6,179 matches
-
Vorbește-mi, preocupările constante ale artistului pe deplin convins că textele sale și dubletele lor grafice vorbesc de la sine, ba chiar pot să își dividă cititorii/ privitorii în categorii clar definite ("Absurditatea aparentă/ a imaginii/ împarte privitorii/ în văzuți și nevăzuți", declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește în suferința/ unei mărturisiri de dragoste/ lungile toamne/ prea bogatele toamne/ în care am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gen de sentință versificată se schimbă, vreodată, total în rechizitoriu adus acestei exteriorități inferioare. Retras într-o singurătate orgolioasă, care îi mediază relevarea adevăratei identități ("singurătatea/ mă conduce cu eleganță/ spre mine însumi/ în punctul de intersecție/ cu celălalt EU nevăzut" Singurătatea...), poetul Doru Maximovici se ambiționează să își transforme dezamăgirile diurne și sângerările nocturne în enunțuri constituite adesea sub formă de aforisme. Din acest motiv, în Călcâiul cu săgeată, Iubito, mai adu-mi un măr și cu precădere Vorbește-mi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii, toate obiectele sau spațiile circumscrise acestei viziuni sunt unite printr-o rețea nevăzută, ascunsă, accesibilă doar acelui cititor-martor, predispus călătoriei inițiatice. Și, firește, poetei înseși, cea aleasă pentru a oficia ritualul iluminării: "Mă vor recunoaște// Mă vor alege/ să intru în sistemul de vase comunicante,// atunci vadurile îmi vor fi pline", mărturisește ea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ordine parcă prestabilită..." (O dată cu seara). Și încă: "Pe sub arborii in floare ai întunericului pășești;/ văd semnele care-au ajuns scrum,/ pe ferestrele-nverzite...// În apele lor mă trezesc și adorm;/ scriu și mă înspăimânt.../ Foaia-i mișcată parcă de mâini nevăzute./ Lumina înăuntru-i din cer./ Zarurile cad, și iar cad;/ fețele lor sunt pline de-un alb și negru veșmânt;/ amurgul nu ne mai vede./ Se aud clopotele de fier, de aur și de pământ" (Primul poem cu o foaie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai puternic, între tendințe de semn contrar, materializate artistic în două metafore-simbol cu o densitate simbolică remarcabilă, vulturul și leul: "E inima o turlă de vechime/ ca zidul din ierusalim plângând/ subt gratii vii un unic sunet dând/ hrănind în nevăzuta adâncime// un vultur și un leu. Din vreme-n vreme/ se prăbușesc din vrajbă sângerând/ și când revin la vechiul jurământ/ o surdă împăcare-n sânge geme.// Pe pânea ta se ceartă în morminte/ vor ura mea în ocna gurii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ruptură de o lume originară că decădere, ca pătrundere în realitatea durerii ce stă la baza dorinței de a se reîntoarce, la capătul vieții, în matricea prenatala. Pentru ambii scriitori liniștea și împietrirea, lipsa de mobilitate constituie caracteristici ale chipului nevăzut al universului, ce ascunde promisiunea înșelătoare a cunoașterii depline și secretul inspirației (la Quasimodo), mistere refuzate muritorilor, cărora, în opinia poeților noștri le rămân, ca singure certitudini, durerea, singurătatea și, desigur, moartea. 3.2.3. Tăcere și interioritate sau tăcerea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
volumul Ape și pământuri dramă eului doritor de răspunsuri era de natură religioasă, ținta căutării părând a fi Dumnezeu. Reminiscențele acestui filon religios revin sporadic în toată creația să din anii succesivi, semn că divinitatea creștină constituie pentru poet chipul nevăzut al lumii. În primele poezii din anii treizeci suflul schimbării, sugerat de imaginea vântului puternic, însoțește frecvent nașterile, metamorfozele, stingerile și, mai ales, rătăcirile eului.337 Acestea devin consubstanțiale naturii schimbătoare a aerului și oscilează între linia curbă a cerului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
departe-ori tăinuindu-ți față / când nu-mi rasai în vise / celesta nălucire / sau în surâsul firii / pe câmp, cănd se-nfiripă dimineață / tu, ce-ai hrănit din tine / veacul de aur, frumusețe scumpă, / nu zbori și azi prin lume / ușoară, nevăzuta? (Iubitei, vv. 1-10).403 Această apariție este rodul revendicării dreptului de a cultiva iluzia și deci de a compensa în imaginație stricăciunile pricinuite de cunoașterea adevărului.404 În visele romanticului femeia este pură reprezentare, fără echivalent în realitate: ea înlocuiește
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
analitică, ci dimpotrivă, aduce în dezbatere metodele analitice ale mai multor domenii sau discipline științifice. În plus, nu este foarte atras și preocupat de realitățile imediate, cele care compun materia cercetării empirice, ci mai degrabă de aspectele puțin evidente (lucrurile nevăzute, cum spunea Bastiat, sau sensurile ascunse ale lumii, cum le numește Tiberiu). Premisele sale nu sunt ipotetice și nu articulează un actor economic sau social abstract, fie acesta individual sau colectiv. Personajele care compun tabloul universului său economic sunt deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
animalitate, în ciuda autoinfatuării sale spiritualiste. În ultimul sfert de secol, centrul de gravitate al politicii mondiale a trecut, în bună măsură, de la agenți publici ai statului la entități private, la piață, în condițiile globalizării, să nu ne mirăm că "suprastructurii" nevăzute care conduce lumea, printr-o rețea foarte fină de agenți și interese, i se opune iată! o "infrastructură" la fel de puțin vizibilă, care se dezvoltă și acționează în mod similar. Regăsim vechiul principiu al acțiunii și reacțiunii, al tezei și antitezei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mlaștină. Să nu uităm că și demnii cavaleri cruciați au fost învinși tot prin vicleșug de armatele lui Saladin. Asistăm, oare, la o reiterare, în variantă postmodernă, a vechilor înfruntări? Aproape zilnic mor americani în acest război cu un inamic nevăzut, Bush a plecat, economia nu-și revine din criză, pacea în Orientul Mijlociu e încă foarte departe, Iranul fierbe, Coreea de Nord dă în clocot, Africa moare, iar atacurile la adresa administrației americane se înmulțesc pretutindeni în lume, dar mai ales la ea acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de palate, fortărețe de lux, lacuri artificiale, terenuri de golf, de tenis, piscine, palmieri etc., mai ceva ca la Beverly Hills sau pe Coasta de Azur. Politicieni, oameni de afaceri, militari, funcționari, legați prin tot felul de fire văzute și nevăzute, o întreagă birocrație interesată și coruptă, oameni de afaceri care s-au apucat de politică, militari care s-au apucat de afaceri, plus o armată de 5,4 milioane funcționari, cu mult peste necesar. Liberalizarea economică nu a fost însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cumcă în sufletul nostru este timpul și spațiul cel nemărginit și nu ne lipsește decât varga magică de a ne transpune în oricare punct al lor am voi. Trăiesc sub domnia lui Alexandru-vodă ș-am fost tras de-o mână nevăzută în vremi ascunse în viitorul sufletului meu. Câți oameni sunt într-un singur om? Tot atâția câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții (s.n.). Și dac-ai mări acea picătură, să te
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vectorială a intertextualității. Săgețile înspre hipotext pot fi vectori alunecători sau chiar vectori liberi. Abia recitirea permite ieșirea din prezent. Cititorul pune degetul pe nucleul intertextual și se lasă cuprins de voluptate.] El nu se mai îndoia... de o mână nevăzută el era tras în trecut" (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 43). 4. Reintegrare într-un timp primordial. Repetarea intertextuală produce un efect similar întrucâtva celui din registrul mitic. Este vorba despre contemporaneizarea lectorului / scriitorului cu illud tempus. Reeditarea nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mică decât a unui ou spart (exemplu din Scientific American)75. Principiul al doilea al termodinamicii pune în lumină această imaterialitate și convoacă, pentru a ne ajuta să vizualizăm trecerea timpului, entropia, ca măsură a dezordinii din univers. Despre timpul nevăzut care trece cu urme vizibile vorbește și Sărmanul Dionis . G. D. Pencioiu a sesizat, la 1890, aceste nuanțe ale categoriei temporale kantiene, încă nesoluționate convenabil de știința modernă (blocul temporal este, la rândul lui, imaterial). Timpul nu poate produce singur
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
organizat conform etapelor demonstrației unei teoreme. Ipoteza lansează eventualități de adevăr, pe care le tatonează empiric cu exerciții ușoare, pentru ca demonstrația propriu-zisă să pună în practică ideile din incipit și nuvela să se încheie cu o concluzie afirmativă și un nevăzut Q.E.D.. Intratextualitatea conferă coerență și credibilitate demonstrației. Un exemplu îl constituie ideea pământului contras, imagine plastică, totuși lansată prin vocabule atât de diferite, ca registru semantic, de la ipoteză la demonstrația propriu-zisă. Dacă în incipit lumea era imaginată la dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
într-un fel, complice la ascensiunea ulterioară a fascismului și hitlerismului. Politica trebuie făcută de profesioniști, nu de diletanți, afirmă, cu convingere, Lewis. Venerabilii politicieni europeni rîd amuzați ori intrigați. Un singur om ascultă, plin de considerație, într-un colț, nevăzut de nimeni. E majordomul, profesionistul veritabil Stevens. Mesajul real al lui Ishiguro nu poate fi, de aceea, ratat: ce bine dacă Europa interbelică ar fi fost condusă de majordomi! De astfel de majordomi. Bibliografie Kazuo Ishiguro Rămășițele zilei. Traducere de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
toate civilizațiile mari, unde există o tradiție a filozofiei feministe, avem și un echivalent al noțiunii de mai sus. Francezii au legat "spațiul interior" de l'ecriture feminine (autoscriitura feminină, revendicată din capacitatea femeii de a media între "văzut" și "nevăzut", "inteligibil" și "neinteligibil", capacitate prezentată cu atîta aplomb de Simone de Beauvoir în Le deuxième sexe/Al doilea sex), iar americanii de gynocritică (termen propus de Elaine Showlater, în anii șaptezeci, în Toward a Feminist Perspective/Către o poetică feministă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
formator etc.) printr-un veri tabil Purgatoriu terestru. Romanul reușește să surprindă remarcabil starea de teroare indusă de "durata scurtă" a istoriei "duratei lungi" (dacă ar fi să abordăm alegoria Daliei Sofer prin prisma terminologiei braudeliene). "Istoria mare", a grupului nevăzută per se -, înghite "istoria mică", vizibilă, a existenței individuale, proiectînd-o apoi într-un decor tenebros și pestilențial, unde fiecare umbră ivită fugitiv pe retina ochiului pare o fantomă apocaliptică. Aș observa de aceea că principala calitate a volumului Septembrie în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
magnetici ai acestei lumi sunt viața și moartea, dar poeta nu se va lăsa nicio clipă condusă, în exclusivitate, de vreunul din ei"115: "Aș fi putut să te ating,/ Dar mi-e teamă să nu scutur,/ De pe făptura-ți nevăzută,/ Conturul nesperat de clar/ Aș fi putut să te învăț pe dinafară pentru clipa,/ Când, întreținându-se ninsoarea,/ Vei dispărea cu spaimă iar... "(Abia începusem să simt) Momentul absenței metaforei și al primatului absolut al sensului în fața formei se deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
liric descriind nu ceea ce vede în realitate, ci ceea ce își imaginează că vede, reușind în acest fel să dea contur chiar invizibilului. "Aș fi putut să te ating./ Dar mi-e teamă să nu te scutur,/ Dar pe făptura-ți nevăzută/ Conturul nesperat de dar/ Aș fi putut..." (Abia începusem să simt) În încercarea zadarnică de a regăsi ce pare pentru totdeauna pierdut, poezia în sine devine o călătorie spre viitor sau spre trecut, dinamismul fiind cel care caracterizează arta. "Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu putem să nu înțelegem că și în postura de foiletonist scriitorul se autostilizează, își modifică identitatea, nu este cel ce pare a fi. Și totuși, se pare că în memoria lui Dostoievski însuși cuvîntul „slujbaș“ este legat prin fire nevăzute de Akaki Akakievici sau de Poprișcin. Modelul funcționează și în foiletonul Cronică petersburgheză, scris în 1847, unde Gogol este iar o prezență notabilă. Se pare că a face presă la Petersburg fără a‑l pomeni pe Gogol este imposibil. În
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
Din faptul că între eroi aproape nu există atingere fizică. Este încă un element specific scrisului dostoievskian: absența vizualizării contactului fizic. Funcția haptică a privirii este imposibilă fără sprijinul pe imaginea lăuntrică a corporalității, care se formează tocmai din firele nevăzute ale atingerilor anterioare 6. Noi nu vedem cu adevărat ceea ce nu am atins cu mîna (mîna fiind luată aici în sensul foarte larg de posibilitate a oricărei atingeri prin intermediul oricăror mijloace, fizice și mentale, necesareă. Pentru o intensitate atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
chiar legitimitatea statelor-națiune, autonomia guvernamentală și rolul Statului. Au apărut, în schimb, alți actori importanți sub sau supranaționali, cum sînt FMI, Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului, precum și numeroși actori regionali și locali, actori aparent disparați, dar legați prin fire nevăzute într-o rețea de interdependențe și potențialități. Aceasta a făcut să se vorbească despre un nou medievalism, o nouă organizare politică, fragmentară și descentralizată, similară celei din Evul Mediu și opusă sistemului statal westfalian, ce a dominat epoca modernă, mai
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Criticii americani au sesizat de asemenea aceste riscuri, considerând că limbajul are menirea de a construi un univers similar macrocosmosului și cu aceleași caracteristici de putere ca ale acestuia, autorul fiind un fel de copie a ideii moderne de Dumnezeu, nevăzut în operă, dar de fapt prezent și deținător al pârghiilor de putere este astfel aruncată bănuiala asupra rezistenței vechiului mod de gândire, a unei scheme care își păstrează funcțiile, dar își schimbă reprezentanții sau a unui anumit joc de reprezentări
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]