7,693 matches
-
mulțumită cursului de gătit fără accesorii - în măsura în care se face abstracție de tablă și de cretă - pot să-mi închipui lucruri dorite cu intensitate, chiar de neatins, cu tot cu mirosul și zgomotele aferente. Mai mult chiar: am învățat să poftesc la masă oaspeți care vin călătorind de departe, din vremuri de demult, care-mi lipsesc fiindcă au murit înainte de vreme - de pildă, prieteni din anii tinereții - sau care nu mai vorbesc decât din cărți, fiindcă au fost declarați morți, dar cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vor să fie izbăviți cu ajutorul unor povești mincinoase ce se dau pline de evlavie, fiindcă au încremenit în semne zodiacale medievale. Mai târziu am tras de intervalul meu de timp și am scris romanul Calcanul, de-a lungul căruia poftesc oaspeți din alte ere să ia loc, pentru ca să poată fi ospătați: hering de Schonen în vremurile gotice ale Dorotheei, ca ultimă masă a condamnatului la moarte; tocana de măruntaie pe care stareța Margarete Rusch se pricepea s-o gătească pentru tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ollefritz; și mâncărica de ciuperci cu care umplea capul de vițel, de care guvernatorul lui Napoleon, generalul Rapp, nu a scăpat decât ajutat de noroc; și rinichii pregătiți de Lena Stubbe în sos de muștar când August Bebel a fost oaspetele ei și când i-a arătat cartea ei de bucate „proletară“... Atunci când foamea rodea pe dinăuntru, l-am ascultat cu atenție pe maestrul meu. De îndată ce ingredientele au început să se găsească ieftin, supele de aer, găluștele de nori, găinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
început să cânt în pădure, puteam să dorm în picioare, să mă salvez prin povești mincinoase, să-mi inventez, fără grăsime, carne sau pește și fără nici un fel de zarzavat fripturi și supe gustoase; în plus, să invit la masă oaspeți din cele mai îndepărtate ere; până și să citesc viitorul din palmă învățasem, cu toate astea mă aflam la o distanță imposibil de depășit de absolvirea școlii, care mi-ar fi certificat faptul că-s bun de universitate. Atunci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
modă, de demența săltăreață din zona video și de țopăitul din eveniment în eveniment, de sanctificarea fierului vechi și de golul arhiplin al unei arte superficiale. Iar apoi eu aș avea voie, ca gazdă și bucătar, să-i bucur pe oaspeții mei cărora moartea le-a dat permisie. La început, s-ar servi o supă concentrată de pește din căpățâni de batog, asezonată cu mărar proaspăt. Pe urmă aș putea să pun pe masă o pulpă de miel împănată cu usturoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru săraci, gătită din cel de-al patrulea stomac al vacii care, bine răzuit și spălat temeinic, seamănă cu o bucată de frotir. Această mâncare am servit-o mai târziu tot mereu, cu roșii, usturoi și fasole, ca antreu pentru oaspeții pe care-i prețuiam: de pildă pentru meșterul pietrar al domului din Naumburg și modelele lui, cu toții din familii burgheze sau de țărani, care, după cuceriri războinice, se statoriniciseră, la începutul secolului XIII, pe malul râului Saale. Ei i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
soția fără de copii a acestuia, faimoasa în toată lumea Uta von Naumburg. Atunci când nava de vest a domului și-a dobândit statuile de întemeietori ce aveau să fie numite mai târziu gotice, nu existau încă roșii și fasole albă. Dar, pentru oaspeții mei adunați în jurul meșterului anonim, s-ar putea găti o mâncare din bob proaspăt și stomac de vacă, mâncare ce mă săturase atât de ieftin în cantinele populare din Roma. Chiar și nevasta unui dogar, frumoasa Gertrude, care pozase în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adresa soțului ei de care se despărțise, care locuia la Villa Medici cu o bursă oferită de statul francez. În treacăt, Dina Vjerny mi-a dat de înțeles: „Îi place să primească vizite...“ Și așa și era: și-a primit oaspetele fără nici un fel de farafastâcuri. Trebuie că m-am instalat repede în atelierul său pe cât de gol, pe atât de nefolosit și că am lucrat la un bust, căci episodul acesta este atestat de o fotografie nu prea clară, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Glasgow. Dar nu eram liber pentru nici una din ele, fiindcă încă eram prizonierul obtuzității suabe. Abia la Palermo, acolo unde așa-zisul pelerin nu s-a dus, așa cum le promisese mafioților italieni, în audiență la sfânta Rosalia, dar unde, ca oaspete la Academia de Belle Arte, am avut acces la clasa de sculptură a profesorului Rossone, sufletul meu s-a deschis brusc pentru eleva acestuia Aurora Varvaro. Zăvorul a început să cedeze, cortina s-a deschis. Cum să spun: la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Oskar Mazerath a înlocuit scândura de spălat. După bunul lui plac, el își făcea personajele să se supună și-i dădea restaurantului Czikos o importanță exagerată pe durata unui capitol care se numea „Pivnița cu ceapă“, prin faptul că oaspeții alesului local, atât cei împietriți, cât și cei însetați de viață, erau mișcați până la lacrimi cu ajutorul fundurilor de lemn și al cuțitelor: ceapa tocată, un laxativ de un fel aparte, era tocmai bună spre a face ca „neputința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
face ca „neputința de a ține doliu“, ce avea să-i fie imputată ulterior societății postbelice, să devină ceva mai permeabilă. Și așa s-a și întâmplat. Contra cost, se putea plânge în hohote. Lacrimile, numărate, aduceau ușurare. Până la urmă, oaspeții care plăteau se transformau în niște copii ce gungureau, care urmau cuminți toba lui Oskar. De unde se poate trage concluzia că înaintea tuturor celorlalte produse ale câmpului și ale grădinii, ceapa este potrivită pentru o utilizare literară. Fie că, foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Otto Schuster continuă să fie lipit de mine; lămpile cu petrol erau cele care produceau atmosferă și o lumină discretă. Noi, cei trei muzicieni de ocazie, aveam rareori parte de o pauză. Abia mult după miezul nopții, când ultimii oaspeți plecaseră, ne umpleam burta cu gulaș de Szeged. Eu fumam cu măsură, dar beam prea mult: tescovină și șliboviță, oferite de dame ce țipau strident. O afacere gălăgioasă, ale cărei prețuri deprinseseră cățăratul de la așa-zisul miracol economic. Mă duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
strident. O afacere gălăgioasă, ale cărei prețuri deprinseseră cățăratul de la așa-zisul miracol economic. Mă duceam la fund. Academia nu mă mai vedea decât rareori. Fiecare noapte înghițea ziua care venea. Vorbărie goală. Respirație duhnind a poșircă. Mutrele pocite ale oaspeților. Găuri în memoria zdreanțuită. Și totuși, ca în spatele unui geam sablat, se conturează ceva de care cred că pot să-mi aduc aminte într-o oarecare măsură: noi trei - Geldmacher cu cântatul lui la flaut, Scholl cu banjo-ul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Czikos cu ceata lui de însoțitori. De la o oarecare distanță, cinci, șase mese de noi, el va fi auzit stilul nostru de jazz și fără îndoială va fi gustat erupțiile stridente ale lui Geldmacher; oricum, sound-ul acestuia era neobișnuit. Așadar, oaspetele ilustru a pus, cum s-a spus mai târziu, să i se aducă trompeta de la hotel, și-a ridicat privirea - brusc și imposibil de interpretat greșit - spre colțul nostru de sub scara ce ducea la etaj și - parcă îl văd - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de cărbuni; atât de aspră a fost iarna aceea. O femeie cu șorț și bonetă care servea în salon s-a apropiat de masa la care ședeam, pe cât de pierdut, pe atât de gânditor, și l-a întrebat pe noul oaspete dacă era și el poet. Întrebarea l-a lovit drept în inimă. Când prințul din poveste a spus fără să stea pe gânduri da, fata l-a crezut pe cuvânt, a făcut o reverență și i-a adus, odată cu ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici nu-l rog să zăbovească: e străinul, evreul care pândește din fundul Înnegurat al poveștii mele, așa cum pândește, și va continua să o facă, dacă legislația prudentă nu-l trăsnește, la fiece carrefour al Istoriei. În cazul nostru, numele Oaspetelui de piatră e Samuel Nemirovsky. Vă scutesc chiar și de cel mai mic amănunt referitor la acest ebenist Întru totul banal: frunte senină și Înaltă, ochi de o tristă demnitate, barbă neagră de profet și statură interșanjabilă cu a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tata întorcându-i practic spatele și exprimându-și dezamăgirea printr-un gest de concediere. Și așa, presupun eu, s-a încheiat noua prietenie. Nu știu din ce motiv, dar eu am simțit că era de datoria mea să conversez cu oaspetele nostru. Asta poate și pentru că mă obișnuisem să evoluez într-o societate civilizată în care oaspeții sunt tratați ca niște oaspeți. În care, dacă cineva te invită la cină, nu te aruncă în mijlocul unei mulțimi de necunoscuți, după care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
presupun eu, s-a încheiat noua prietenie. Nu știu din ce motiv, dar eu am simțit că era de datoria mea să conversez cu oaspetele nostru. Asta poate și pentru că mă obișnuisem să evoluez într-o societate civilizată în care oaspeții sunt tratați ca niște oaspeți. În care, dacă cineva te invită la cină, nu te aruncă în mijlocul unei mulțimi de necunoscuți, după care te ignoră complet. Am spus-o de un milion de ori: eram incapabilă să înțeleg cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
noua prietenie. Nu știu din ce motiv, dar eu am simțit că era de datoria mea să conversez cu oaspetele nostru. Asta poate și pentru că mă obișnuisem să evoluez într-o societate civilizată în care oaspeții sunt tratați ca niște oaspeți. În care, dacă cineva te invită la cină, nu te aruncă în mijlocul unei mulțimi de necunoscuți, după care te ignoră complet. Am spus-o de un milion de ori: eram incapabilă să înțeleg cum de Helen nu o încasa niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la bătrînețe, Îți cade dragă etimologia. Pantalonu’. Ziarul Partidului Vostru oferă o mostră de păstrare a limbii și obiceiurilor aferente ei, descriind „vizita președintelui ION ILIESCU În județul Buzău”. „La coborîrea din elicopter, președintele a fost Întîmpinat de.” (...) „Apoi distinsul oaspete s-a adresat sutelor de.” (...) „La Încheierea vizitei, Înaltul oaspete s-a Îndreptat spre.” E de parcă distinsul oaspete nici n-ar fi fost. Așa cum declamă și prof. Țucra-n Azi: „Problema Frontului este a fi sau a nu fi” (se repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oferă o mostră de păstrare a limbii și obiceiurilor aferente ei, descriind „vizita președintelui ION ILIESCU În județul Buzău”. „La coborîrea din elicopter, președintele a fost Întîmpinat de.” (...) „Apoi distinsul oaspete s-a adresat sutelor de.” (...) „La Încheierea vizitei, Înaltul oaspete s-a Îndreptat spre.” E de parcă distinsul oaspete nici n-ar fi fost. Așa cum declamă și prof. Țucra-n Azi: „Problema Frontului este a fi sau a nu fi” (se repetă). Reiese că Frontu e Hamlet, Ofelia, Rodica Beclean, stafia-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obiceiurilor aferente ei, descriind „vizita președintelui ION ILIESCU În județul Buzău”. „La coborîrea din elicopter, președintele a fost Întîmpinat de.” (...) „Apoi distinsul oaspete s-a adresat sutelor de.” (...) „La Încheierea vizitei, Înaltul oaspete s-a Îndreptat spre.” E de parcă distinsul oaspete nici n-ar fi fost. Așa cum declamă și prof. Țucra-n Azi: „Problema Frontului este a fi sau a nu fi” (se repetă). Reiese că Frontu e Hamlet, Ofelia, Rodica Beclean, stafia-i clar cui aparține, groparul se cunoaște. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o brunetă fermecătoare, că n-are motiv să se Înduioșeze, să plîngi În fața unor cîrnați nu-i un semn de spiritualitate, chiar dacă-s foarte mari, ar putea fi dac-ai lăcrima privind un Rembrandt, de pildă, o catedrală, probabil că oaspeții lor erau niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu mai văzusem pînă atunci o telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
degeaba fug de îmbrățișarea ta căci mă strângi tot mai puternic mai pătimaș lângă tine mă cuprinzi cu tentacule nevăzute fierbinți și aproape că mă sugrumi dar nu-ți pasă culegi cu satisfacție fiecare geamăt strecurat printre buzele mele tu oaspete nedorit lacom și nesățios - durere -
Oaspete nedorit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83275_a_84600]
-
la doamna Ralphie, plină de vînătăi În loc de cadouri de Crăciun. — Mă mai gîndesc la asta. Acum hai să ducem pileala. Dacă ești cuminte, Îți dau voie să-ți alegi o sticlă numai a ta. CAPITOLUL 2 Preston Exley smulse pînza. Oaspeții lui scoaseră niște exclamații admirative. Ooo! Aaa! Un consilier municipal bătu din palme, vărsînd niște eggnog pe o matroană din Înalta societate. Lui Ed Exley Îi trecu prin cap că ăsta nu e un ajun de Crăciun tipic pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]