7,150 matches
-
agitată, trece ușor de la o extremă la alta, și conversațiile sînt frecvente, au greutate, sînt emancipate"282. Pe bună dreptate ori nu, francezul vede în conversație o frînă în calea puterii absolute, o garanție de libertate. Ghicim la el o nostalgie a vechii vieți comunale, un regret pentru dispariția saloanelor și cluburilor care făceau și desfăceau reputații, dar și o idealizare a democrației antice care s-a ivit și a murit datorită discuțiilor din agora. "Din punct de vedere politic, afirmă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Paris, ce șanse are Franța de a se bucura de o democrație care să mențină ordinea socială? Nici unul, nici celălalt, nu considerau posibilă, nici măcar dezirabilă întoarcerea la vechiul regim despotic. Doar durata întinsă a acestui regim le mai putea inspira nostalgii. Ca răspuns la întrebare, și Tarde, și Le Bon schițează cîte un sistem politic în conformitate cu natura umană și, în principiu, stabil. Ei își caută temeiurile în psihologie, așa cum Durkheim și Michelet și le vor găsi în sociologie și respectiv în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
erotice de către dorința mimetică, obligația de a dori mereu ceea ce este dorit de ceilalți au ca efect evident plictiseala, care poate conduce la depresiune. Cînd se ajunge la saturație, se încearcă o ieșire, se schițează o răsturnare. Eul, care avea nostalgia unității, caută să se împace cu supraeul. Dacă cele două instanțe se întîlnesc, precum copilul care-și regăsește părinții după o lungă despărțire, trăiesc împreună o lună de miere în timpul căreia ființa jubilează. Supraeul nu mai hărțuiește eul, îl lasă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu toții familiari și apropiați, asemănători între ei. În urma identificării, personajele se fixează automat în viniete și suportă asta cu vitejie. Memoria îi înzestrează apoi cu o putere năvalnică de a emoționa. În lipsa unui termen mai bun, o vom numi seducția nostalgiei. Prin jocul contrastului dintre prezent și trecut, memoria noastră opune persoanelor și realităților pe care le avem sub ochi un imago al echivalențelor lor, reconstituit de mintea noastră. Dînd deoparte ceea ce este neplăcut, negativ, nesuferit, avem tendința de a reține
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
plăcute, pozitive, valorizante. Și chiar atunci cînd este vorba de cei mai sîngeroși tirani din istorie sau de episoade jalnice din viața noastră, facem din ele mereu amintiri mai mulțumitoare și mai conforme cu dorințele noastre. Cel mai adesea, seducția nostalgiei înlătură virulența conflictelor din trecut din copilăria noastră, din istoria patriei. Ea face compatibile lucruri incompatibile și plauzibile cele care nu sînt. Seria de imago este redesenată după principiul coincidentia oppositorum, al coeziunii dintre idei, sentimente și personaje opuse între
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai întunecate decît au fost în fapt. Nu există memorie. Există memorii, asemănătoare celor scrise de autori încercînd să-și justifice existența și care încearcă să-și fascineze cititorul prin povestirea vieții, convinși că n-au spus decît adevărul. Seducția nostalgiei este cu atît mai copleșitoare cu cît se centrează pe perioade mai nedefinite și mai îndepărtate. "Epocile îndepărtate, constată Freud, exercită o puternică și misterioasă atracție asupra imaginației. Din momentul cînd prezentul îi nemulțumește, ceea ce se întîmplă destul de des, ei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Nimeni nu mai este tată, deci toți au devenit tați. Din individuală, paternitatea a devenit colectivă. Cu timpul, îi este uitată brutalitatea, lumea își amintește doar de trăsăturile lui pozitive, de ceea ce era bun în viața de odinioară. Adăugîndu-se culpabilității, nostalgia copilăriei potolește ura și temperează criticile. Încet-încet, apare atracția față de cel dispărut. Detestat cît timp trăia, acesta este iubit în efigia lui, în amintirea-i. În cele din urmă, este divinizat. În jurul lui, ia naștere o religie, mai exact religia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la suprafață sub formă de tradiție, se trezește iar la viață sub formă de credință. Ceea ce fusese refuzat la început de rațiune și disprețuit de afectivitate este păstrat de memorie și primit de credință. IV După reflux vine fluxul, iar nostalgia începe să-și facă simțit farmecul. Ea înfrumusețează trecutul. Imaginea lui Moise ajunge să fie împodobită cu toate virtuțile și îi apropie pe evrei de eliberatorul lor care, neclintit ca o stîncă, le-a revelat credința și propria lor imagine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
adevărat zeu al maselor, infailibil și legendar, acesta le apără, iar ele se închină în fața lui. În același timp, el a revigorat toate atașamentele și identificările care au avut loc în trecut, acelea pe care fiecare le privește pătruns de nostalgie. De Gaulle a trezit din morți nu numai figura lui Napoleon, ci și pe cea a tuturor regilor Franței, încît i-a făcut pe unii să se teamă, iar pe alții să aibă o palidă speranță, că va restaura monarhia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de trai. Pentru majoritatea dintre noi, viața este mai puțin dură decât a fost cea a înaintașilor noștri. În Canada, foarte rar se moare de foame sau de frig. Dacă mergem la vânătoare, o facem doar din plăcere... sau din nostalgie pentru vremurile trecute; frigiderele noastre sunt pline de produse proaspete, fără ca noi să fi petrecut zile în șir pe câmp, pe marginea lacurilor sau în alte părți pentru a le procura. Există alți oameni fac asta pentru noi; mereu va
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
ultragiere a logicii și bunului simț de la care nu se poate abdica. Un Tratat inutil Bucureștiul insistă, însă, conștient fiind că bate la o ușă ce conduce într-o lume vetustă, marcată la Chișinău de dezechilibre, o lume alimentată de nostalgii uralo-altaice de import. Nu ar fi oare mai bine ca experții noștri să reanalizeze textul Declarației de Independență a Republicii Moldova (Anexa 2), care a fost adoptat sub presiunea maselor, de un Parlament entuziast, la 27 august 1991? Certificatul de naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
limbajului teologic folosit în mărturisirea lui Hristos a avut, cel puțin în primele patru secole creștine, o uimitoare flexibilitate 1. Pentru Irineu al Lyonului sau Atanasie cel Mare, Ortodoxia nu era reductibilă la o parolă. Ortodoxia era o viziune, o nostalgie și mai ales o aspirație după adevărul lui totus Christus. Ortodoxia nu putea fi confiscată de anumite formule; primele articole de mărturisire se vroiau doar niște indicatoare apofatice ale ortodoxiei Bisericii. Articularea adevărului teologic al Revelației presupunea, înainte de orice, o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
indeterminatul. A acuza apartenența unei filozofii la indelebila memorie a creștinismului nu reprezintă decât o injustă obiecție din perspectiva idealului „purității metodologice”, pe care, la limită, nimeni nu o satisface. Vom observa, la rândul nostru, că cei care au avut nostalgia începutului și a rigorii absolute - chiar printre fondatorii germani ai fenomenologiei - au trăit, cu o sensibilitate politică segregată, și fascinația totalitară a definitivului.) Or, din acest punct de vedere, Henry rămâne avocatul pluralității: Viața nu-și dictează monodic regulile într-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
hermeneuticii suspiciunii. Elitele angajate într-un proces de legitimare simbolică a unor valori universale - cum sunt fie liderii religiilor Cărții, fie campionii liberalismului secular - sunt chemate la un permanent exercițiu de autointerpretare. Respectul față de trecut și grija față de viitor, precum și nostalgia transparenței sunt trăsături contrare Babilonului. Fiind majoritară și expansivă, entropică și oncogenă, ideologia haosului nu dă nimănui explicații. Idolatria preferă anonimatul. Ca să poată vrăji, Babelul cultivă amnezia și ambiguitatea. La antipozi, pentru teologii creștini demni de propriul lor nume, investigarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al monarhismului absolutist, pe care John Milbank o caracterizează drept „schimbare în economia dorinței”. Milbank remarcă nu atât o schimbare a „obiectului” dorinței, cât „promovarea dorinței în sine”3. Reacția moraliștilor (Montesquieu, Helvetius, Hume) este una tipic paseistă, încărcată de nostalgii pentru etica eroismului antic, menit să dea substanță conceptului modern de „onoare” sau „noblețe”. Un pas înapoi, așadar, peste creștinismul tradițional, care nu cunoaște diferențe între „virtuți naturale” și „virtuți artificiale”, ci doar fapta bună ca rod al sinergiei divino-umane
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gânditor francez de a regândi noțiunea concretă de dreptate, în balanță cu noțiunea pur teoretică de libertate (în care Hegel vedea șansa reconcilierii cu sine a fiecărui subiect). Spre deosebire de Ruskin (și mai târziu, dar altfel, N. Berdiaev), Proudhon nu are nostalgia unui nou Ev Mediu, menținându-și convingerea că o republică lipsită de stricte ierarhii sociale (pe care Ch. Péguy le-a blamat, la rândul său, pe bună dreptate) poate stimula simțul echității și al generozității (subsumate categoriei universale a prieteniei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spasmul continuu al violenței, în spatele căruia el citește echilibrul unei soteriologii ludice și necruțătoare. Admirația lui Nietzsche pentru Heraclit și pentru cultura dionisiacă trădează conținutul propriu-zis al ontologiei violenței. John Milbank are dreptate să identifice în estetismul postmodern o anumită nostalgie după valorile păgânismului (rezumate de imaginea homerică a „pământului” și a „sângelui”2). Lipsește aici spațiul necesar pentru a infirma - cu o pleiadă de contraexemple istorice - teza despre natura creștinismului înțeleasă ca „morală de sclavi”3. Trebuie spus totuși că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru păcatele tuturor”. Întrucât totul în această lume îl privește și îl interpelează, un adevărat creștin speră pe bună dreptate - precum Părinții pustiei, odinioară - ca în fiecare dimineață să pună început bun vieții sale. Biserica nu își poate permite luxul nostalgiei, căci timpul istoric în care îi este dat să trăiască rămâne, până la parusie, nemijlocit aproape de Dumnezeu. Trupul Bisericii, îmbrăcat în cămașa lui Hristos, n-are nevoie să aștepte aprobarea Cezarului pentru a-și arăta mila către cei săraci, neștiutori sau
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
intrigă, ci antamează un spasm. Acolo unde doar extazul clipei contează, sunt foarte puține lucruri de spus. Nu mai există un timp aparte dedicat comprehensiunii. Viziunea frumosului colapsează în vizuina obscură a experienței sublimului. Ochiul se fărămițează. Reapare, în schimb, nostalgia „tinereții fără bătrânețe”, ameliorată doar de legile televizuale ale iconoclasmului. Dimensiunea erotică a sublimului cu funcție de Ersatz nu este neapărat determinantă. Aceeași critică a „prezenței” și „identității” poate ajunge denunț estetic al reprezentării printr-o cenzură belicoasă a proporțiilor. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nucleare, de implicațiile confruntării Est-Vest și de trasarea unei noi "cortine de fier". Dimpotrivă, ea trebuie să facă față altor provocări referitoare la conflictele locale (cum au fost cele din spațiul ex-iugoslav), persistența unor mentalități specifice ideologiei totalitare, existența unor "nostalgii imperiale" din partea unor grupări din diferite țări europene (Germania, Franța, Italia, Rusia, Ungaria etc.), accentuarea tendințelor de naționalism și ultranaționalism, precum și apariția unor conflicte etnice și religioase. Până la încheierea Războiului rece, sistemul internațional a fost bipolar, animat de competiția ideologică
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
au cunoscut) califică o sensibilitate fragilă, gata să vibreze entuziast În fața obiectului sau evenimentului celui mai neînsemnat, Întîmpinat adesea cu o imnică fervoare (a se vedea, În acest sens, primele paragrafe ale evocării din aceleași Memorii lovinesciene), ele acoperă și nostalgia, sentimentalismul „răvășit descompus”, adică un fond de anxietate răbufnind nu o dată la suprafață din miezul „contemplației visătoare”. Între asemenea coordonate, „minunata putere bovarică” e, de fapt, mai degrabă expresia unei autentice nevoi de comunicare / comuniune, de solidaritate compensatoare cu un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Tzara sau Adrian Maniu, Voronca e unul dintre cei ce inovează substanțial imaginarul liricii românești. Și ceea ce este mai important, aceste noi „date” se Înfățișează ca prezențe familiare, la Îndemînă, degajînd eul poetic de orice complexe, ca și de tînjitoarele nostalgii romantico-simboliste. Autorul Invitației la bal ne introduce printre primii În ceea ce numim astăzi o „civilizație a imaginii”, contribuind la Încetățenirea În poezia noastră a unui topos prin excelență avangardist: al spectacolului citadin, al orașului feeric modern. Este, acesta, și unul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai sus - În spațiul promițător de mereu alte orizonturi al cuvintelor. Visătorul avangardist nu are neapărat nevoie de Rio de la Plata, de Basra sau New York (precum Ion Minulescu sau Ion Pillat) pentru a compensa o frustrare sau a exprima o nostalgie de „altceva”: „scînteia revelatoare” se poate produce În realitate imediată, Între obiecte și cuvinte familiare, capabile să-și facă auzit, „din Împletirea de rotițe tictacul revelator”. E vorba mai degrabă aici de o remodelare a realului prin imaginar, Încît „călătoria
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
arhivele nemișcării”. Figurile recluziunii, diseminate pe tot parcursul operei, sînt asociate mereu cu imaginile stagnării, Încremenirii, Împotmolirii, În genere ale noncomunicării, ale absenței relației cu celălalt. În ultimă instanță, lirismul elegiac al lui Voronca crește tocmai pe acest teren al nostalgiei comunicării, al profundei comuniuni cu universul exterior. Lamentația sa vizează, iarăși și iarăși, „această-ntemnițare a omului Într-Însul”, „somnul” oamenilor „Îngrășați de tenebre” sau „lanțul [care] Înnoadă glezna”, „apăsarea perpetuă” din gînd (În Zodiac), după ce, În Brățara nopților, glosase pe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ombre/ténèbres), incapabile să-și exprime obiectul „prin tușe care să-i răspundă prin colorit sau prin alură, care există în instrumentul vocii, printre limbi și uneori la câte unele dintre acestea...” 2. Însă de aici și până la a interpreta nostalgia tiparelor primordiale, a principiilor întemeietoare de semnificații, în sensul unei autoreferențialități principiale a literaturii, distanța este destul de mare. Fondul problemei nu constă în a aproba sau în a respinge o asemenea viziune, ci în a cântări implicațiile paradoxului pe care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]