5,053 matches
-
încetează să mai fie un gen eroic și minor, spre a fi tranformat în discursul ce pune sub semnul întrebării identitățile clasice și stereotipurile rasiale. Publicată în Argentina anilor ’50, proza grafică lui Pratt și Oesterheld se constituie ca un omagiu polemic închinat ilustrei tradiții a benzii desenate western americane. Arta ficțională dezvoltată aici evocă, mutatis mutandis, regândirea europeană a tiparului cinematografic american. Perspectiva se schimbă, unghiurile de abordare descumpănesc, iar personajele nu mai sunt distribuite în acord cu o gramatică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lăsa timp să fugă. Vasul german este, a doua oară, prezent în viața lui Fermanagh, prin ofițerul Höppner. Ducând cu sine secretul nedezvăluit al descoperirii poziției lui Königsberg, Ian Fermanagh poartă și taina fraternității cavalerești cimentate prin sânge și altruism. Omagiul memoriei lui Höppner este una dintre ultimele pagini ale poveștii lui Micheluzzi. Din avioanele engleze care survolează, în 1915, nava germană, un mesaj ajunge pe punte. Este semnul pe care Fermanagh îl trimite ger manilor de pe Königsberg și scrisoarea de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Tăcuți, am pornit spre casă, eu gândind că o putere supremă m-a ajutat să-mi văd din nou soția și copiii. Au trecut de atunci foarte mulți ani și încă mai tresar prin somn. Prin această povestire aduc un omagiu lui Traian, care a plecat de mult într-o călătorie fără sfârșit. Virgil nu va fi un străin pentru mine, iar când ne vom întâlni toți trei într-o altă lume, vom ridica rugă Celui Atotputernic să ne primească în
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Într‑o scurgere ciudată a timpului, auzise deja cum acel ofițer povestise la popotă: „Domnilor, tânărul Esterhazy a dormit buștean astă‑noapte, fără suflare, de parcă‑l așteapta Însurătoarea, nu execuția. Vă dau cuvântul meu de ofițer! Domnilor, să‑i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sângele rece prin rugăciune, cu Îndârjire, cu dinții Încleștați, Înfrânându‑și viscerele și sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Osipovici?“ admițând totodată că Operele complete publicate de Editura Cherkov House pot fi socotite incomplete, căci exista posibilitatea ca Într‑o zi corepondența să iasă la iveală, așadar să nu mai fie redusă la acele douăzeci de scrisori. Aducând un omagiu regretatului Josif Bezimenski, pentru consecvența acțiunilor sale („a trudit treizeci de ani pentru a merge pe urmele celor care, dacă nu au schimbat lumea, măcar au schimbat nume, orașe, state, continente“), veți Încheia spunând că nu v‑ați pierdut credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fiecare viziunea ei: drăgălașă, afectată sau eroică. Dar cu Moréas, chiar sufletul acestui farmec și al acestui mister, insesizabil ca o rază de soare, tot ceea ce a fost antica Eladă, vine să viziteze plaiurile Franței, poate pentru ca să rămâie. PROZE DIVERSE OMAGIU LUI E. LOVINESCU Valah prin origini și slăbiciuni folclorice, cunosc altfel decât prin Sadoveanu farmecul dulcii naturi moldovene. Cămările de miracol ale copilăriei nu se închiseseră bine, ochii prelungeau încrezători, pe lujerul tânăr, mișcarea de împlinire vegetală, când soarta de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
145 POEZIE LENEȘĂ ......................................................... 152 LEGENDA ȘI SOMNUL ÎN POEZIA LUI BLAGA ......... 155 RĂSĂRITUL CRAILOR ................................................ 159 SALUT ÎN NOVALIS ................................................... 163 CUVÎNT CĂTRE POET ............................................... 167 RIMBAUD ................................................................... 169 Traducerea (de Romulus VULPESCU) .............................. 175 JEAN MORÉAS .......................................................... 180 Traducerea (de Romulus VULPESCU) .............................. 189 PROZE DIVERSE OMAGIU LUI E. LOVINESCU ....................................... 197 VEGHEA LUI RODERICK USHER ............................... 198 GEOMETRIE INCENDIATĂ .......................................... 201 CU PRIVIRE LA SPIRITUL MATEMATIC SUB CONSTELAȚIILE NUMERELOR ............................ 202 AUTOBIOGRAFIA OMULUI DE ȘTIINȚĂ ...................... 207 G. ȚIȚEICA (fragment) .................................................. 212 WILHELM BLASCHKE ................................................ 214 DAVID HILBERT (fragment) ......................................... 218 CARL FRIEDRICH GAUSS ............................................ 224 EVARISTE
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
altuia, în timp ce nimicul tău îl ții pentru zile negre. Anii 80. Și ei se despăducheau reciproc în piața publică. La 7 ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Priviți, am învățat mersul târâș la ce bun să te imaginezi fluture? Anii 80. Și ei își spălau reciproc creierele. Asta da sfințenie! Duminica, la primărie, se da anafora pe cartelă. Binecuvântarea clasei muncitoare o rostea tovarășul prim, secretarul citea omagiul conducătorului iubit, directorul ținea un spici despre neprihănita inimă a statuilor, părintele Tatu binecuvânta sfânta virilitate, erecțiile lui Vladimir Ilici Lenin ridicau mausoleul în fiecare an cu un metru deasupra pământului. Să reformulăm un pic creștinismul, tovarăși! spunea președintele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe care el n-o va cânta niciodată În acest teatru, fiindcă e doar un violoncelist de orchestră, chiar dacă principal În partida sa, nu unul din acei concertiști faimoși care străbat Întreaga lume cântând și dând interviuri, primind flori, aplauze, omagii și decorații, norocul lui că din când În când Îi apar câteva măsuri pe care să le cânte solo, grație vreunui compozitor generos care s-a gândit la acea parte a orchestrei unde de obicei se petrec puține lucruri În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
îndată că sunt aici. Veți afla că mă așteaptă, până într-atât încât a considerat potrivit să-mi dea parola castelului din timpul acestor proceduri ale Curții de Onoare. Am articulat cuvântul și am urmărit cum aroganța locotenentului aducea un omagiu aroganței mele. Dați-mi voi să accentuez delicatețea misiunii mele, locotenente, i-am zis coborându-mi glasul. Este imperativ ca în acestă fază numai domnul general Heydrich sau adjunctul său să fie informați despre prezența mea aici la castel. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Othon, lung și negru, și care semăna jumătate cu ceea ce altădată se numea un om de lume, jumătate cu un cioclu, răspunse cu o voce amabilă, dar grăbită: ― O aștept pe doamna Othon care s-a dus să-și prezinte omagiile familiei mele. Locomotiva fluiera. ― Șobolanii... spune judecătorul. Rieux vru parcă s-o ia în direcția trenului, dar se întoarse spre ieșire. ― Da, spune el, nu-i nimic. Tot ceea ce a reținut Rieux din acele clipe a fost trecerea unui muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
avut-o. Este adevărat că, astăzi, mulți dintre concetățenii noștri ar ceda tentației de a le exagera rolul. Dar naratorul este mai curând ispitit să creadă că, dând prea multă importanță acțiunilor frumoase, ar aduce în cele din urmă un omagiu indirect și puternic răului. Pentru că se poate presupune că aceste acțiuni frumoase n-au atâta preț decât pentru că sunt rare și că răutatea și indiferența sunt motoare mult mai frecvente în acțiunile oamenilor. Aceasta este o idee pe care naratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
colan lung, care, pornind de la gât, coboară înfășurându-i șoldurile. Ca semn de ctitor ea ține în mâna dreaptă o pungă. Plasarea doamnei Ecaterina-Dafina, soția lui Eustratie Dabija, soacra lui Gheorghe Duca imediat după ctitor poate fi considerată ca un omagiu adus de ginere, fiindcă datorită intervenției ei energice a fost numit voievod al Moldovei. Constantin poartă pe cap o căciuliță asemănătoare cu a doamnei Anastasia, mantie de culoare verde, fără mâneci, dar brodată cu flori de aur și dintr-un
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
totodată a mai fost, desigur, observată și studiată, nu știu dacă și accentuată în același mod în care încerc s-o fac eu. Dacă eu am pus în evidență baza triadică a structurii Ceții aplicată, voit, cred, de către Unamuno, ca omagiu și semn intern adresat mult admiratului Dante, alt critic, J. M. Valdés, în studiul introductiv la ediția sa a rimanului de față, discutând aceeași problemă a „vocilor narative“, decupează, aplicând poate fără să vrea tot arhitectura conurilor dantești, cinci cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a scris, nu a gândit, Góngora, și acolo se și zugrăvește. Era un erudit, un profesor universitar de poezie clericul acela cordovez..., blestemată meserie! Și la toate astea m-a adus problema durerilor de artiști a lui Mazzini combinată cu omagiul adus lui Góngora de către tinerii culterani din Spania. Mazzini însă, cel cu Dumnezeu și Poporul!, era un patriot, era un cetățean, era un om al cetății; așa sunt oare și acei tineri culterani? Și acum observ marea noastră eroare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
poezia au fost în el și pentru el un singur lucru, o intimă trinitate. Cetățenia, credința și fantezia lui l-au făcut etern. [Și acum, în numărul revistei La Gaceta Literaria, în care tinerii culterani din Spania îi aduc un omagiu lui Góngora și pe care tocmai l-am primit și citit, unul dintre acești tineri, Benjamín Jarnés, într-un articolaș intitulat în manieră culterană „Treier de aur, stoarceri de nectare“, ne spune că „Góngora nu face apel la flăcăruia jucăușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din acel aur treierat. Și adaugă apoi că Góngora și-a propus nu atât să repete o poveste frumoasă, cât să inventeze un frumos idiom. Există însă idiom fără poveste, sau frumusețe a idiomului fără frumusețe a povestirii? Tot acel omagiu lui Góngora, în circumstanțele în care i-a fost adus, în starea actuală a sărmanei mele patrii, mi se pare un omagiu tacit de slugărnicie față de tiranie, un act servil, și la unii, nu la toți, evident, un act de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un frumos idiom. Există însă idiom fără poveste, sau frumusețe a idiomului fără frumusețe a povestirii? Tot acel omagiu lui Góngora, în circumstanțele în care i-a fost adus, în starea actuală a sărmanei mele patrii, mi se pare un omagiu tacit de slugărnicie față de tiranie, un act servil, și la unii, nu la toți, evident, un act de cerșetorie. Și toată acea poezie celebrată de ei nu-i decât minciună. Minciună, minciună, minciună...! Góngora însuși era un mincinos. Auziți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bună zi spaima de viitor mi se va deșerta în carnea chipului, dacă-mi voi pierde voința și memoria, ei, fiii și fiicele mele, tații și mamele mele, nu vor accepta ca alții să-mi aducă nici cel mai mărunt omagiu, necum să mă ierte vindicatv, nu vor accepta să-mi facă elogiul acel farsor tragic, acel monstru de frivolitate care a scris cândva că mă vrea lipsit de pasiune - adică mai rău decât mort. Și dacă asta e comedie, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
da’ tot degeaba. Anost cu ștaif. A fost plăcută tare vizita Călineștilor, iar ieri am trecut câteva minute pe la ei cu Cristina, i-am găsit pe Nick și pe Pauline. Toată lumea a încercat să vadă ce latină mai știe (un omagiu celor 18 ore de latină din norma dublă a Cristinei) și a făcut apologia liceului românesc, mai ales a liceului. Cu Nick aproape nu mai e chip să vorbești altfel decât românește. Chiar greșește când vorbește franțuzește cu Pauline, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cale-afară de dărăpănată În urma luptelor recente, trebuise să se renunțe la ea. De atunci, numai garnizoana turcească Își ridica uneori acolo iurtele. Văzând starea prea puțin binevoitoare a suveranului, Omar ezitase să se ducă la palat spre a-i prezenta omagiile, dar cadiul Îl obligase s-o facă, fără Îndoială În speranța că prezența eminentului său prieten ar putea constitui o schimbare bine-venită. Pe drum, Abu Taher Își făcuse o datorie din a-l lămuri pe Khayyam În legătură cu ceea ce tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
celui din urmă: — Nu te mira de nimic, realitatea are două chipuri, ca și oamenii. În aceeași seară, Abu Taher este convocat de Nasr Han, care-i cere să se alăture soliei Însărcinate să meargă să-i prezinte sultanului defunct omagiile Samarkandului. Omar se pornește și el la drum, alături, e adevărat, de o sută douăzeci de alte persoane. Locul de prezentare a condoleanțelor este o fostă tabără a armatei selgiucide, situată la nord de fluviu. Mii de corturi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un genial precursor al geometriilor neeuclidiene. Scrie și rubaiate, stimulat, pesemne, de calitatea excepțională a viilor din Merv. Toate acestea au, evident, și un preț. Omar are obligația să asiste la interminabilele ceremonii de la palat, să-și prezinte, cu solemnitate, omagiile suveranului, cu prilejul fiecărei sărbători, fiecărei circumcizii princiare, fiecărei Întoarceri de la vânătoare sau din campanie, și să fie adesea prezent la divan, gata să arunce o vorbă de spirit, un citat, un vers de circumstanță. Aceste adunări Îl istovesc. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu speram. La fiecare sosire a poștei, nădejdea aceasta Îmi nutrea spiritul, căutam pe plicuri un scris, un timbru cu litere arabe, un cinci În formă de inimă. Nu mă temeam de decepția mea cotidiană, o trăiam ca pe un omagiu adus visurilor care mă bântuiau. Trebuie să spun că, În epoca respectivă, familia mea tocmai plecase din Annapolis ca să se instaleze la Baltimore, unde se concentra, de acum Înainte, partea esențială a activităților tatălui meu, unde, Împreună cu doi din frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]