5,414 matches
-
Învață că nu e suficientă o singură premiză a senzualismului, după care cunoștințele noastre au ca izvor senzațiile. Materialismul dialectic ne spune multe despre senzualism ca Înclinare spre plăcerile simțurilor. Tu În iarnă. Pe sub pantaloni ai o pereche de izmene. Ninge ca În Evul Mediu. Ai teză la istorie. Războiul de o sută de ani. În afară de faptul că În bătălia de la Crécy s-au folosit pentru prima dată În Europa armele de foc, mare lucru nu prea știi să scrii. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aminte și de ciuma neagră din 1348. Și de legea impozitelor pe sare a Statelor Generale. Ai de scris enorm. Hârtia nu mai este goală. Se umple de text, iar tu scrii și scrii și scrii la teză precum afară ninge, ninge, ninge la zăpadă. Bădilă a terminat prima și a ieșit din clasă. Împreună cu Aurora, colega ei de bancă. S-au dus la toaletă. Pentru că, Aurora s-a apucat de fumat. Bădilă Încă nu. Cei șapte de deasupra tablei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și de ciuma neagră din 1348. Și de legea impozitelor pe sare a Statelor Generale. Ai de scris enorm. Hârtia nu mai este goală. Se umple de text, iar tu scrii și scrii și scrii la teză precum afară ninge, ninge, ninge la zăpadă. Bădilă a terminat prima și a ieșit din clasă. Împreună cu Aurora, colega ei de bancă. S-au dus la toaletă. Pentru că, Aurora s-a apucat de fumat. Bădilă Încă nu. Cei șapte de deasupra tablei au devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de ciuma neagră din 1348. Și de legea impozitelor pe sare a Statelor Generale. Ai de scris enorm. Hârtia nu mai este goală. Se umple de text, iar tu scrii și scrii și scrii la teză precum afară ninge, ninge, ninge la zăpadă. Bădilă a terminat prima și a ieșit din clasă. Împreună cu Aurora, colega ei de bancă. S-au dus la toaletă. Pentru că, Aurora s-a apucat de fumat. Bădilă Încă nu. Cei șapte de deasupra tablei au devenit deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
evitare pe viitor a pătrunderii de impurități În ciment. Vagoanele C.F.R. se mătură și se căptușesc cu hârtie, atât podeaua cât și pereții până unde ajunge cimentul. Tu mănânci o mâncare de prune. Are carne și este foarte gustoasă. Afară ninge și azi v-au instalat, În fine, telefon. Telefonul e de culoare verde. Este din material plastic. Fabrica de mase plastice e pe la Obor, lângă Spitalul Doctor Stâncă. Nu ai pe cine să suni, nu are cine să te sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
explici foarte serios o ecuație cu tetraoxidul de crom care nici nu există. Pe scări, prietenul tău, Țanovici, Îți spune că de Revelion o să te cheme pe la el. Se dă la televizor o emisiune cu poante de Mircea Crișan. Afară ninge În continuare. Zăpada s-a așternut peste străzile orașului. Totul este alb și lipsit de impurități. Doar În cameră mai stăruie un vag miros de țigări extrafine. Lux fără filtru. Cinci la leu. Prin nămeți, Înaintează spre casă, tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scârbă, și nu te mai interesează că „substratul loviturii de stat militare din Gabon este considerat a fi nemulțumirea partidului Uniunea Democrat-Socialistă Gaboneză, condus de Jean Hilaire Aubame, față de dizolvarea la 21 ianuarie a Adunării Naționale”. Afară a Început să ningă și În scârba ta, mângâindu-ți perciunii, abia aștepți să se termine odată liceul și, odată cu el, și orele de socialism științific. Moale e untul, rece zăpada, tare e piatra În lemnul ce arde, sunt capetele de vers ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bancă ți-a strecurat În carnetul de note fotografia ei pe care scrie: nu uita originalul, tocmai azi te-au terfelit prin mizerie, fără să scoți un cuvânt, fără să poți riposta, fără să te aperi măcar. Peste noapte va ninge și albul ca o poemă finală va acoperi această lume de noroi. Anul internațional al soarelui, cum a fost decretat de Națiunile Unite, se Încheie, Crăciunul se apropie și ultimul gând Înainte de a adormi Își Înfige cangea Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a plecat și Dumnezeu. Stau acolo, Îngropată și Îngropat, pe dealul opus satului, privind cu tristețe la lumea transilvană, margine moartă de imperiu. Șarpele de lemn se suie pe stâlpul casei. Steaua Aldebaran a apărut pe cer, pentru că nu mai ninge, pentru că norii s-au spulberat, doar steaua Aldebaran vede cum șarpele iese de la sân și, alunecând prin zăpada afânată, se pierde-n pădure. Toamna, stă Onica lui Sâiu În pridvor și se uită la frunzele galbene care plutesc În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de trebuință. Ce să fac cu libertatea? Și strigi. Cu strigătul ăsta lași În urmă o țară a frigiderelor goale, o țară a frigului, o țară a Întunericului, o țară a cozilor, o țară a absurdului, un „paradis” al fricii. Ninge peste lume și peste libertate, anul agonizează În triste zăpezi și primul colind atinge chipul acestei țări. Moș Crăciun cu barba albă, Te așteaptă mulți copii Azi când vii la noi la poartă Ad’ un sac de jucării Anu’ntreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bucură În mod special că nu ploua, fiindcă nu avea umbrelă și nu voia să ajungă la femeia pe care o iubea ud ca un câine vagabond. Simți că frigul se Întețise și ajunse la concluzia că existau șanse să ningă. Asta Îl făcu să se simtă și mai bucuros. Prin geamul autobuzului, În apropierea pieței Mahane Yehuda, zări la lumina unui felinar un slogan scris pe un zid: ARABII - AFARĂ! Traduse În germană, Înlocui arabii cu evreii și simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
semnul misterios al unei arsuri Întinse, acesta obișnuia să-i cânte lui Fima, la sfârșitul fiecărui prânz de vineri, aceeași strofă, de parcă oficia un ritual: Efraim, iute ca un mânz, A terminat totul la prânz Acum, de plouă sau de ninge Nu-i nimeni să-l poată Învinge. În ce oraș? Rolul lui Fima În cadrul ritualului fix și sobru era să răspundă: —În Ierusalim! O singură dată s-a răzvrătit și a răspuns, ca să-l enerveze: —În Danzig! oraș pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe o suprafață vastă, orbitoare și pustie, până la pădurea întunecoasă care-ți sărea brusc în față. În B., zăpada nu exista decât în cuvinte: Chiar cură de-adevăratelea bumbac de sus? Toarnă cu ghiotura pe grădini și pe case; dară ninge, e cum dai binețe... ... zăpada în cuvintele unui dialect pe care îl vorbeam eu însumi. Tonalitatea lui deschidea o priveliște care te ducea cu gândul la vremuri de-a dreptul risipitoare în comoditatea lor, când în mijlocul grădinilor se afla „Here
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și viermele, norul de mangal și cel de vată, târfa și fecioara. Harul Tău m-a copleșit când mi-ai dat iubirea pentru una singură, și tot Tu îmi vei sufla de pe umeri pulberea de purpură și chiciura de aur, ninse de vis pe genele-mi grele”. „De când sunt supărat cu Dumnezeu, vorbesc cu mine, și sunt singur, grăi, grav și numai pentru dânsul, Ferdinand Sinidis. ...De atunci mă plimb la braț cu moartea. Ea vine ori de câte ori o chem. Ca să scurteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cineva cu pasul greu își scutură bocancii și căciula. „Cine-i”?, întreb neclintit, așezat pe scaunul dinaintea focului. „Om bun” răspunde musafirul. „Viu sau mort?” întreb insistent. Chiar atunci, ușa fu împinsă și Zaharia, fabricantul de coșciuge intră cu căciula ninsă în mână, fluturând un zâmbet bleg. - Sunt supărat pentru că vorbești despre morți și despre moarte, mă apostrofă vechiul meu prieten, și așezându-se pe colțul divanului, vorbi domol și curgător: Eu care îi măsor zilnic, nici nu-mi trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și artelor plastice, era legendară. Pentru Henry Însă, vizita se dovedi a fi o dezamăgire. Veneția, care Îi plăcuse atât de mult În vara și primăvara lui 1881, era mai rece anul acesta și mai umedă. Într-o zi chiar ninse, provocând schimbarea spectaculoasă a orașului - domul de la Salute cu tichie albă, provele negre ale gondolelor tăind ca niște coase prin vârtejurile de fulgi - dar pentru puțin timp. Pâcla cenușie reveni. Apartamentul său se găsea Într-o anexă din spatele Casei, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trase draperia, lăsând să se vadă priveliștea cu acoperișuri, coșuri de fum și o fâșie de cer de un cenușiu tern. — O dimineață rece, domnule, observă el, cu un vânt pișcător. Dar era de așteptat În ianuarie. — Numai să nu ningă, Îi răspunse Henry. O ninsoare puternică ar fi putut ține În casă jumătate din spectatorii de la premieră. Smith Îi urmări fără efort gândul. — În ziarul de ieri scria că s-ar putea să cadă câțiva fulgi, dar nimic care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cănile jos, mă piș ca să le refac conținutul, în fiecare dintre ele atât cât este nevoie. Ce nu a încăput în căni rămâne între brazi, cât să se coloreze zăpada în galben, ceea ce nu poate fi decât bănuit. Acum chiar ninge și-mi acoperă urmele. Mă ia cu fierbințeală pe frigul ăsta. Sunt copleșit de ceva care se apropie de sentimentul de fericire. Șușoteli lăuntrice: ei da, or să toarne chestia asta în ei, chiar dacă îndulcită cu zahăr cubic, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Feerie de iarnă Elena Marin Alexe Ninge tăcut peste satul ce stă amorțit ireal Și curg bobițele albe feeric dansând prin astral Țărâna-nghețată sub lună le este patul și tihna Dar jocul frenetic prin alb nu mai cunoaște odihna Ascult suflarea lor vie în zori când
Feerie de iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83262_a_84587]
-
existență cristalină scufundată, ca vîrstele amintirii, în magma transparentă a timpului. Și-n căutarea mea are un efect ciudat, ca-n jucăriile cu castele minuscule înțesate de turnuri, inundate de un lichid limpede pe care, dacă le scuturi, începe să ningă viscolit. Poate că o înțelegere într-un fel, organică, a mîntuirii a avut loc și hotărîrea, întoarcerea sau nu, e imposibil de decis. „-E incredibil!“-exclamă Doctorul-„Îl umpem cu lichide, transpiră mereu de storci cearșafurile și febra nu scade
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pot să rămân paravanul tăcerii dezbrăcate de golul nesfârșit al cuvintelor. În zadar te mai caut ... LICĂRUL LUNII Visul mi s-a făcut pârtie de iad, unde lupii s-au ascuns în tranșee de nori, m-au căutat să mă ningă prin timp, dar n-au găsit decât sufletul meu prea alb de iubire. Orașul oftează în muzica gerului, poeții sunt triști în blesteme, mi-adun pribegia și lacrimi îmi cad la ușa înghețată unde iubitul meu nu o va putea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zidul odăii și privesc pisica ce se lungește pe o nucă de vis, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, n-au fost ele singurătățile cu mine, nu ele m-au rănit, nu, doar el norul întunecat ce vroia să mă ningă din nou. Am încercat să întind brațele spre el, dar fereastra mi l-a dezvelit în toată noaptea de geruri. Au rămas numai hainele stelelor să aștepte prin camera albă. Atât de noapte e în iubireami plecată, singură încerc să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu reușeam să-mi adun măruntaiele nopților? Orice plecare e o conjunctură de ardere, orice pleoapă închisă e un vers aprins, orice nesomn e o lacrimă amară pe un trup de noapte sfântă. Dacă viața e o trecătoare în pietrele ninse de veac, cui aș putea să închin toată iubirea în care mă cutremur cu fiecare adâncire de dor? Dacă-n tăceri am rămas să fiu sacrificată cu aceleași ipostaze, cui aș putea să închin această așteptare împărțită-n aglomerări fără
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste o viață-rană de stele cuibărită-n două brațe, corabie întinsă de moarte... Ea devenise dragostea asociată-n ființe de fum și-n tălpi de cuvinte din când în când deschise piepturi de lacrimi să poată pleca măcar o singură
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de toamnă, iar sufletul meu e un luceafăr stins într-o încercare a stelelor. SECETA ADEVĂRULUI în memoria Eugeniei Moldoveanu Această primăvară e o furtună de suflete, a luat cu ea cea mai frumoasă floare. Cine poate ști, de ce a nins în luna martie? Cine poate ști, de ce s-au aprins lacrimi pe mormântul dreptății? Oare în ceruri e aceeași jale precum în această zi în care am găsit dispărută o imagine a frumuseții eterne? Oare în ceruri Dumnezeu a văzut
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]