KorAP: Find »[drukola/base=oaste & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...183 184 185 ...212 >

5,280 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Închis. Din noaptea aceasta, oricine trece În Moldova pe drumuri lăturalnice e ucis pe loc de arcași. Celelalte porunci le veți primi mâine. Până atunci, odihniți-vă. Trâmbițele sunară din nou. Alexandru privi Întrebător. - La miezul nopții comandanții corpurilor de oaste sunt chemați la măria sa. De mâine, curtea de la Suceava Începe să se mute la Vaslui. Nu pot fi apărate două obiective importante În același timp. Dar despre toate astea vor vorbi la noapte. Cred că nu ești deloc obosit după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pierde bătălia, ne vom retrage Împreună cu tine și cu voievodul. Dacă vom câștiga, te așteaptă lucruri grave. Vei avea hotărâri de luat. De astă dată, căpitanul izbucni În râs. Dar atenția Îi fu atrasă imediat de sosirea unui corp de oaste pe care Îl aprecia la aproximativ cinci mii de oșteni. Uniformele nu erau moldovenești. În fruntea oștenilor Îl recunoscu pe spătarul al doilea Filip Pop. Alexandru privi și el, curios, sosirea călăreților. - Ne-au venit secuii În ajutor... spuse căpitanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ciocnirea era destul de Îndepărtată În timp. Dar era inevitabilă. Seara de 9 ianuarie 1475, Vaslui, Moldova Armatele otomane se surgeau Încă pe valea Bârladului, dar peste puțină vreme aveau să Înnopteze. Voievodul străbătuse, prin codri, zeci de kilometri spre sud. Oastea invadatoare era, cu adevărat, imensă. Dar Înaintarea fusese, În ultimele zile, tot mai grea. Turcii pierduseră peste zece mii de oameni În luptele de hărțuială. Nu găsiseră nimic de jefuit pe drum, iar convoaiele de aprovizionare rămăseră mult În urmă, Înțepenite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de oameni În luptele de hărțuială. Nu găsiseră nimic de jefuit pe drum, iar convoaiele de aprovizionare rămăseră mult În urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
putem fi peste tot, spătare... spuse voievodul. Toată suflarea Moldovei e aici, la Vaslui. - Patruzeci de mii de oameni, spuse spătarul Albu. - Patruzeci de mii de moldoveni și cinci mii de secui, completă Pop. Niciodată Moldova n-a ridicat o oaste atât de mare. - Niciodată Moldova n-a fost atacată de o oaste atât de mare, spuse Ștefan. Mâine vom da piept cu o armată de patru ori mai numeroasă, alcătuită din profesioniști ai războiului. - Turcii sunt la jumătate din capacitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la Vaslui. - Patruzeci de mii de oameni, spuse spătarul Albu. - Patruzeci de mii de moldoveni și cinci mii de secui, completă Pop. Niciodată Moldova n-a ridicat o oaste atât de mare. - Niciodată Moldova n-a fost atacată de o oaste atât de mare, spuse Ștefan. Mâine vom da piept cu o armată de patru ori mai numeroasă, alcătuită din profesioniști ai războiului. - Turcii sunt la jumătate din capacitatea de luptă, spuse pârcălabul Șendre. Mulți abia se mai țin pe picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
șopti voievodul, gânditor. Cu toate astea.... nu văd ce schimbări tactice putem face... - Și dacă nu le facem, măria ta, cum vom transmite ordinele? Prin semnalele cu steaguri, care nu se văd? Prin curieri care nu mai nimeresc corpurile de oaste la care trebuie să ajungă? Prin buciume care nu știm unde se află? Cum ne dăm seama cât de aproape e dușmanul și ce forțe angajează În luptă? Căpitanii se strânseră din nou În fața hărții, privind consternați. Oană avea, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
turci. Iar vremea continua să se Încălzească. Deci și dimineață va fi tot ceață. - Care e soluția ta? Întrebă Ștefan. -Singura rețea de semnale rămasă În funcțiune este cea a Apărătorilor! Informațiile, În fiecare minut, vor face diferența dintre o oaste uriașă care nu știe Încotro s-o ia și o oaste mică, dar care știe fiecare mișcare a dușmanului. - O bătălie a informațiilor! spuse, luminat la chip, voievodul. Cu toții gândeam o bătălie a săbiilor, a tunurilor, a sulițelor! Cum vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fi tot ceață. - Care e soluția ta? Întrebă Ștefan. -Singura rețea de semnale rămasă În funcțiune este cea a Apărătorilor! Informațiile, În fiecare minut, vor face diferența dintre o oaste uriașă care nu știe Încotro s-o ia și o oaste mică, dar care știe fiecare mișcare a dușmanului. - O bătălie a informațiilor! spuse, luminat la chip, voievodul. Cu toții gândeam o bătălie a săbiilor, a tunurilor, a sulițelor! Cum vezi tu, Cosmin, această bătălie a informațiilor? Cred că ideea e genială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
săbiilor, a tunurilor, a sulițelor! Cum vezi tu, Cosmin, această bătălie a informațiilor? Cred că ideea e genială... - Iată cum: avem sute de oameni antrenați În transmiterea informațiilor, codificat, În semnale luminoase. Vom plasa câte cinci În interiorul fiecărui corp de oaste, fie de cavalerie, fie de pedestrime. Numărul și traiectoriile săgeților aprinse ne vor spune tot ce se Întâmplă În valea Vasluiului! - Dar ceața... - Ceața nu se ridică la mai mult de douăzeci de pași, căci plutește, cum vedeți, la suprafața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Într-adevăr, se vede! Iar noi ne vom afla sus, pe dealuri! Voievodul se ridică din jilț, pășind grăbit de-a lungul cortului. Apoi se opri și spuse: - Oștenii tăi, căpitane Oană, să plece chiar acum spre toate corpurile de oaste. La intrarea cortului se auzi tropot de cal și un Apărător ceru Încuviințare să intre. Ștefan aprobă, iar luptătorul Îi Întinse un răvaș căpitanului Oană. Acesta Îl deschise și privi Întâi semnătura. „Angelo”. Textul era scurt. „Veghează asupra voievodului. Cuceritorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să intre. Ștefan aprobă, iar luptătorul Îi Întinse un răvaș căpitanului Oană. Acesta Îl deschise și privi Întâi semnătura. „Angelo”. Textul era scurt. „Veghează asupra voievodului. Cuceritorii au ajuns la Vaslui”. Dimineața de 10 ianuarie 1475, Vaslui Ceața acoperea totul. Oștile Moldovei intraseră În dispozitiv din după-amiaza zilei precedente și dormiseră În locurile din care aveau să declanșeze atacul. Altminteri, pregătirile strategice În zorii acelei zile ar fi fost imposibile. Nu se vedea nici la doi pași. Fiecare luptător putea vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cuprindea parcă Întinderi nesfârșite. - Ambuscadă la pod! ordonă voievodul, Îmbrăcat cu cămașă de zale și platoșă de oțel, purtând la centura cu diamante spada genoveză de două mâini, cu mânerul Încrustat cu zimbrul Moldovei. Săgeata roșie zbură peste cețuri, spre oastea dușmană. Se auziră tropote. Avangarda spătarului Pop ocupă ieșirea podului cu trei rânduri de arcași, În spatele cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de spahii lansată de Soliman trecu podul la trap (galopul era imposibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
asupra cavaleriei! Pedestrimea, cu Întregul dispozitiv, presiune asupra ienicerilor până la malul Bârladului! Din luncă Începură să sosească semnale luminoase. Înaintarea turcilor fusese oprită pe Întreaga linie. Urdia bâjbâia, neștiind Încă ce forțe are În față. Mai bine de jumătate din oastea otomană nu putea intra În luptă, fiind prinsă În noroaiele din dreapta râului. - Trebuie să câștigăm până la amiază! Îi spuse voievodul căpitanului Oană. Când ceața se va ridica, va fi prea târziu. Oană aprobă, fără să adauge nimic. Părea atent la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
adică În mlaștinile de la Trei Ape, unde nu e nimeni. Semnalele din vale Începeau să se schimbe, totuși. Un număr din ce În ce mai mare de ieniceri modifica raportul de forțe. Experiența lor de luptă și rezistența lor la efort Își spunea cuvântul. Oștile proaspete ale Moldovei reușiseră să impună ritmul și strategia luptei vreme de peste două ceasuri. Dar puterea Semilunei creștea. Pierderile nu-i afectau cu nimic capacitatea de luptă. Cinci mii sau zece mii de oameni mai puțin nu Însemnau nimic. - Comisul Toader

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ienicerii. Rândul al treilea se strecură În față, reluând lupta. Alte două săgeți, galbene, se ridicară spre cer. Spătarul Albu Înțelese și porunci: - Retragere pe flancuri, cu voltă largă! Aceeași poruncă o transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de oaste, istovite de lupta neîntreruptă, se regrupară lateral, ieșind din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se Întindea deja În toată valea Bârladului. - Nu uitați - strigă stegarul Isailă - nu uitați ce aveți În spate! - Dealurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de vânători domnești de pe centru! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului Toader! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Tot ce ne-a rămas din oastea Moldovei, călărimi sau pedestrași, atac la galop pe flancul stâng! Soarta Moldovei stă În acest atac! Împingeți-i În mlaștinile de la Trei Ape! Zdrobiți-i!! Urdia se clătină sub lovitura venită din spate. Soliman aruncă În luptă garda de elită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși, strivită de tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se aflaseră sub comanda comisului Toader ieșiseră din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși, strivită de tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se aflaseră sub comanda comisului Toader ieșiseră din Încleștare și executau o manevră de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Mirenilă, unde primii fugari turci Încercau să se salveze. Călărimile de Vrancea și corpul secuilor respingeau un atac disperat al achingiilor. Dar, dincolo de aceste regrupări care deschideau calea unei victorii nesperate, căpitanul observă că nu e singurul care studiază starea oștilor În acest moment crucial al bătăliei. Mii de priviri erau ațintite spre atacul Apărătorilor. Nu doar fiindcă acolo se afla voievodul, ci fiindcă el răsturna o credință. Aceea că nu puteai ataca direct un comandant turc, fiindcă puterea otomană era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Cuceritorilor... extraordinar... ” - He! Alessandro! se auzi vocea lui Gianluca, În apropiere. Italianul se apropia la trap, după ce fusese În toate locurile accesibile ale bătăliei. Mi se pare mie, sau asistăm la un miracolo? Această uriașă armată care, ar fi Învins oștile reunite ale principilor europeni, se retrage cu adevărat din fața lui Ștefan? - Nu pot să cred... spuse Alexandru. Parcă nimic nu e real... Ștefan izbi cu sete capul unui turc anatolian, Îmbrăcat Într-o armură de Samarkand, crăpându-i coiful și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii bătălii. Era un semnal pe care nu Îndrăzniseră să-l viseze căpitanii de oaste și boierii Sfatului domnesc, cei care fuseseră alături de voievod În fiecare zi a apropierii urgiei. Cea mai mare armată a Asiei și Europei nu putea fi Înfrântă la Vaslui, Își spusese fiecare din ei, cutremurându-se la gândul morții apropiate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Își recucereau pământurile. După-amiaza scădea, Încet, spre seară. Vremea continua să se Încălzească. Ceața dispăruse cu totul, dar cerul era plumburiu. Se apropiară și tropotele miilor de cai moldovenești, porniți la galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor de oaste, poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi un val de liniște, ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu miile, de rămase Moldova pustie... Căzură vânătorii domnești mai bine de jumate... Apoi alte porunci se auziră, acoperind oceanul de șoapte. - Zice că dădu măria sa poruncă de adunare... Tropotul cailor curierilor domnești se auzea din ce În ce mai distinct printre corpurile de oaste rămase pe câmpul de luptă. Se poruncea adunarea Oștii celei mari În jurul măriei sale. Curierii se așezară din trei sute În trei sute de pași, pentru a prelua cuvintele voievodului, care nu puteau fi auzite de toată suflarea. - Unde e măria sa? Întrebă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mai bine de jumate... Apoi alte porunci se auziră, acoperind oceanul de șoapte. - Zice că dădu măria sa poruncă de adunare... Tropotul cailor curierilor domnești se auzea din ce În ce mai distinct printre corpurile de oaste rămase pe câmpul de luptă. Se poruncea adunarea Oștii celei mari În jurul măriei sale. Curierii se așezară din trei sute În trei sute de pași, pentru a prelua cuvintele voievodului, care nu puteau fi auzite de toată suflarea. - Unde e măria sa? Întrebă un țăran mai vârstnic, cu mustață răsucită. Că nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]