7,232 matches
-
Ea nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Se impune prin evidența ei, prin energia sentimentelor cărora nu le putem rezista. Dar și prin puterea ei de a remodela realul, de a-l înfrumuseța invocînd fie lumea care a fost, paradisul pierdut ori vîrsta de aur, fie lumea ce va să vină, societatea celor drepți ori judecata de pe urmă. Pe scurt, o atare credință trebuie să fie dogmatică și utopică. Dar din ce motive? Mulțimile au o nevoie constantă de coerență
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a și realizat de cîteva ori? Credința vizează să plămădească o realitate mai satisfăcătoare decît realitatea de zi cu zi. Ea îi opune un viitor mai luminos. Dar sub aparența unei rupturi totale de trecut, de renăscut, renaște întotdeauna un paradis pierdut comunismul primitiv, cetatea greacă, imperiul roman o vîrstă de aur în existența căreia mulțimea vrea din toate puterile să creadă. Această adevărată împuiere a capului, scrie cu cruzime Proust, ne-o facem noi înșine prin speranță, care este un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu se pot lipsi și în jurul căruia se adună. Ne întîlnim aici cu ceea ce spunea Mao Țe Dung: "De fapt, mereu trebuie să existe șefi". Desigur, alegînd între slăbiciunea maselor și forța conducătorului (Partidul, Biserica, Armata etc.). nu alegem între Paradis și Infern, între Adevăr și Eroare. Alegem doar între două rele dintre care nici unul nu este mai mic decît celălalt, ciuma și holera. Și asta întrucît, față de libertatea individului, orice masă este irațională și orice șef despotic. Dar, pentru un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dinamice; căderea lui Adam este un gest adolescentin de neascultare al omului aflat mereu în căutarea maturității, ceea ce-i permite să gândească cuplul protopărinților „sărutându-se și îmbrățișându-se în sfințenie”2. În acest sens, Irineu nu exclude materialitatea din paradis și vede eshatonul ca pe-o împlinire prin transfigurare a corporalității deja existente. Dacă apără ascetismul, Sfântul Irineu al Lyonului o face tocmai pentru că exercițiul impus al distanței sau detașării ne predă lecția responsabilității. Nimic nu exclude existența unei sexualități
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Bunătatea creației este un reflex al iubirii perihoretice dinăuntrul Treimii: „Dumnezeu este iubire” (1In. 4,8), fără efort, epuizare și exterioritate. Recunoașterea acestei revelații însă n-ar putea rezista fără transportul analogic al contemplației naturale, pentru care destinația finală este paradisul. Dualismul între „valea plângerii”, semănată cu regrete, și „lumea de dincolo”, unde s-ar recolta premiile de fidelitate, nu poate caracteriza viața filocalică. Deși atemporal, Binele nu este lipsit de mișcare, ci e un eveniment ecstatic, proiectat spre infinitul personal
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
decât este dispusă acum America să încurajeze. Aceasta este misiunea unei Uniuni Europene mai puternice și mai unite. Țările europene au o atitudine diferită în ceea ce privește cooperarea decât Statele Unite. Robert Kagan a scris în cartea sa Of Paradise and Power îDespre paradis și putere) că europenii sunt de pe Venus, iar americanii de pe Marte∗. Argumentul său era neomarxist, în sensul că suprastructuara ideologică derivă, după el, din condițiile materiale diferite care prevalează în Statele Unite și Europa. America este singura superputere rămasă, dar Europa
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
gândire tradițional este mai adecvat căutării certitudinii decât cel critic. El nu distinge între credință și realitate: religia sau echivalentul său primitiv, animismul, cuprinde întreaga sferă a gândirii și cere supunere necondiționată. Nu este de mirare că oamenii tânjesc după paradisul pierdut al beatitudinii primordiale! Ideologiile dogmatice promit să satisfacă această dorință. Problema este că lucrul acesta e posibil doar prin eliminarea părerilor conflictuale. Aceasta le face la fel de periculoase pentru modul de gândire critic ca și existența unor explicații alternative pentru
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
of Economics, 14 iunie 2005, p. 2). ∗ Această afirmație nu mai este valabilă, datorită comunicatului G7 din 22 aprilie 2006. ∗ Of Paradise and Power: America and Europe in the New World Order îAlfred A. Knopf, New York, 2003; ed. rom.: Despre paradis și putere. America și Europa în noua ordine mondială, traducere de Bogdan Chircea, Editura Antet, Filipeștii de Tîrg, 2005). ** însă fundațiile private din Statele Unite, beneficiind de pe urma legislației favorabile referitoare la impozite, contribuie mult mai mult decît fundațiile europene. ∗ De asemenea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
țării, societății și poate și istoriei. Dar lumea afacerilor nu este condusă de principii etice, ci de interese diverse, de profit în special, într-un cadru concurențial agresiv, ofensiv. Procesul de globalizare nu este în avantajul tuturor țărilor. De exemplu, paradisurile fiscale avantajează investitorii și atotputernicia finanțelor internaționale etc. Există presiuni sau, dacă nu, semnale din exteriorul țărilor care trebuie înțelese și gestionate corect, în interes național - proces dificil într-o lume în care interesul național este considerat un concept depășit
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
ca un deget copita mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare În mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată Însă În alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, Într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii / În acest glas străveziu ca un acvarium”, „cîmpurile poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare”, „o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
recreeze familiarul în noile locații. Introducerea acestei perspective sugerează un paradox: o fetiță a cărei mamă stă acasă și are grijă de copii, al cărei mediu este descris în termenii căldurii materne, va fi ea oare pregătită să părăsească acest paradis pentru a pătrunde în lumea străină a grădiniței? Se pare că da; aceasta este dinamica dezvoltării Sarei, conform conceptului lui Mahler, Pine și Bergman (1975) de realimentare: copilul iubit se separă mai ușor decât cel neglijat. Așa că Sara ne spune
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
gândul la interminabilele liste ale lui Rabelais, de o diversitate monotonă, dar și la veritabilul carnaval al obiectelor din poezia lui Dimov, de care am amintit deja. În acest bric-à-brac al obiectelor mărunte, înghesuite unele peste altele ca într-un paradis colorat al cotidianului, articole vestimentare, indicatoare de sens giratoriu, zaharicale, mobile, robinete, mape cu plicuri, lozuri necâștigătoare își prelungesc existența în spațiul purei gratuități estetice. Iată niște versuri care par scrise de Leonid Dimov: era frig îmi închipuiam satele mirosind
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o perspectivă romantică despre comunitatea tradițională; or, femeile nu au de ce să aibă asemenea nostalgii pentru o comunitate în care ele aveau foarte puține drepturi și erau relativ închise în gineceuxe "„gineceu". Nostalgia pentru tradiție înseamnă, în privința femeilor, nostalgia pentru „paradisul patriarhalxe "„patriarhal"”. Comunitarismul cere unitate, solidaritatexe "„solidaritate" și estomparea diferențelor. Dar în aceste condiții, cum mai pot să fie promovate politici pentru femei de culoare, lesbiene sau alte grupuri pe care „tradițiaxe "„tradiție"” le-a marginalizat? În plus, acțiunea colectivă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Modestă, aici, tema creației divine se desfășoară pe largi spații În Anatolida, poem proiectat În 20 de cînturi. Au apărut doar cinci. Titlul exact al epopeii este Anatolida sau Omul și forțele, și multe din simbolurile lui sînt luate din Paradisul pierdut al lui Milton*. Cu teme, idei, viziuni Împrumutate sau inventate de el, un fapt e sigur: Heliade scapă de plumbul datoriei pămîntene și petrece cu abstracțiuni cerești. Imaginația se plimbă În voie prin teritorii pe care nu le putem
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Erosul participă, În genere, În poezia lui Heliade, la starea pe care am putut-o numi ascensională. Să rămînem, pentru moment, la Anatolida unde În armoniile cerești pătrund, cum s-a putut vedea, aromele pămîntului. Nararea păcatului biblic, alungarea din paradis și trecerea omului În evul de cremene capătă tot mai mult aspectul unui discurs ideologic și imoral. Fantezia aceea nebună pe care o pune Heliade În a glorifica ordinea adamiană dispare. Doar bocetul final al Evei lingă trupul inert al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
provoacă imaginația. Acolo unde este iubire, plăcere, mister este În preajmă totdeauna un dulce prefum: „Să se verse dulci prefumuri În cămara de misteri! Crinul, roza să-ncunune Patul dulcilor plăceri!”... Spațiul virginal, acela În care Înfloresc pasiunile tinere, este un paradis al parfumurilor. Cerul, floarea, Cythereea revarsă din fragede cupe vapori de parfumuri („prefumul voluptății În aer revărsase”), portocalul parfumează „linul vînt”, În fine, sinul, suspinător și totdeauna dulce În poezia lui Bolintineanu, se topește În „noaptea parfumată”. Marea este principalul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
delicii”) și de aceea e binecuvîntată, cascadele sînt „murmuroase” (Proscrisul), văile „Încîntătoare” etc. Obiectele (fizice și morale) primesc aceleași determinări abstracte și sînt, de regulă, valorificate prin capacitatea lor de a desfăta. De a participa, altfel zis, la configurarea unui paradis oriental În care legea supremă este amorul și scopul existenței e desfătarea. Este surprinzător faptul că Bolintineanu ține departe poezia lui sudică de orice mitologie. Chateaubriand, Hugo cultivă miturile greco-latine. Cel dinții creează un peisaj edenic bazat În Întregime pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bolintineanu n-are acces la mitologia interioară a spațiului. Bosforul său nu este, cu toate acestea, un spațiu al barbariei. Bolintineanu reabilitează lumea otomană, atît de contestată În epoca romantică. O reabilitează atît de mult Încît face din ea un paradis al voluptăților molatice, al spețelor vegetale suave, al reliefurilor armonioase. Un mic univers, strîns În jurul unui lac enorm, un univers de parfumuri, culori, unde totul invită la lux și voluptate: aer parfumat, ceață azurată, valuri transparente, acrobația delfinilor, pasiuni fatale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de viață. Dimineața, ea așteaptă ca pe un mire luminos „voiosul soare”. Din ochiuri de apă se Înalță cîrduri de rațe, șerpii se Încolăcesc sub florile de nufăr, nagîții țipă, lișițele „dau În fund”... VÎnătorul trece cu luntrea prin acest paradis natural, Însă viețuitoarele nu se sperie: vînătorul e poet... CÎmpia este un teritoriu mai vast și mai arid. Alecsandri nu l-a ocolit, versurile sale se deschid În chip frecvent spre „dulcea liniște” a șesului. Însă șesul fără hotare precise
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însuși, poetul Înamorat jură pe copaci, stînci, pe astre... Să le luăm pe rînd. Întîi iatacul. „Sfînt loc”, zice Conachi. Loc de odihnă (știm noi ce fel de odihnă) și loc de suspin pentru că Îndrăgostitul este alungat repede din acest paradis. Iatacul este spațiul plăcerilor corupte, trecute sub tăcere. Durerea se oprește la ușile lui și reîncepe de la aceleași uși. Soarta lui Conachi este să fie ținut la oarecare depărtare de locul sfint. Numai astfel este posibilă poezia: creația unei lungi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fără s-o știe) sincronismul, preluînd modele, convenții, clișee și totodată luptînd Împotriva lor. Dimineața poeților este, dacă nu cea mai importantă, În orice caz cea mai inspirată carte a lui Eugen Simion, critic la care luxurianța călinesciană a expresiei (paradis de metafore, cu unele inevitabile excese: „Lucrurile intră În poem purtate de o caleașca a sublimului”, sau: „Marea devine, astfel, la Bolintineanu o metaforă-cadru, o metaforă-matrice, spațiul imaginar În care extazul și moartea stau În aceeași barcă”) nu exclude detașarea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bazată doar pe dragoste? Dacă nu există, o vom inventa noi. Mai întâi în cuget și apoi făcută din case, străzi, piețe, din oameni ce vor să abuzeze de semenii lor. E un vis foarte frumos, Tommaso; cetatea aceea este paradisul terestru pe care noi l-am pierdut. Nimic nu se pierde, nimic, dacă știm să ne-ntoarcem acolo cu mintea limpede, cu cugetul primenit. Paradisul terestru este avuția interioară a omului, sau crezi tu că e un loc adevărat unde
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vor să abuzeze de semenii lor. E un vis foarte frumos, Tommaso; cetatea aceea este paradisul terestru pe care noi l-am pierdut. Nimic nu se pierde, nimic, dacă știm să ne-ntoarcem acolo cu mintea limpede, cu cugetul primenit. Paradisul terestru este avuția interioară a omului, sau crezi tu că e un loc adevărat unde se merge, unde cresc trandafirii și merele? Eu așa am crezut dintotdeauna. Carlo, trebuie să-ți mărturisesc un lucru. Dar te rog să nu-l
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
reluați procesul ca și cum n-ar fi fost pronunțate sentințe, mă amăgiți făgăduindu-mi lumina și nu-mi dați nici măcar bezna cea fără întoarcere. Ce nădăjduiți voi? Ce credeți că veți obține ținându-mă într-un loc ce nu e nici paradisul nici infernul și nici purgatoriul? Ăsta era motivul pentru care ai cerut să-mi vorbești? Nu puteai să renunți măcar la una din obișnuitele tale înscenări de comedii, fra' Tommaso? Crezi că noi stăm toată ziua să ne amuzăm și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întregii Calabrii. Avea dreptate Ponzio, o zicea mai mereu, Calabria nu e o regiune, ci o bolgie a iadului ce s-a desprins și a căzut jos sau a urcat din măruntaiele pământului. Cu siguranță nu este un ținut al paradisului, dacă se trăiește cum se trăiește și dacă oamenii fără suflet vin să dicteze legi și să sporească mizeria". Începu să scrie și poezii de dragoste. Lua drept pretext privirea micuței Baronese, trupul Emiliei, vizita doamnei necunoscute, omenia sorei Oriana
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]