6,900 matches
-
sau din lașitate - ideii lor despre mine, și anume că sunt o persoană mediocră? Nu, nu vreau să devin mediocră! Eu știu că nu sunt mediocră! Ce dacă sunt urâtă și lipsită de haz? Ce dacă am coșuri și port ochelari? Sunt inteligentă. Gândesc întruna, am o minte clară și am talent cu carul la scris! (Chiar dacă, mă rog, nu am scris până acum nici o operă...) îmi fixez privirea pe mâna dreaptă, mâna care scrie - deocam dată scrie doar notițe la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la ureche mă umple de groază. — Nu mai vreau s-aud! mă revolt eu. Ce oroare! — Atunci îți spun cum știu eu că trec coșurile, râde Geor giana poznașă. Cu zăpadă proaspătă! — Serios? fac eu, holbându-mă la ea prin ochelari. Nu o cred, dar asta-mi place la ea: că e mereu veselă și lip sită de griji. Privirea mi se îndreaptă automat spre fereastra cu gratii de la etajul I al liceului, care dă înspre strada din față. Zăresc fulgii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care acum s-a oprit și pare să mă fixeze, la rândul ei, cu pri virea. O privire parcă albastră, încercuită de un corn alb în frunte. Un inorog? E chiar frumos! Cine spunea că inorogii sunt urâți? îmi dau ochelarii jos și mă frec la ochi. Am luat-o razna. — Georgi, hai să chiulim! propun eu în timp ce sună ener gic soneria care anunță sfârșitul recreației. Dă-o naibii pe profa de chimie, n-am nici un chef de ea! Hai să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plin de pis trui. Ce idee grozavă ai avut să chiulim! Ce bine e-n zăpadă! N-am să uit niciodată ziua asta! Nici eu n-am să uit ziua asta, îmi spun în gând. Privirea mea eliberată de strânsoarea ochelarilor colindă în voie în sus. Cerul tot e ca o uriașă mare răsturnată, cu valuri albe care se sparg în fulgi ce zboară deasupra mea. închid pentru o clipă ochii. Mă văd înotând cu mișcări ample de bras în marea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neprihănit parcă tămăduiește și înțelepțește. Am să vin la ziua ta, îi promit Georgianei, cu un glas vo ios, în timp ce mă ridic. Iar cu olimpiada, oi vedea atunci, după ziua ta, dacă mai am chef să mă duc... îmi pun ochelarii și-mi înhaț servieta, simțind, în timp ce mă scutur de zăpadă, că mă scutur totodată de euforia dinainte. Am redevenit o elevă oarecare, o elevă de liceu care a chiu lit de la ora de chimie cu colega ei de bancă și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu mine ne chinuim degeaba să-l facem să stea cum va, stă tot ca o mătură cu paie scurte pe fruntea mea încă acoperită de coșuri (nu mi-a ajutat la nimic zăpada). Arăt înfiorător, iar dacă-mi scot ochelarii incolori de pe nasul cam lung nu prea văd bine în jur. — Scoate-ți naibii ochelarii măcar la petreceri, mă sfătuiește Georgiana. Dă-i încolo, puneți-i în poșetă, nu trebuie să citești nimic și nici nu e bine să vezi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o mătură cu paie scurte pe fruntea mea încă acoperită de coșuri (nu mi-a ajutat la nimic zăpada). Arăt înfiorător, iar dacă-mi scot ochelarii incolori de pe nasul cam lung nu prea văd bine în jur. — Scoate-ți naibii ochelarii măcar la petreceri, mă sfătuiește Georgiana. Dă-i încolo, puneți-i în poșetă, nu trebuie să citești nimic și nici nu e bine să vezi totul prea clar... Chiar dacă te cheamă Clara! Ți se pare lumea mai frumoasă dacă e
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
n-am găuri în urechi, că mi-ar fi dat și cerceii. Cercei de aur îmi mai lipseau, să fiu ca o pațachină cu mutră de copil tâmpit, doldora de bijuterii din aur, doldora de coșuri pe frunte, și cu ochelari pe nas... îmi scot ochelarii de pe nas și îi pun în poșetă, cum m-a sfă tuit Georgi. Și poșeta mică, neagră, de lac, special pentru petreceri, e tot de la mama. Nu sunt învățată cu poșetele, o țin ca pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că mi-ar fi dat și cerceii. Cercei de aur îmi mai lipseau, să fiu ca o pațachină cu mutră de copil tâmpit, doldora de bijuterii din aur, doldora de coșuri pe frunte, și cu ochelari pe nas... îmi scot ochelarii de pe nas și îi pun în poșetă, cum m-a sfă tuit Georgi. Și poșeta mică, neagră, de lac, special pentru petreceri, e tot de la mama. Nu sunt învățată cu poșetele, o țin ca pe o servietă în mână, bâțâind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înlăuntrul meu tot aștept să se întâmple ceva și pur și simplu tot ce pot face e să aștept acest ceva. Ceva absolut nou în viața mea. Mai știi, poate totuși se va ivi Destinul la ușa Georgianei! Cu toate că, fără ochelari, îi văd cam în ceață pe toți, am remarcat totuși un băiat. îl cheamă Eduard (dar toți îi spun Edi). Ce părere ai, Edo?! M-a frapat de la bun început numele lui. Eduard. Seamănă cu numele tău, ce zici de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Zâmbetul lui, care îmi părea mai devreme întors trufaș doar înspre el și înspre Anda, mă cuprinde deschis și vesel. Nu văd în el nici o urmă de ironie sau de îngâmfare, dar poate că-mi scapă detalii pentru că nu am ochelarii la mine și îl văd prin plasa semitransparentă a unei cețe. Mă uit la perechi. Anda dansează cu nesuferitul pe care l-am pocnit eu mai devreme. Ca să vezi! Ce bine îmi pare acum că Anda îi învârte pe băieți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trebuie să scriu mai citeț și mă străduiesc să o ascult, dar mi se pare că literele pe care le rotunjesc nu-mi aparțin, nu sunt de senele mele, sunt ele însele creaturi necunoscute, pe care abia le deslușesc prin ochelari. Pe mine, oricum, simt că nu mă pot desluși. Nu mă pot explica mie însămi nici măcar când scriu. Acum, chiar acum, când scriu, în mintea mea am imaginea per fect clară a persoanei mele - relaxată și concentrată în același timp
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eduard, constat cu mirare: plouă rar, mai mult se scurg niște nori răzleți de cărbune. Ploaia mă mângâie leneș, cu stropi iscați, parcă, de niște valuri jucăușe. Unde e ploaia mea torențială? Mă uit la el cu atenție încruntată prin ochelari. în sinea mea, răsuflu ușurată. Nu, nu-i nici urmă de îngâmfare în zâmbetul lui, mi s-a părut doar, aseară, când îl credeam inaccesibil și antipatic. Și chipul meu e ud acum. E ud și de la stropii de ploaie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să fac: să mă adun de jos și să mă recompun, sau să mă las așa, descompusă în fărâme, să mă contopesc cu podeaua și să dispar pentru totdeauna? — Nu-i o idee rea, admit eu, privindu-l serioasă prin ochelari. Putem încerca, sigur... — Să-ți spun atunci la ce mă gândesc, continuă Eduard, în tinzând mâna și mângâindu-mă ușor pe obraz. O face în mod spontan și firesc, surâzător, fără nici o crispare și fără nici o grijă. Ce bine de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful ghetei drepte. Hohotesc și eu incontrolabil în timp ce mă adun de pe podea și-mi scot ochelarii de pe nas, examinându-i amuzată - nu, nu s-au spart! — De ce am râs, de fapt? îl întreb pe Eduard, după ce-mi șterg lacrimile de râs. (Iată, în sfârșit, îmi șterg lacrimile! în sfâr șit, mi au curs lacrimi, dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
l! L-a întors înspre mine, să-l văd. în aceeași clipă însă, mi-am simțit privirea încețoșată și inima a început să mi se zbată năval nic în piept. M-am lăsat moale pe pat și mi-am scos ochelarii de pe nas. Am luat batista din buzunarul de la uniformă și am început să-i șterg cu meticulozitate. — Scuză-mă, am mormăit. Sunt vlăguită, cred că am răcit. Am să mă uit mai târziu la desen, îți promit! Eduard a pus
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu-i vină ideea să mi-o ia și să-mi pierd iar identitatea și mai ales șirul gândurilor. Trebuie să mergem amândoi la mare. De acolo pornește totul. De acolo trebuie să pornim! îi repet, privindu-l triumfătoare prin ochelari. Eduard se oprește și îmi cercetează surprins chipul. Privirea lui cenușie mă măsoară cu uimire din cap până-n picioare, de parcă m-ar cuprinde de-abia atunci în căușul ei pentru prima dată. — Firește, îmi spune el, încurcat, parcă necutezând să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu greutate. Eduard se ridică din pat și se îndreaptă spre mica lui fereastră, cu jaluzelele trase. — Vrei să deschid geamul? mă întreabă, cu o voce blândă. — Nnu, îi spun, bâlbâindu-mă fără să vreau. Aș vrea să-mi găsesc ochelarii, nu mai știu unde naiba i-am pus! Cotrobăim amândoi prin cameră, în beznă, fără folos. în continuare mintea îmi funcționează cu greutate. Clara mea minte este complet în ceață! — Să stai liniștită, îmi spune Eduard, tata n-a întrebat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
putem pleca fără grijă. — E bine atunci, rostesc eu, cu o voce parcă stridentă, pe care mi se pare c-o aud răsunând în tot apartamentul. M-am îmbrăcat și mi-am netezit părul cum am putut. Poate-mi găsesc ochelarii, totuși, înainte de plecare. Pun mâna pe clanță, să ies. Eduard mă oprește. — Clara, uită-te în ochii mei! îmi spune, dar eu închid ochii, strâns. Să nu-ți pară rău! îmi șoptește, sărutându-mă ușor pe obraz. îmi placi foarte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmi placi foarte mult, îmi place totul la tine, ar trebui să începi și tu să te placi! — Probabil că ai dreptate, îi răspund, abia stăpânindu-mi o iritare care tinde să mă acapareze, dar deocamdată trebuie să-mi găsesc ochelarii și să fug acasă. Vorbim mâine pe larg! Ba nu, știi ce... Hai să lăsăm să treacă duminica asta, s-ar putea să avem musafiri (îl mint cu nerușinare, dar de data asta am eu nevoie de puțin spațiu în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
poate, despre expedițiile lui montane. Dar în acest moment nu-mi arde de nimic. Vreau doar să fiu eu cu mine însămi și nimic altceva. îmi aduc aminte, chiar în clipa în care deschid ușa, că singură mi-am scos ochelarii și mi i-am pus în buzunarul canadienei atunci când m-am oprit pe stradă să-l sărut pe Eduard. Mi s-a părut atunci o mare dovadă de curaj din partea mea, fără să-mi pot imagina, cu mintea mea zbârnâitoare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
M-am dat jos din pat și am deschis ușa camerei cu băgare de seamă, de parcă aș fi făcut un lucru necuvenit, și deodată m-a năpădit lumina soarelui. Mi-am dat seama atunci că am uitat să-mi pun ochelarii pe nas și papucii în picioare, dar nu am simțit nici o neplăcere când am pășit cu tălpile goale pe cele câteva trepte care coborau în curte și apoi pe pietricelele neregulate care o pavau. M-am îndreptat spre bucătăria de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cele câteva trepte care coborau în curte și apoi pe pietricelele neregulate care o pavau. M-am îndreptat spre bucătăria de vară, unde mama cocea vinete și de unde venea un miros greu și ade menitor de fum. Deși nu aveam ochelarii la mine și vedeam oarecum în ceață, am observat cu mirare că din ochii mamei curgeau lacrimi. Mama stătea aplecată asupra unui castron smălțuit cu albastru, în care picura ulei peste vinetele tocate și picurau lacrimi, nenumărate lacrimi mari, rotunde
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai fost în stare să urc scările. Cu tot efortul meu de a păși, nu am reușit decât să mă împiedic prostește de o treaptă și să cad în față, ca o caraghioasă. Am scă pat din mână servieta, iar ochelarii mi-au zburat cât colo. Georgiana s-a repezit să mă ridice și mi-a cules lucrurile îm prăștiate care-ncotro. M-a privit apoi cu îngrijorare. — Vai, Clara, ce m-ai speriat! Ești încă slăbită, nu? Iar eu îți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cineva acasă, dar erau și domnul Scarlat, și Bobo. Domnul Scarlat mi-a deschis ușa și pentru o clipă mi s-a părut că zăresc o lumină vagă în ochii lui obosiți, as cunși de ramele groase și negre ale ochelarilor. — Clara Martin! a exclamat el. Robert, a venit Clara Martin! — Ce face Eduard? l-am întrebat, destul de nepoliticoasă, înainte chiar de a intra. Mi-a răspuns calm, încercând să mă liniștească. M-a bătut pe umăr și mi-a spus
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]