5,724 matches
-
revin mai pe seară!“; - În sfârșit, plecarea din țară a lui Radu... „Peste două săptămâni Radu pleca spre Buenos Aires. Părinții săi, prietenii și Paul l-au condus la aeroport. Era o zi cețoasă. În câteva clipe avionul se ridică peste pătura joasă de nori și dispăru în lumină. Pe pământ însă ploaia continua să cadă în picături rare, obosite... Pentru Paul, care fusese mobilizatorul celor două familii și veriga lor de legătură, Casa aceasta comună nu mai avea nici un sens. Bucuriile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
deci era prevăzută pentru doi prizonieri), în care ne aflam însă vreo 8-10 ființe omenești, dintre care patru - cei mai vechi sau mai privilegiați - dormeau doi câte doi pe paturi, iar restul pe cimentul de pe jos. Aveam fiecare câte o pătură cazonă și, fiind toiul verii, nu era frig. Dimineața (și seara) se făcea apelul. Eram scoși la toaletă și spălător, iar cam în jurul orei unsprezece, timp de un sfert de oră, într-o curte interioară asemănătoare cu un puț de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
blond și moale, fața alungită, la gâtul zvelt poartă un lănțișor de aur ce-i atârnă alături de breteaua stângă a cămășii de noapte. Nu știu de ce culoare îi sunt ochii, din moment ce misiunea ei în compartiment era să doarmă. Perna și pătura - de un galben stins. Primul lucru ce mi-a reținut privirea după ce m-am așezat la geam cu fața în direcția de mers a trenului a fost tocmai cămașa ei albă de noapte. Una cu bretele late de trei degete
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
În orice caz, nu s-a ocupat de mine mai mult decât de femeia-samovar. Imediat după asta, m-am dezbrăcat lăsând ușa deschisă, dar mi-am păstrat dresul sub pijama, m-am vârât în pat, m-am acoperit și, pe sub pătură, am îndesat scrisorile în dres. Am rămas apoi culcată o vreme, după care m-am sculat și m-am grăbit s-ajung la WC. Am rupt plicurile, le-am azvârlit în closet, am tras apa, iar scrisorile le-am strecurat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zile de trăit; ori de pe patul de suferință plecase direct "pe drumul fără întoarcere", la capătul căruia odată ajuns, trebuia să dea socoteală pentru faptele săvârșite aici, pe pământ. În ambele situații se proceda la schimbarea integrală a așternutului: perna, păturile, cearșafurile. Perna era bătută și aerisită, iar pătura întinsă pe sârmă, era supusă unui tratament similar. Salteaua care era destul de grea și voluminoasă era târâtă afară, urcată, cu un efort deosebit, sus, pe bara de metal și suporta rigorile acelorași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plecase direct "pe drumul fără întoarcere", la capătul căruia odată ajuns, trebuia să dea socoteală pentru faptele săvârșite aici, pe pământ. În ambele situații se proceda la schimbarea integrală a așternutului: perna, păturile, cearșafurile. Perna era bătută și aerisită, iar pătura întinsă pe sârmă, era supusă unui tratament similar. Salteaua care era destul de grea și voluminoasă era târâtă afară, urcată, cu un efort deosebit, sus, pe bara de metal și suporta rigorile acelorași operațiuni. Din cauza acestor eforturi extraordinare, mama s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
disperare o fisură cât de mică, o găurică uitată și netencuită pentru a pătrunde la victimele sale potențiale. Focul din sobă se stinsese demult, iar acum spațiul camerei era încălzit doar de răsuflarea aburindă a celor șapte ființe zgribulite sub păturile suprapuse. Printr-un reflex necondițonat de apărare instinctuală ne trăgeam mai bine păturile pe noi, pentru a nu permite aerului rece să diminueze căldura acumulată sub învelitori. În sobă, tizicul a mai pâlpâit anemic de vreo câteva ori stimulat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pătrunde la victimele sale potențiale. Focul din sobă se stinsese demult, iar acum spațiul camerei era încălzit doar de răsuflarea aburindă a celor șapte ființe zgribulite sub păturile suprapuse. Printr-un reflex necondițonat de apărare instinctuală ne trăgeam mai bine păturile pe noi, pentru a nu permite aerului rece să diminueze căldura acumulată sub învelitori. În sobă, tizicul a mai pâlpâit anemic de vreo câteva ori stimulat de curenții de aer circulând prin horn, apoi a devenit cenușă. Își făcuse pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
salvator, un punct de sprijin. Nimic. Liniște mormântală. Instinctiv și-a îndreptat privirea spre geam. Beznă. Întuneric total. Nicio rază de lumină, nici un licăr din exterior. A coborât încetișor de lângă cei doi copii pe care i-a învelit bine cu pătura și, înaintând pe bâjbâite, a ajuns la plită. A pipăit la locul știut și a dat de lumânare și de chibrituri. A aprins mai întâi lumânarea, apoi lampa nr. 8, pe care a luat-o din cui, și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
crivățul din Bărăgan? Da. Aha! Acum am înțeles. Mama s-a ridicat de pe legătura cu tulpini de bumbac, a luat lampa de jos și s-a întors în camera unde stăteam cu toții ziua și noaptea. Noi încă mai dormeam sub păturile suprapuse, înghesuiți unii într-alții pentru a ne fi mai cald. Copii! Copii, treziți-vă! Avem treabă, dragii mei! Sus! Hai, curaj! Așa! Mama, te rog frumos puțină apă. Imediat, Răduțu dragă, imediat... Crivățul necheza cu aceeași intensitate, urmându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe fundul ei un pospai și ăla înghețat, așa că în momentul în care mama a strigat la Mircea să aducă apă, căldarea era deja goală. Mircea, deschide ușa și la camera cealaltă. Suiți-vă în pat și băgați-vă sub pături cu totul. Respirați sub pături. Așa. Stați cuminți acolo. Bine. Tușeam și respiram cu greutate sub păturile care ne protejau de fumul iute și înecăcios. După un timp, focul s-a stins de la sine, iar noi stăteam aiuriți și terminați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și ăla înghețat, așa că în momentul în care mama a strigat la Mircea să aducă apă, căldarea era deja goală. Mircea, deschide ușa și la camera cealaltă. Suiți-vă în pat și băgați-vă sub pături cu totul. Respirați sub pături. Așa. Stați cuminți acolo. Bine. Tușeam și respiram cu greutate sub păturile care ne protejau de fumul iute și înecăcios. După un timp, focul s-a stins de la sine, iar noi stăteam aiuriți și terminați, înfricoșați și debusolați, neștiind ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mircea să aducă apă, căldarea era deja goală. Mircea, deschide ușa și la camera cealaltă. Suiți-vă în pat și băgați-vă sub pături cu totul. Respirați sub pături. Așa. Stați cuminți acolo. Bine. Tușeam și respiram cu greutate sub păturile care ne protejau de fumul iute și înecăcios. După un timp, focul s-a stins de la sine, iar noi stăteam aiuriți și terminați, înfricoșați și debusolați, neștiind ce avem de făcut. Ce-i cu noi? De ce toate astea? Încotro să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sunt la locul lor și dacă prețioasa noadă este în afara oricărui pericol. După un sumar dar atent control al părții amintite, răsuflând ușurată ca și cum ar fi supraviețuit unui seism de gradul nouă pe scara Richter, s-a întors, a ridicat pătura și a palpat salteaua de paie. Dar ce fel de saltea aveți, doamnă Rozalia? Dormim pe saltele de paie, doamnă Condor. Extraordinar! Nu-mi vine să cred că în secolul al XX-lea mai există asemenea monstruozități... Cu iluziile spulberate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am găsit. Nu era acolo. Și nu-l voi mai întâlni niciodată deoarece s-a rătăcit pe drumul fără întoarcere și nesfârșit. Nu-i voi mai simți căldura frățească a corpului dăruită mie din toată inima. Am adormit înfrigurat cu pătura trasă peste creștet. În ziua aceea, elevul Aciocîrlănoaiei Victor era absent. Locul lui din bancă era gol. Oare ce s-o fi întâmplat?... Pentru a regăsi paradisul pierdut al copilăriei, ar trebui uitate toate imaginile murdare, toate cuvintele triste auzite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unui duș surpriză. Părinții noștri au ajuns repede și unanim la aceeași concluzie. Trebuia să ne mutăm din grajd. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. În ce condiții trăiam? Cum dormeam? N-aveam nici perne, nici cearșaf, nici pături. Nimic. Culcați unul lângă altul pe iarba adusă de tata puseserăm în loc de căpătâi o grămăjoară mai mare de buruieni. Cu capetele așezate la nivelul solului, inspiram din plin mirosul de urină fermentată și de bălegar putrezit, ceea ce trebuie să recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nopții în strigăte de groază. Orice rest alimentar: fie o coajă de mămăligă, o felie de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă pentru hrana familiei era batjocorit, murdărit, risipit. Își lăsau fecalele mărunte și negre pretutindeni: pe jos, peste pături, pe masă, peste farfurii, pe hainele noastre, cu o nerușinare vădită, gândită și planificată satanic. Cu piciorușele lor scurte, dar solide, musculoase, energice și botul ascuțit prevăzut cu incisivii tăioși ca o ghilotină în miniatură, nu le rezista nimic, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vei fi mare, destul de sec și neașteptat: Carl Sagan. Pe vremea copilăriei mele optzeciste, emisiunile saganiene chiar își meritau numele de emisiuni educative. Îmi amintesc și acum de camera cu caloriferele înghețate în care, bine învelit cu două rânduri de pături, sorbeam fiecare cuvânt și fiecare imagine din serialul acestuia, Călătorie în univers. Iar după două ore de melodii patriotice cu Ceaușescu, muzica lui Vangelis din serial era o adevărată binecuvântare. Pluteam printre stele înfășurat în pături de lână. Imagini arhetipale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu două rânduri de pături, sorbeam fiecare cuvânt și fiecare imagine din serialul acestuia, Călătorie în univers. Iar după două ore de melodii patriotice cu Ceaușescu, muzica lui Vangelis din serial era o adevărată binecuvântare. Pluteam printre stele înfășurat în pături de lână. Imagini arhetipale din Sfânta Scriptură: Femeia este imaginea naturii, iar Bărbatul, cea a logosului. 10 iulie 2000 "Calul bun se vinde din grajd", spune proverbul. Iată de ce nu se mai pot găsi fete valabile, frumoase la suflet și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
simt transportat la Costinești, acolo unde "căsuțele de lemn ar fi trebuit să fie căsuțe de sticlă", după cum spunea fostul meu coleg de cameră de cămin, Teo din Tulcea, posesor al unei inteligențe matematice ieșite din comun și al unei pături cazone din lână care producea mâncărimi pe piele (tatăl său era colonel de armată). Este tot ce îmi mai aduc aminte despre el la această oră târzie din noapte. Plus amorul său eșuat pentru o controloare de bilete CFR, la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
second-hand ( de "vechituri" nu-i pot spune, lucrurile stocate acolo sunt încă acceptabile din punctul de vedere al stării de funcționare, au o viață înaintea lor...) numit, ironie a sorții, Village des valeurs (Satul valorilor). Obiectele cele mai scumpe sunt păturile, lenjeria de pat, vesela, obiectele menajere de primă necesitate etc. Adică tot ceea ce-i trebuie stringent unui imigrant proaspăt sosit în Canada pentru a se instala, a-și face un "cheag", după cum ar fi spus bunicii mei de la țară. Exact
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
relevanță mai târziu; el deja a "consumat", scopul a fost atins în cadrul economiei migrației. Și încă o bizarerie a magazinului: tot ce este colorat sau cuprinde culori mai vii, fie că este vorba de o față de pernă sau de o pătură, costă aproape dublu față de nuanțele gri, neutre. Să fie vorba oare de apropierea Nordului, fapt care-i face pe oameni să caute instinctiv culorile calde, solare, așa cum afirma Profesorul Nivat atunci când vorbea despre pasiunea pentru culori a rușilor din Nord
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cruce cititului.“ R.P. „Dacă venea altcineva în locul dumneavoastră cu un teanc de cărți la mine, îi dădeam cu ele în cap.“ A.R. Cam așa ceva. Și nu știu în ce măsură e sau nu emblematic acest episod, acest comportament pentru o întreagă pătură. R.P. Nu știu dacă e emblematic, dar simptomatic e, cu siguranță. De pildă, am la rândul meu o cunoștință, comentator - e-adevărat, comentator sportiv -, care se laudă printre colegii de breaslă că n-a citit în viața lui o carte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în morcovii pe care-i mănânc de ani de zile ca să-mi scadă miopia. Și nu scade. Eu cred în răscruci. 25: În timp ce nevasta îmi încălzește cu propria-i răsuflare cizmele înghețate peste noapte, eu mă întind bine pe o pătură multicoloră (confecționată de orbii din Rio de Janeiro) și hotărăsc că din ’69 voi vâna altfel. 26: Crowhurst merge cu îndrăzneala până la a telegrafia că a bătut recordul de viteză pentru ambarcațiunile de tipul iahtului său; în 24 de ore
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu două cuvinte: „Babi Yar, Babi Yar”, transformându-le în: „Bebi iar? Bebi iar... iar ești bebi?” (De câte ori mă joc cu silabele, mă fac bine). Dimineața, T. - parcă-l chema Timofeev... - dormea normal, întins de-a lungul patului, acoperit cu pătura sa și contemplându-l mi-am dat seama că și eu dormisem buștean, dacă nu-l auzisem mișcându-se; am avut grijă, în continuare, de somnul lui, nu m-am clintit o vreme, apoi mi-am luat curaj, am coborât
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]