată istoria tragicomică a căsătoriei lui eșuate i se șterseseră din memorie sau mai bine zis i se topiseră într-o ceață. Abia dacă mai simțea contactul cu banca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oase, poate fi zămislită și poate fi ucisă; dar odată ucisă, nu mai poate, nu, nu mai poate fi resuscitată. A face un om muritor și carnal, din carne și oase, care să respire aer, e ușor, destul de ușor din nefericire...; a-l ucide pe un om muritor și carnal în carne și oase, care să respire aer, e ușor, foarte ușor, prea ușor din nefericire...; dar să fie readus la viață? A-l readuce la viață e imposibil! — Adevărat - i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și carnal, din carne și oase, care să respire aer, e ușor, destul de ușor din nefericire...; a-l ucide pe un om muritor și carnal în carne și oase, care să respire aer, e ușor, foarte ușor, prea ușor din nefericire...; dar să fie readus la viață? A-l readuce la viață e imposibil! — Adevărat - i-am spus -, e imposibil! — Ei bine - mi-a răspuns -, exact la fel se întâmplă cu ceea ce dumneavoastră numiți ființe fictive; e lesne să ne dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
stai să te gândești mai bine, spune și tu, te rog: ce e de râs aici? Nu ți-e rușine să chicotești? Mai degrabă ți se rupe inima; majoritatea glumelor se bazează pe plăcerea ordinară pe care ne-o dă nefericirea celorlalți. Și de ce e așa, Fimucika, fii bun, te rog, și lămurește-mă, doar ești istoric, poet, filosof, de ce trebuie să ne binedispună ghinionul altuia? Ce ne face să râdem? O plăcere Îndoielnică? Omul, dragul meu, e un paradox. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mi-e rău și nu valorez nimic. Fima răspunse În șoaptă: Annette, ești minunată, mă vrăjești, și În timp ce vorbea un deget alunecă spre sexul ei și se opri, așteptând să fie alungat. Când Înțelese limpede că era total absorbită de nefericirea ei, descriind iar și iar În șoapte Întretăiate nedreptatea care i se făcuse, de parcă nu era conștientă de ceea ce punea el la cale, Începu să se joace blând cu ea Încercând din toate puterile să-i alunge din minte obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asasinat. Nu „holocaust“ sau „judecată de apoi“. Fima respinse și cuvântul „conflict“, potrivit poate situației dintre Annette și soțul ei sau dintre Țvi Kropotkin și asistentul său, dar În nici un caz războiului sângeros dintre noi și arabi. De fapt, nici măcar nefericirea Annettei și a lui Yeri nu putea fi categorisită cu termenul acela steril, „conflict“. Iar expresia „război sângeros“ nu era nici ea decât un clișeu uzat. Chiar și „clișeu uzat“ era deja un clișeu uzat. Te-ai Încurcat rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
decât niște forme de umilință ieftină, ceva Învechit, sentimental. Sau că asta e situația, ce se poate face, de ce tocmai eu. Probabil că asta a vrut să spună Pascal prin „moartea sufletului“ și prin faptul că suferința umană e ca nefericirea unui rege detronat. Încercările de a nu vizualiza ce se petrecea În spatele peretelui i se părură lui Fima fricoase, josnice, urâte. Ca și dorința de a-și abate gândurile de la moartea tatălui Tamarei la bârfele despre viața lui Alterman. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
afla un bombardier din cel de-al Doilea Război Mondial. Proprietarul stației de benzină, un bărbat a cărui forță întrecea media obișnuită, scosese avionul american din Greifensee, acolo unde aterizase de urgență și apoi se scufundase și îl adusese din nefericire aici, unde stătea printre case ca o apariție stranie și amenințătoare. Table maro nituite acopereau aripile și corpul avionului, elicea era îndoită, botul ridicat spre cer, iar Felix și cu mine ne strecuram în arealul ăla neîngrădit de nimic, pătrundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să-mi găsesc singură pe cineva. Poate aș putea scrie despre asta pentru revista Lisei, în loc să mă las scoasă la licitație în toate sucursalele WH Smith din Marea Britanie. —Lisa nu va fi fericită. —Și ăsta nu e singurul motiv de nefericire. I-am explicat ce mi-a spus Mark despre Kieran. Crezi că ar trebui să-i spun? Maria nu ezită. —E cu dus-întors, dar nu uita cât de prost ți-a picat ție să afli că ea ținuse secretul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îmi pare rău. Ți-a stricat relația cu Lisa? Am făcut o grimasă. —O să supraviețuim. La limită. — Îmi pare și mai rău pentru Phil. Nu mai vorbește cu tine și cu Kieran? am întrebat, acceptându-mi partea de vină pentru nefericirea lui Phil în urma ieșirii mele de la petrecerea de ziua lui. —Mai rău. Ne ține acum partea împotriva lui Tally, considerând că noi toți, inclusiv el, suntem victimele ei. Și-ți este recunoscător pentru că i-ai deschis ochii. S-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nici un favor copiilor lor. Și acum îți voi oferi cheia mea secretă a fericirii. Așteptă până văzu că-l ascult cum trebuie. Nu o aștepta. Voiam la Mark. Voiam să-i spun despre ziua petrecută cu Tally și profunda ei nefericire. Voiam ca el să mă liniștească spunându-mi că noi suntem altfel, că avem o viață de invidiat. Am mers pe jos de la spitalul care era în Tooting până acasă în Battersea. Când am ajuns acasă, aveam deja mintea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fiecare după-amiază din ziua în care s-a născut Ellery? Cu toții s-au uitat la mine îngroziți. Nu ne înțeleseserăm niciodată în mod explicit asupra subiectelor pe care nu avem voie să le discutăm între noi, dar, în mod evident, nefericirea personală era unul dintre ele. Mă duc să aduc niște chips-uri, spuse Mark ridicându-se brusc. — Pot să aduc și eu ceva? întrebă Kieran disperat. Phil mă privea așteptând o replică spirituală sau un clișeu reconfortant. Eu eram cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a fost nevoie să lipim două mese pentru familia noastră adorabilă, modernă și mai ales extinsă. Durerea se mutase la cap, iar pastilele luate mai devreme nu păreau să aibă vreun efect. Când Rachel se întoarse câteva minute mai târziu, nefericirea mea a fost completă. În acord parcă cu încercarea mea modestă de a mă îmbrăca pentru cină, făcuse și ea la fel, îmbrăcându-se cu o rochie simplă din in cu bretele, de culoarea ciocolatei, la care-și pusese ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vinele celor condamnați să ispășească blestemul. Dovada certă o prezintă moșul Isidor, zis și Trotzki, din pricina asemănării ce o are cu doctrinarul vagabond, gonit de apostolii săi din răsărit, după ce săvârșise marea reformă socială. Moșul Isidor are sânge albastru, din nefericire necorcit. Ținea să se cunoască acest amănunt, afirmând cu orgoliu că se trage din profeți. E foarte probabil însă, că dacă bunica lui ar fi fost siluită, la timpul ei de vreun gardist, moșul Isidor ar fi trecut prin lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fost cea care a ținut familia unită, spunea Du Maurier. Ea avea un caracter mai puternic. Tata era fermecător, cu o voce Încântătoare - ar fi putut fi cântăreț de operă -, dar nu era nici savant, nici om de afaceri. Din nefericire, a Încercat să Îmi transmită și mie ambițiile lui atât de prost orientate. Când am picat la bachot la Sorbona - am scrântit-o la latină -, m-a trimis la University College de la Londra, să studiez chimia. Mă vezi pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Anul Nou, dar el se mutase În Italia. În fine, Îl prinsese din urmă Într-un moment și un loc propice pentru legarea unei prietenii. După literatură, Îi spuse ea, plăcerea cea mai mare i-o oferea muzica, dar, din nefericire, Începuse să surzească și, pe măsură ce această sursă de bucurie scădea inexorabil, intenționa să compenseze Învățând să aprecieze artele vizuale, pe care le cunoscuse prea puțin până atunci. Cum intenționa să mai rămână la Florența câteva săptămâni, Henry se oferi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]